Alaptat in tandem

Otiliav spune:

Am descoperit si eu pe pielea mea ce greu este sa ai doi copii la diferenta mica de timp.
Si nu doar inceputul este greu. Iulia are aproape 2 luni si ieri Elisa a facut o criza ca vroia ea in brate la mine. Am incercat sa-i ofer partea dreapta dar nu a vrut. Pur si simplu a inceput sa o impinga pe Iulia care dormea si sa dea cu piciorul in ea. N-a fost chip sa o potolim, nu vroia sa cedeze. Si asta in conditiile in care toata ziua pupa bb, o mangaie. Iulia nu dormise toata dimineata si incercam sa ii prelungesc somnul cat mai mult, Elisa se trezise din somnul de dupa amiaza si era bazaita. Iar cand e asa plangacioasa imi spune sa pun bb in patut sau jos ca vrea ea in brate. E foarte greu cand nu le pot linisti pe amandoua odata.

Dar asa este, in nici un caz nu il poti intarca o perioada. Asa a fost la noi cu somnul. Dormeam cu Ana in pat si cand a aparut Elisa nu am putut sa ii spun Anei sa plece. Elisa a dormit in patut unde ii era mai bine, era in siguranta cel putin ferita de miscarile bruste din somn ale Anei. Cand a crescut Elisa a inceput si ea sa se zbata si uite asa Ana a inteles ca mai bine in patutul ei. Acum dorm cu Elisa si Iulia in patut. In general ca acum e Ana in vacanta si s-a dus naibii rutina noastra. Adica n-a mai adormit prima si a venit peste mine cand o adormeam pe Elisa si au adormit amandoua in patul mare. Si pentru ca nu ma lasa inima sa le dau afara din dormitorul meu cred ca in final va trebui sa plec eu de acolo ca nu mai am unde dormi. Cam asa se vor aseza lucrurile la noi.
Eu credeam ca Gruia suge serios nu doar foloseste sanul pe post de suzeta.
Si eu am insistat cu suzeta la cea mica. Elisa doarme numai cu mine si daca Iulia plange trebuie sa o iau de la capat cu adormitul.
La pranz o iau pe Iulia la supt si Elisa adoarme la spatele ei.
Seara Iulia adoarme dupa baie in patut si eu in brate cu Elisa. Daca se trezeste ii dau sa suga sau suzeta daca accepta si le adorm asa.
Paulush, mie imi e cam greu sa dorm intre ele. Pentru ca am patul plin de perne sa pot alapta si cand ma rascucesc inspre cealalta bb se rostogoleste printre perne.

Nerantula tu ai mari sanse sa mergi asa in tandem. Pentru ca spui ca ai lapte din plin (eu, cu exceptia primelor doua saptamani dupa nastere, am luat si iau stimulente ca sa fac fata cererii). Plus ca ai doar doi copii si mama ta poate sa te ajute. Profita din plin ca iti este alaturi. Poate iesi ba cu Gruia in parc, ba cu Cezara. In felul acesta tu vei petrece timp de calitate doar cu unul din ei. E foarte important pentru Gruia sa aibe macar o ora pe zi tu si el, sa faceti ceva impreuna.

Mami de Ana Maria(18.12.2004), Elisa Andreea (09.12.2008) si Iulia Alexandra (14.08.2010)

Nerantula spune:

Cred ca si treaba asta cu crescutul copiilor e o taina, cum e a cununiei, a botezului ... o stiu numai cei carora li se intampla, asa cum li se intampla .. cand te aud pe tine, Otilia, cu 3 copii, ma blochez de-a dreptul, eu sunt la limita cu 2, dar 3??
Da, acum ca zici, imi dau seama ca dormitul in pat toti 3 ar aduce in plus acest major inconvenient, ca cea mica, mai ales asa chinuita teribil de colici cum e acum, l-ar trezi si pe frate-su, care s-ar infige direct in tzatza, de alin. Si sigur tzatza mea nu face fata la prea multe supturi de ale lui, avand in vedere cat trage si in gol .. si asa e foarte, foarte sensibila ..
Eu zic ca daca momentele ca cel de ieri, al Elisei, nu sunt prea dese, merita sa-i cedati, chiar cu ceva pret pentru cea mica, e felul ei de a cere confirmari, de a testa faptul ca nu exista o ordine a preferintelor voastre .. Ma astept si eu la crize, acum intampinam pozitiv aproape orice solicitare, pana la limita de siguranta (adica Gruia e in stare sa treaca dintr-o parte in alta a patului peste Cezara) ... azi, de exemplu, am facut un targ: pentru ca am iesit prima data afara cu carutul (fostul lui carut, din fericire nu-si mai aminteste landoul), desigur ca a vrut in landou, desi am pus un adaptor special pentru al doilea copil - asa ca am stabilit ca in casa landoul e al lui, afara e al bebelineil fiind insa pregatita si sa o duc pe ea in brate si pe el in carut ceva vreme, numai ca sa-si faca damblaua ... si cate de-astea!

paulush spune:

Bineinteles ca e o taina, chiar daca ar manca biberon si barbatii ne-ar ajuta 200% tot o taina ar fi.

Otiliav, bebelusul tau mic e foarte mic, baiatul meu nu mai are sanse sa se piarda printre perne( eu am una lunga pe care mi-o mut pe spate depinzand de pe ce parte ma pun), e ditamai flacaul! falicitari pentru bebe3, esti o viteaza.

de fapt eu nu dorm intre ei, patutul e cumva o alta entitate, legata de patul nostru, am inceput sa pun baiatul inauntru, caci fata nu mai incape. Cand s-a nascut baiatul, din valul bucuriei, barbata-miu i-a facut camera fetei. Inainte era un birou. La vreo luna fata i-a zis: stii camera aia asa frumoasa pentru mine? Ti-o dau inapoi, n-o mai vreau, si a refuzat sa mai adoarma cu el (de luni buni ii iesea figura, cu povesti, timp investit, etc), si a reinceput sa adoarma cu mine in 2 min.

Totul e sa cauti pana dai de solutia potrivita in cazul fiecareia.

In legatura cu "pusul pe roti": singura te vei pune pe roti. la cursurile prenatale noi am vorbit si despre asta, despre cum traim maternitatea cele care avem deja un copil (sau mai multi). Ca e perfect normal sa te simti sfasiata de durere, incapabila sa te imparti la inceput. repede (in curand in curand, crede-ma, vinovatia asta interioara ti se transforma in cu totul altceva). I-ai facut lui Gruia un cadou pentru toata viata, o surioara cu care sa poata imparti bucuriile si durerile. L-ai scos din categoria de copil unic, pozitie atat de solicitanta.

"Mai ales la noi, cand o perioada a fost 'alaptat fals' sau acum, cand pentru Gruia nu pare sa conteze prea mult daca sanul e plin sau gol, important e sa fie el atarnat acolo. Nu stim ce impact psihic are, pe orice orizont de timp, chestia asta. In acest caz, parerea tatalui conteaza. Ca si a mamei."

Imi pare rau sa te contrazic, alaptatul fals nu e deloc fals. Gruia ia de la san ce-i trebuie, daca statea chiar daca nu era lapte inseamna ca asta vroia, sa stea la sanul mamei.
Odata o mama i-a zis unui copil mare: treci la tzatza cealalta, asta e goala. Copilul: mama, nu vreau lapte, vreau doar tzatza.
Suntem invataceii copiilor, daca i-am asculta cu atentie, am afla multe de la ei.

Parerea tatalui conteaza, din pacate uneori parerea apropiatilor care traiesc in acelasi nucleu familiar, strict referitor la alaptat prelungit, e plina de tabuuri. conteaza in masura in care nu deruteaza copilul. E foarte extinsa ideea de viciu, si nimic nu e mai aiurea decat sa ii inculci copilului marisor o privire pe care n-o are, aia de vinovat. In sensul asta ziceam sa-si tina piticii in ograda, caci scosi in fata copilului pot face mai mult rau. 2 ani e foarte foarte mic si e ingrozitor de atasat fata de san.

"Privind retrospectiv, am o singura indoiala: faptul ca, practic, o vreme nu s-a putut numi ‘alaptat’, avand in vedere ca in san nu mai era lapte si nu stiu cum sa privesc asta, putin ma tem ca l-am tinut blocat emotional si nu l-am ajutat sa se ‘diversifice’ si afectiv."

Cum sa privesti asta? Energie vitala pentru tot restul zilelor lui, apropiere intre tine si copilul tau de cea mai pura calitate, viitoare incredere in sine, stabilitate emotionala, autostima, siguranta de sine, capacitatea de a iubi, de a fi tandru peste 30 de ani. Asta primeste un copil care alaptat la o varsta inaintata isi va aduce aminte cand e mare. Si chiar daca nu-si va aminti, inconstient a primit tot ce-am scris mai sus si mult mai mult.
Nu vreau sa primesc rosii de la eventuale fete care sa spuna ca al lor, chiar daca n-a fost alaptat, nici putin, nici mult, a primit asta, sunt sigura ca da, aici vorbesc doar despre cazul in care o mama recunoaste ca e derutata, nestiind cum sa clasifice faptul ca desi nu avea lapte dat fiind ca era gravida, copilul ei adora sa stea la san.
Nu cred ca mai trebuie sa spun ca dezacordul celorlalti din jur nu te ajuta sa le ai mai clar in cap.

De aceea, eu, care le-am verificat cu varf si indesat, si timpul mi-a dat dreptate, iti spun pe sleau, fara menajamente ca esti fata desteapta si intelegi perfect: nu l-ai blocat emotional, ci i-ai dat ce avea nevoie la momentul din viata in care avea nevoie de asta. Avem timp o viata sa ne diversificam emotional, sa vezi diversificare cand incepe gradinita, nici n-o sa se mai uite dupa tine, eu aproape nu mai imi prind fata la interval, e foarte ocupata sa se joace singura, lucru care asa-i ca ne preocupa pe toate la un an, ca nu se joaca singur bebe?
Uite ca vine vremea cand nici nu te mai baga in seama (da-i cateva luni), ai avut luxul sa poti sa ii dai ce avea nevoie, nu mai sta cu inima indoita ca l-ai blocat emotional.
Alaptatul prelungit NU inseamna dependenta emotionala, nu e vicios, nu creeaza baietei bolnavi la vasrta adulta, nu e un blocaj, nu e o perversitate, ceva rusinos, si tot ce am mai putut sa aud si eu...
Copiii care au fost crescuti aproape de mici pana cand au avut ei nevoie sunt foarte independenti mai tarziu, si reciproc e valabil: cu cat l-ai lasat singur, cu cat l-ai independizat mai devreme, cu atat e mai nesigur. asta cred eu, poate ma insel, dar e o parere foarte verificata, cu exemple apropiate si multiple.
Colici: baiatul a avut sau crezi tu ca are doar fata acum? eu cred ca nu exista colicii, ca e o durere inventata. ca se vindeca cu tinutul in brate. cica real real, vreo 10% au colici, restul vor ce vrem toti: mult in brate si iubire, pana se incarca bateriile.
Concluzie, sunteti niste mame excelente, otiliav, alinushca, nerantula, alic (nu ai nici un motiv sa te gandetsi la intarcat), si numai voi stiti ca asa cum faceti e bine. Cum ar putea fi altfel?

Recitind pasaje mai am niste detalii tehnice de sugerat: sanii tai atata de enormi sa stii ca am mai vazut si noi pe la altele, cum crezi ca ii aveam? udatul patului, camesii etc etc dureaza cateva saptamani, pana se regleaza productia ta, ca si laptele in jet de la inceput, asta probabil stii d ela gruia.

In legatura cu timpul la san pentru Gruia, poate la un moment dat, cand o sa va fie voua bun momentul, o sa-ti prinda bine o forma de a "marca" tu timpii suptului la cel mare, pentru situatiile cand te simti depasita. pe mine m-a ajutat cand efectiv nu mai puteam, ramane sa te intelegi cu baiatul: ii spui seara sau cand cere: numaram pana la 50 si la 50 gata. e un joc sa numere, a mea era deja de trei ani si mai bine cand il jucam, eu zic 50 la tine ca e mic baiatul, eu ii dadeam 10 ca atata ma tineau balamalile.

asa a fost

mes p’tits riens

Nerantula spune:

Ma gandesc serios la intarcat .. ma lasa capul

Otiliav spune:

Chiar ma gandeam la tine, la voi. Pitica mea a luat putin in greutate, 570 de grame (surorile mai mari 1 kg sau 1.2 kg in aceeasi luna). Cred ca rezervele mele sunt cam inexistente organismul avand doar 4 luni de pauza de alaptat. Plus oboseala inerenta. Sunt convinsa ca tie iti este si mai greu, doi copilasi sigur te seaca de vlaga. Orice decizie ai lua iti urez multa putere

Mami de Ana Maria(18.12.2004), Elisa Andreea (09.12.2008) si Iulia Alexandra (14.08.2010)

Nerantula spune:

Cezara a luat 300gr intr-o saptamana, nu asta e problema .. marea problema e la dormit, eu sunt foarte, foarte obosita, noaptea nu prea dorm, are colici (altceva nu stiu ce sunt, din moment de doarme toata noaptea la mine in brate sau pe mine, pe umar sau pe burta, insa tot se chirceste si tipa de durere), in conditiile astea e exclus chiar si somnul de pranz sa il avem toti 3, asa cum am incercat ieri si a iesit un fiasco de ne-a bagat pe toti in lacrimi si am cedat nervos.
Daca vreau sa mai continui, va trebui sa fac niste reguli, una dintre ele va fi ca nu ii alaptez simultan, insa nu stiu cum sa-l fac pe Gruia sa accepte, mai ales pentru trezirea/trezirile de noapte.
Colac peste pupaza, alaltaieri, din cauza oboselii, am ars si videointerfonul, am bagat mufa de la nebulizator in el, asa ca trebuie sa dormim cu usile deschise sa-l pot auzi si pe Gruia, dar asa aude si el tanguielile bebelinei si intram intr-un cerc vicios, ca se trezeste si mai des ..
Da-mi, Doamne, putere!

DianaR spune:

Nerantula, perioada asta e oricum dificila, cu alaptat in tandem sau fara. Si la noi a fost tare greu cand s-a nascut Timeea, si Vlad avea doar 2 anisori, din centrul universului-buricul pamanatului s-a trezit ca trebuie sa imparta atentia noastra cu o magaldeata mica si urlatoare, acaparatoare... A fost greu primele 6-8 saptamani, apoi parca am intrat intr-o normalitate/rutina si a acceptat si el ideea de surioara. Deja Timi nu mai statea asa de mult la san (de la si o ora ajunsese la cateva minute) si aveam mai mult timp de el.
Alaptatul in tandem nu am reusit pana la urma sa-l experimenetez desi mi-ar fi placut, a supt ultima data cu 3 luni inainte sa nasc. Cand nu stiam ce sa fac, sa-l intarc sau sa mai suport senzatiile neplacute cand sugea dupa 4 luni de sarcina, citeam pe net informatii despre alaptatul in tandem. Si tocmai ca se spunea ca perioada de dupa nastere e extrem de dificila si ca daca nu te vezi instare sa treci peste acea perioada, mai bine sa-l intarci inainte de nastere decat dupa... Din cate te vad eu esti o femeie puternica, mamica extraordinara si sunt convinsa ca vei trece peste perioada asta dificila si o sa vii sa ne povestesti despre cat de frumos va fi , abia astept.
Copii mei dormeau impreuna in aceasi camera si s-au "deranjat" primele 2-3 zile, apoi n-au mai avut treaba. Urla Timeea cand avea noptile cu colici si Vlad n-avea treaba si nici invers nu era problema.
Te imbratisez cu drag!


Maria_rubi, o mamica DC are nevoie de ajutor!

DianaR spune:

Otilia, din experienta mea cu 3 copii (ca si tine, dar ca cea mica a mea are aproape un anisor) iti pot spune ca nicunul nu creste la fel. desi au practic parte de aceleasi conditii (tot cu lapte de la mine la discretia lor). Fiecare a luat altfel in greutate. Asa ca nu te ingrijora, lapte este, doar copilul e altul. Oricum a trecut de 500 de grame ceea ce e perfect. Continua sa-i dai sa suga la discretie.
Vezi tot aici la forumul de alaptare este un subiect cu cresterea in greutate la copii alaptati, al lui Sunshine. Citeste si acolo sa te linistesti.


Maria_rubi, o mamica DC are nevoie de ajutor!

alinushca spune:

vreau si eu sa va intreb in mod egoist si offtopic ceva. cum credeti ca e mai bine sa fac cu statul in spital - vizita copilului mai mare. din ce am vazut spitalele nu te lasa teoretic sa aduci in vizita un copil, insa in practica merge. eu ma intreb daca nu i-ar face mai mult rau unui bb1 in mod misterios atasat f tare de mami taman pe final de sarcina, sa vina la spital sa ma vada juma de ora si apoi sa trebuiasca sa plece fara mine acasa in timp ce poate eu raman cu bb2 in brate... ? oare e mai bine sa nu fie adus deloc in vizita la spital chiar daca va trebui sa stau 3 zile pe-acolo? si sa vorbesc cu el doar la telefon? eu ma gandesc acum mai ales la varianta in care o sa am cezariana din nou si nu voi putea sa ies pe un hol/afara sa petrec niste timp numai cu bb1... ca daca voi reusi natural probabil imi va fi mai usor sa-l vad si pe cel mare in zilele alea.


Mami de (28.10.2008) si bb2 s 37

Nerantula spune:

Alinushca, problema asta mi-am pus-o si eu si tu stii bine ca si Gruia e cel putin la fel de atasat ca si Serafim ... intai am zis ca nu il vom aduce la spital, ca sa nu plece cu inima in bucati ca nu merge si mami cu el acasa ... apoi am aflat ca trebuie sa ramanem mai mult in spital, pentru un tratament cu antibiotice la Cezara si incetul cu incetul ma faramam eu de dorum lui. Tot intrebam acasa cum ii e lui, ma temeam de vreo depresie/tristete, imi tot spuneau ca e bine, ca intreaba rar de mine, ca e vioi si se joaca frumos afara, ca doarme toata noaptea si eu credeam ca ei (sotul si mama) vor sa ma protejeze si-mi ascund partile mai putin optimiste ca sa nu mai plang si sa o afectez pe fetita. N-am mai rezistat si le-am zis sa-l aduca la spital pe Gruia, mi-am propus sa nu le 'fac cunostinta' copiilor atunci, doar sa-l iubesc putin pe Gruia si sa-l asigur ca ma intorc curand.
INSA, am avut marea surpriza sa intampin un copil foarte vesel, volubil, curios, extrem de bucuros sa ma revada, DAR, cat a durat vizita nu am tinut-o in brate pe fetita, am vorbit numai despre el, am povestit, am luat asupra mea tot ceea ce tinea de intarzierea la spital, i-am spus ca imi e dor de el si-l iubesc si voi veni curand acasa. La plecare a ezitat putin, a vrut sa merg si eu, dar i-am mai explicat o data si a inteles, m-a pupat la final relaxat si mi-a zis 'pa', (el) nu a varsat o lacrima.