Alaptat in tandem

paulush spune:

Nu cred ca ai de ce sa te ingrijorezi, baietelul tau se comporta perfect normal pentru varsta lui, daca ar fi plecat la hoinareala fara sa se uite dupa tine ca cel al alinushcai la fel ti-as fi zis. Fiecare e cum e, si are ritmul lui.
Poate nu-ti dai seama, esti o norocoasa ca te tine de mana uneori cand se joaca, un bebe care se duce fara grija e greu de controlat, si cu unul mic e perfect sa fie asa prudent cum e al tau.
De ce crezi ca o va respinge pe cea mica? Nu-ti subaprecia copilul, sunt foarte inteligenti: stii aia cu daca nu poti dobori inamicul, uneste-te cu el?
Fara sa li se indice cum sa se comporte, ei stiu. Nu cred ca pornirea initiala din suflet e respingerea, ci curiozitatea in starea ei cea mai pura, sinceritatea in concentratie foarte inalta, noutatea ca distractie maxima.
Nu pierde timpul suferind cu asta.
Ai incredere in copilul tau, crede in forta lui de a se adapta situatiei, o sa fii foarte surprinsa sa descoperi ca iti depaseste asteptarile, ca reactioneaza cum nici prin cap nu ti-ar fi trecut ca e capabil.
Odata cu perioada de lauzie o sa descoperi ca ai nevoie de oazele tale de singuratate cu bebe mic, e o nevoie foarte intensa si animalica. Cu ocazia asta cel mare va petrece timp si cu alti membri ai familiei,tata, bunicii. Am facut o pauza ca s-a trezit cel mic, si mi-a venit in minte sa comentez ceva la faptul ca e foarte atasat: un copil care se tine mereu de fusta mamei poate fi un copil intr-o etapa a copilariei cand asa ceva e perfect normal (si inainte de 2-3 ani e perfect normal), sau poate fi un copil care a fost indepartat de cate ori cerea sa fie luat de mana, pe ideea du-te singur. Detest imaginea copilului impins de la spate, si mi-am dat seama ca de cate ori am facut asta (hai du-te si danseaza, hai du-te si tu cu ceilalti copii in fata scenei, niciodata nu mi-a iesit bine). Un copil impins se strange si mai tare in mana ta, de aceea de cate ori mi-a cerut mana am luat-o in brate. E o metafora si nu numai. Daca trecem pe langa o bataie si ma ia de mana, (si chiar daca nu ma ia) o iau in brate. Un copil alaptat e mai atasat, da, si sunt tare fericita ca e asa. Ma emotioneaza la fel de mult sa vad un copil care isi tine biberonul in manute cu multa iubire, sau isi suge capatul unei jucarii de plus.
Daca cel mic aude in ambianta familiala ca e mare, ca ar trebui sa lase fusta mamei etc, va deveni si mai atasat. Eu strangeam din dinti, o luam strans in brate si ziceam mereu: adevarul e ca noua ne place sa stam asa.
Cel mai bun lucru pe care il poti face saptamanile astea, inainte de viata in patru, e sa il acoperi de saruturi pe primul tau copil. Nu fi zgarcita cu imbratisarile, cu bratele deschise, cu lipitul pana la satietate, cu timpul necalculat la piept, in brate. Fa-ti damblaua asta, e cea mai plina sugestie care imi vine acum sa-ti spun. N-o sa-ti para rau, o sa intelegi de ce dupa. Si saruta-l fara sa suferi in legatura cu ce suferi acum, cum va primi el situatia, fiind atat de atasat. Poti avea surpriza ca din preaplinul iubirii pe care i-o poti arata acum, sa-si incarce atat bateriile incat sa se desprinda un pic, doar un pic. Are nevoie sa isi incarce bateriile acum, si tu la fel. In locul tau l-as saruta din crestet pana-n talpi in fiecare seara, si asta nu e deloc o metafora. Peste cateva luni astept sa-mi spui de ce crezi ca ti-am spus asta.
Cand apare bebe 2 se intampla un lucru extrem de delicat in retina mamei, de aceea cred ca e important pentru tine sa ti-l fixezi pe primul tau copil ca bebelus in punctul asta din viata voastra. Sa stii ca astept pe bune sa te aud dupa ce se naste al doilea copil.

Pe de alta parte, poate ma insel, dar intuiesc ca ce te preocupa nu e atat ca el va respinge "intrusul" (serios, asa ceva nu am auzit nici virtual nici face to face de la vreo mama, cel mult am auzit de ignorare completa, de falsa indiferenta), cat cum vei organiza tu emotiile tale, intre un copil atasat si un nou nascut continuu la san. E un secret, e surpriza pe care ti-o rezerva viata, ai sa vezi ca se intampla ceva care nu are cale de intoarcere, o sa poti perfect sa cuprinzi situatia, cu toata capacitatea ta pulmonara, e ca un halou de aer si lumina pe care esti capabila sa il respiri inainte de a incepe cursa asta bestiala. Crede-ma, o sa poti, si cand vorbesc de secret nu ma refer la pelteaua cu dragostea de mama se multiplica si o sa-i iubesti pe amandoi fara diferente etc. Normal ca o sa poti sa-i iubesti.
E ceva mult mai alienant si mai puternic, nici nu m-ai crede daca ti-as spune acum, mai ales cu copilul atat de atasat pe care il ai (norocoaso!).
De aceea repet: acum e linistea dinaintea furtunii. Nu pierde vremea preocupandu-te, faceti-va cadoul asta de iubire exclusiva, e un lux pe care doar primul nascut il are. Simtiti-va bine, nu va jenati sa va faceti toate capriciile care va tuna.

Si ca sa nu fiu complet off topic: Viata, hormonii, Dumnezeu (nu neaparat in ordinea asta) sunt asa de generosi: alaptatul ar fi putut iesi dintr-un brik care se goleste iremediabil, dar nu, functioneaza pe unul din principiile iubirii: cu cat dai mai mult (sau la mai multi, hahaa), cu atat creste. ce lucru simplu si generos.

asa a fost

poze

mes p’tits riens

alinushca spune:

paulush, am spus ca pe afara se poarta asa, adica se duce si se tot duce. e foarte incantat sa descopere tot ce se poate si extrem de incantat de compania altor copii. in casa este si el foarte atasat si ar sta numai in brate daca se poate. este foarte pupacios si ii plac foarte mult jocurile care implica mult contact fizic. zilele astea am fost in concediu si cred ca a stat la san de 3-4 ori zilnic.
despre povestitul a ceea ce urmeaza sa se intample, evident ca ei nu percep ideea de timp si evident ca nu-l batucesc la cap cum ai zis tu. si totusi sa ii aduc aminte din cand in cand despre fratiorul lui din cand in cand si despre cum o sa fie la inceput nu mi se pare o chestie fara sens. iar despre ajutat am zis iar foarte clar ca numai atat cat sa se simta el util si important. nu avem rude sau vecine de gradul 13 care sa-l intrebe mereu daca are grija de fratele lui deci suntem safe pe partea asta. merci de sfaturi oricum.
nerantula, bag seama ca iar suntem pe aproape cu DPN-ul . si Joy si Eva au intrat in odiseea la care sunt eu. Gruia a fost o alegere f frumoasa de nume care m-a impresionat placut si uite ca acum iar ati ales un nume deosebit si cu o conotatie anume pentru fetita. Felicitari din nou!


Mami de (28.10.2008) si bb2 23+

OanaRusu spune:

Paulush

www.la-taclale.ro" target="_blank">Oana, mami de Ana Maria (intr-o zi de 13... 13 iunie 2008) si Paul-Victor (ziua cea mai lunga: 21 iunie 2006)
Priveste partea buna a lucrurilor

Nerantula spune:

Paulush
Si am nevoie si de un emoticon cu [lacrimi de bucurie] [lacrimi de bucurie] [lacrimi de bucurie] [lacrimi de bucurie] [lacrimi de bucurie]

O sa incerc sa nu mai anticipez, citind mesajul tau simt ca o si pot face, si sa traiesc, asa cum ai spus, clipa dupa clipa, ca tare frumos mai vin ele acum
Eu nu am incercat sa-l pregatesc pentru venirea Cezarei, doar i-am mai spus din cand in cand ce-i cu burtica tot mai mare, insa a primit chestia asta in seria: asta e mana, asta e cotul, asta e genunchiul, etc. In timp m-am exprimat fie 'in burtica e surioara ta', fie 'in burtica e Cezara', acum daca-l intreb 'unde e surioara', arata burtica lui, la 'unde e Cezara', arata burta mea
Nu, nu cred ca un copil de nici 2 ani poate fi cumva pregatit pentru venirea unui frate/sora mai mica, mult mai mult am de lucru cu maica-mea, cu care sta Gruia cateva ore pe zi si care ii tot spune, cand vrea in brate la mine, ca nu pot sa-l iau ca ma doare burta fiindca e un bebe acolo sau alte variatiuni pe aceasta tema , ma enerveaza ca tot trebuie sa o corectez de fata cu el, ea pur si simplu isi da drumul gandului fara sa inteleaga de ce as vrea eu sa nu o faca. Mai nou, ieri am auzit-o spunand alta gogomanie, pe care i-am taiat-o scurt, dar va trebui s-o iau la o discutie mai lunga: i-am zis lui G ca bebe din burtica ii va aduce ceva mult, mult laptic la tzitzi, si s-a gandit ea sa dea glas raspunsului pe care 'ar fi trebuit' sa il dea G: 'nu, nu pentru mine va fi lapticul, ci pentru surioara mea'
Deci, da, o sa am de lucru muuuult cu cei foarte apropiati, inclusiv cu sotul, dar aici sper sa facem un outsourcing, dar cu mama si matusa care va fi mai des pe la noi clar, au un model vechi si deplasat de a gestiona astfel de situatii. Eu am fost copil unic, sotul la fel, deci experienta noastra personala nu ne va putea fi de folos ..

Paulush, eu sper ca topicul sa ramana cat mai in fata, desigur voi scrie si dupa nastere, multumesc din suflet inca o data!

Mami fericita de steluta Gruia (16.09.2008) si Cezara

paulush spune:

alinushca,

imi pare rau ca te-ai suparat si te-ai simtit atacata cu ce-am zis. nu am catalogat in nici un moment pozitiv sau negativ un copil independent, doar m-am centrat in ideea de copil atasat al nerantulei. cred ca indirect te-ai simtit ranita, nu ai de ce, iarta-ma daca asta am creat ca impresie, cunosc perfect cum e un copil care se misca curajos. cred ca am si zis ca sunt etape, nu le traim toti in acelasi moment, desi copiii au cam aceeasi varsta, unul poate e deja in alt moment al vietii lui. plus personalitatea, etc etc.
doar am zis ca e mai greu de controlat, un copil care nu te tine de mana te tine pe drumuri in parc. am patit-o de doua ori si stiu cum e. Asta ar mai lipsi, sa zic eu ca-i bine sau nu daca e asa copilul. doar ca fata asta e o norocoasa ca al ei o tine de mana. e mai linistita.

cu asta cred ca am limpezit cat de bine am putut cuvintele.

cu partea a doua e tot pe-acolo, nu e nimic impotriva ta, ci impotriva folclorului popular. e foarte la moda partea cu cadoul pentru cel mare cand se naste cel mic, eu nu am afinitati cu viziunea asta, dar nu trebuie sa coincidem.
in schimb sunt tare necajita cu partea cu ajutorul care i se cere peste tot celui mare, el care era regele cerului si al pamantului in familie dintr-o data ceilalti il plaseaza pe rolul de adjudant al mamei. ce tampenie. el trebuie sa isi traiasca copilaria in continuare, ca destul i-a cazut pe cap surpriza cu bebe doi, si trebuie s-o duca cum poate.
ideea e sa nu subestimam copilul, dar nici sa nu-i cerem mai mult decat poate duce. sa auzi de n ori pe zi " trebuie sa o ajuti mult pe mama ca cel mic e mic si tu o sa-l iubesti mult" e ca o reteta de viata. el singur va descoperi echilibrul intre a fi gelos si a iubi, intre a duce un pampers si a-l durea in cot de ajutorul de care ai nevoie, din simplul motiv ca el are alte trebi.


te rog nu te intrista, te apreciez si n-am vrut sa te indurerez, doar ca uneori miturile care circula prin popor par sa aiba dreptate. si nu mereu e asa.

asa a fost

poze

mes p’tits riens

alinushca spune:

recunosc, m-am simtit o leaca vizata. adevarul e ca pana nu oi trai si oi vedea, par idei bune (mai bune decat nimic ), dar cand va veni momentul sper sa gasesc cea mai buna varianta pentru felul lui de a fi. nu as vrea sa fac absolut nimic care sa il supere sau sa il priveze de ceva. mai are de crescut inca 3-4 luni pana atunci si se mai pot schimba lucrurile, in sensul ca sa inteleaga o leaca mai bine si sa reactioneze altfel decat cum il vad eu ca ar reactiona acum. stii? o data o prietena de-a mea a plecat o saptamana din tzara si si-a lasat copilul de 6 luni acasa. n-a avut de ales, de asta depindeau financiar. saracutzul nu vroia nici lapte praf deloc, iar pe ala pe care il accepta il si vomita orice marca au incercat. asa ca l-au adus la mine vreo 3 zile la rand sa suga si Serafim nu a avut nimic de comentat. stateau ore intregi si il puneam de multe ori la san pentru ca era deja in pericol de deshidratare. se uita cu interes cel mult dar nu a avut nici un fel de reactie de gelozie; m-a mirat. asta se intampla acum vreo 4-5 luni ce-i drept. vroiam sa te mai intreb ceva dar a zburat pe moment din mintea mea. voi reveni. poate vei avea putin timp sa imi raspunzi la mailul pe care ti l-am dat (sau pe mess: alinaaionescu). ti-am citit povestea nasterii de mai multe ori (si probabil mai urmeaza inca cateva ). daca ai mai facut si altceva pentru a induce in afara de urcat scari si plimbari lungi as vrea sa stiu ce.


Mami de (28.10.2008) si bb2 23+

paulush spune:

Pai baiatul tau are deja un frate de lapte, asta e foarte rar in zilele noastre, si de emotionant numai tu stii!

Nu imi suna nici un mail de-al tau, esti sigura ca mie mi-ai scris?

De ce te preocupa inducerea? E mult prea devreme sa vb despre asta, nu? Cazul meu a fost cred o exceptie.

Mai vb despre asta daca va fi nevoie.


asa a fost

poze

mes p’tits riens

Nerantula spune:

Paulush, spuneai ca ai intarcat fata cand avea baiatul 9 luni? Cum ai facut asta? Ce i-ai spus ei?

Mami fericita de steluta Gruia (16.09.2008) si Cezara

paulush spune:

Baiatul avea 8 luni, fata 3 ani si 5 luni. A fost pe 19 dec anul trecut, pe 20 implineau vasrtele astea.

M-am trezit dimineata si la cererea ei i-am spus adevarul: nu mai pot. A fost prima data cand i-am zis asa de-adevaratelea. nu mai puteam, nu era jumate de adevar, nu zisesem cu jumate de gura.

De ce intrebi? Mie fata nu a fost zi sa nu-mi ceara pana in ultima zi, am auzit de altele ca o lasa balta timp de 3-4 zile si apoi reiau, a mea nu uita mai mult de 8 ore...

Oricum e foarte personal si depinde de 2 persoane, nu de una, asa ca posibilitatile sunt infinite.

asa a fost

mes p’tits riens

Otiliav spune:

Si totusi cum se pot convinge copii mici sa suga din nou cand vine laptele pentru bb?
Ca eu in gluma am mai pus-o pe Elisa sa suga, am colostru dar ea a uitat cum sa suga. Nici biberon sau suzeta nu a acceptat asa ca nu a supt la nimic in ultimele 4 luni. Laptele dulce nu-i place, lapte praf niciodata nu a vrut. Daca sanii mei ar face iaurt foate ar fi tentata dar altfel nu prea cred.

Mami de Ana Maria(18.12.2004) si Elisa Andreea (09.12.2008) si 38+ Iulia Alexandra