Alaptat in tandem

paulush spune:

Nu cred ca se pot convinge, e un reflex care se uita, din cate am inteles in vreo 2 saptamani de cand nu mai sug.

asa a fost

Nerantula spune:

Ma gandesc ca as putea ajunge si eu, la un moment dar, la un 'nu mai pot' final .. in sarcina am mai simtit uneori ca mi-e greu, mai ales pana pe la 5 luni, ma dureau sfarcurile ingrozitor, insa nu voiam sa intarc, adica eu inca aveam nevoie sa il alaptez.
Daca, in viitor, alaptandu-i pe amandoi, as simti ca nu mai pot, simt ca ar trebui sa ii intarc pe amandoi, altminteri cum as putea sa-i spun lui Gruia ca pentru el nu mai pot, dar pentru surioara lui inca pot??
Nici Gruia nu are pauze, bine, e si mult mai mic decat era fetita ta, dar in general il pun la san la adormire sau la trezire, acum nu pot fi la dispozitia lui atat cat ar cere el, in general merge sa ii distrag atentia sau intelege cand amanam momentul pentru nani ..

Mami fericita de steluta Gruia (16.09.2008) si Cezara

paulush spune:

"Daca, in viitor, alaptandu-i pe amandoi, as simti ca nu mai pot, simt ca ar trebui sa ii intarc pe amandoi, altminteri cum as putea sa-i spun lui Gruia ca pentru el nu mai pot, dar pentru surioara lui inca pot?? "

Asa simti acum, in situatie reala e diferit. Pe de alta parte, face parte din secretul de care iti ziceam ca o sa-l descoperi.

In ce ma priveste, cand ziceam ca nu mai pot asa era, caci m-am trezit pe 19 dec dimineata cu o durere crunta la sanul stang, cel care era mai des al fetei. Am facut un herpes zoster si de acolo n-am mai putut trece. De aceea spun ca e foarte personal, eu am trait intens si cu mare bucurie tandemul, pana m-au tinut balamalele.

asa a fost

Nerantula spune:

Am nascut ...

E greu .. uneori imposibil ... in clipele astea imi pare rau ca am ales sa nu-l intarc, sa merg cu alaptatul in tandem, sufera ingrozitor cand o vede pe cea mica in brate, la san, vrea si el in acelasi timp si in tot celalalt timp, am senzatia ca eu sunt doar doi sani imensi, Gruia vrea sanul din care suge Cezara, in momentul in care suge ea ..
nu-mi mai spune ca ma iubeste, am reusit sa aflu de la el ca e suparat pe mami ca mai are un bebe, insa sta lipit de mine tot timpul, ca un caine, oriunde merg cu fetita in brate vrea si el, tot in brate, eu ma refac greu dupa nastere ..

paulush spune:

Am pierdut jumatate de km de mesaj, era pe terminate, a butonat nu stiu ce baiatul, imi vine sa ma arunc. Incerc sa reiau...
Cand esti in momente din astea in care ti se pare imposibil, gandeste-te ca pentru copiii astia doi, numai si numai tu faci cel mai bine, oricat de alandala ti s-ar parea ca te descurci.Nimeni pe lumea asta nu ar putea face mai bine.

Nu te cunosc, nu stiu daca faci parte din cei care au tendinta sa vada partea goala a paharului, dar tine cont si de alt lucru: dupa data nasterii fetei, sa stii ca traiesti zilele astea o cadere hormonala crunta dupa nebunia cu nasterea, e normal sa fii asa prabusita, e chimie pura. Permite-ti sa plangi, boceste cat vrei.

Ce sa-ti zic, care sa nu stii si tu: azi te simti asa, peste doua zile te vei simti mai binisor, peste cinci te vei simti excelent, de-aici intr-o luna o sa fii o mama zmeoaica in stare sa rastoarne lumea, ca toate.

Important: permite prezenta altora decat sotul si copiii doar pentru ajutor, nu e moment de vizite de neamuri. o fraza care doare acum nu se sterge usor, asa ca cere clar ajutorul strict: sfaturi poti primi o gramada, ideea e sa nu te inneci in ele, mai ales referitor la o situatie pe care ceilalti nici n-au intalnit-o pana acum.

Ajutor: ideal o femeie MUTA. Mama, soacra, ce-o fi, dar sa fie muta. Tot ce e in afara de curatenie, sa faca in respectivele lor case (mancarea pentru voi, spalatul, calcatul, cumparaturile). Barbatul sa te ajute cu orarul vizitelor, sa blocheze el autoinvitatiile. Cere clar ajutor pentru tot ce ai nevoie, ceilalti habar nu au prin ce treci, cultural nu s-au intalnit veci cu situatia asta.

Daca ai vreme dupa ce scapi pentru un dus de doua minute (minune), vezi ca aia mica doarme sau sta linistita, dedica un ragaz celui "mare". Daca in timpul zilei altcineva il ia doua ore la alimentara sau in parc, e bine pentru tine si pentru el.
(vegheaza sa nu i se roada urechile cu teoriile binevoitoare de genul acum esti mare, bla bla)
In trei: cauta o perna comoda, sau mai multe, si treci baiatul la tzatza fetei, de cate ori cere. O sa inteleaga ca ce poate obtine maxime o intercalare de pozitii, ca a' mica a venit si a venit ca sa ramana. Ca asta e definitiv, nu optional (daca n-a inteles deja).

Scuze de stilul telegrafic, inca nu mi-a trecut ca am pierdut ce am scris.

Off topic: felicitari pentru nastere! Doar tu esti cea care decide ce si cum, in ce moment sa mergi la spital doar tu ai intuitia buna, dovada clara ca nimeni nu poate da sfaturi despre cum sa faci.

Sper ca de cand ai scris mesajul te simti mai ok. Cand vrei mai da un semn, in alt moment al vietii tale (acum chiar nu e cazul), am sa-ti dau ceva de citit. Foarte scurt.

Tu poti.

mes p’tits riens

asa a fost

Nerantula spune:

Paulush, esti o apa vie .. de cate ori iti mai vine sa scrii ceva, chiar si un rand, nu ezita
Am o intrebare scurta: cat timp oare e nevoie sa-mi spal sanii inainte de a suge Cezara (dupa Gruia, bineinteles, ca invers nu o fac)? Acum Gruia are ceva muci si tuseste, dar cand va fi sanatos?

alinushca spune:

Felicitari pentru nastere. Tot vroiam sa iti zic dar nu am avut timp sa raspund la nici un post de-al tau pana acum. Ti-am citit si povestea nasterii. Ma bucur foarte tare ca a mers totul uns si ca ai nascut cu bine!
Citind ce ai scris aici si eu m-am gandit instant la "depresia postnatala". Poate ca e cam mult spus. Dar oricum, la coborasul emotional accentuat pe care il ai cand s-a incheiat sarcina si te trezesti acasa intr-o situatie foarte obositoare, de acomodare, de stres, de lipsa totala de timp pentru propriile nevoi, de intrebari frecvente de genul "ce o fi mai bine sa fac acum?". Si apoi m-am gandit tot asa la ce zice si paulush. Sa nu ai parte de binevoitori care sa iti accentueze si sa iti prelungeasca starea. Ca daca ai liniste trece repede perioada asta si va acomodati toti 4. Nu se poate altfel. Ai reusit prima data cu Gruia, vei reusi si de data asta la fel de bine! Iar Gruia va vedea in curand avantajele unei surioare. Copiii sunt inteligenti si percep repede partea pozitiva a lucrurilor. Spre deosebire de noi astia batrani care ne incuram in alea nasoale.
Te urmez si eu in curand asa ca pune-te pe picioare ca o sa am nevoie de incurajari(si Serafim inca suge si de cand ti-am scris ultimul PM si am inceput sa plec mai des pe la doftori fara el, a inceput si el sa fie disperat dupa "mama mama mami"... lucru care ma intristeaza un pic).


Mami de (28.10.2008) si bb2 s 35

paulush spune:

What?! Nu e nevoie sa faci nimic special (in afara de dusul normal ca tot omu').
Ce are unul de multe ori va face si celalalt, nu e chip sa-i separi. Chiar daca nu le-ai da san, ar fi la fel de apropiati, o zi e lunga si se intampla multe si nenumarate.
Acu' ca zici, primul cadou al fetei catre baiat a fost o repriza de muci groaznica, avea 11 zile. Eram vanata, dar am inteles ca asa si-a manifestat ea nemultumirea...

asa a fost

mes p’tits riens

Nerantula spune:

Incerc sa fac ordine, sa ma adun ... pare ca ne-am mai obisnuit, s-au mai asezat niste lucruri, insa mai sunt muuuulte pana la echilibru ..
Cel mai greu e serile si noptile, Gruia adoarme la san in patul lui (merg eu la el), insa asta dureaza mult, pentru ca la el sanul a tot fost o suzeta in ultimele luni si nu ii da drumul cand nu prea mai are ce trage sau cand e destul de adormit .. si trage in gol sau il tine in gura .. as vrea sa schimb asta, pentru ca acum ma si doare cand suge prelungit, insa mi-e, in acest moment, imposibil sa ma impac cu el .. il anunt, ii spun ca ma doare, ca vreau sa-l lase sa se odihneasca, insa protesteaza foarte tare, plange si tipa, aseara a durat destul de mult pana a adormit, in plans, epuizat .. chiar nu stiu cum sa fac, ma doare sufletul de mor, dar am si eu limitele mele .. fizice. Nu-i refuz sanul aproape niciodata (desi de multe ori o alaptez pe fetita in alta camera, pentru ca nu mi-e confortabil, inca, simultan), doar uneori, daca se poate, il redirectionez spre altceva, daca mi se pare ca cerinta lui tine mai mult de 'marcat teritoriul' sau nevoia de confirmare a dragostei si apropierii noastre, pe care incerc sa le ofer altcumva. Insa statul prelungit la san ma consuma foarte mult, atat fizic, cat si psihic.
In plus, seara e destul de greu sa organizez, trebuie sa il adorm pe el la el in camera, asta poate dura mai bine de jumatate de ora, in timpul asta vrea si bebelina la san, compromisul in acest moment este sa ma mult si sa las lapte la biberon, insa mi-e sa nu prinda prea drag de biberon ... iar noaptea ..am un stres teribil sa nu se trezeasca in acelasi timp, pentru ca asta inseamna sa ma duc la el, sa-l iau in camera cu bebe si sa-i pun la san simultan, lui ii sare somnul ca nu mai e pozitia de alaptat de somn, plus ca e interesat de ce se intampla la sanul celalalt (deci isi doreste sa suga in aceeasi pozitie, nu se poate sa scot un san pe deasupra si celalalt pe dede subtul tricoului, vrea sa ii tin pe amandoi la acelasi nivel!) si uite asa trece noaptea, ziua incepe vraiste, nu recuperam odihna si ... uof!

paulush spune:

Draga mea,

Nu stiu ce sa-ti zic, privit din afara si la prima impresie, pare ca ai o problema de logistica. Nu ma bag sa-ti dau nici un sfat, stii cum e cu cate bordeie atatea obicee, doar incearca sa vezi ce-ti poate fi de folos in cazul tau:

in primul rand tu ai doi bebelusi,al tau cel mare e mult prea mic pentru a putea sa te organizezi cu el asteapta-ma juma' de ora ca o adomr pe sora-ta si acus vin. e prea mic.

daca pentru tine e destul de mare incat il vezi capabil de a sta in camera lui, dar in acelasi timp de vezi depasita de evenimente, poate ar trebui sa intervina altcineva (ideal tatal) sa ii faca incalzirea de adormire seara, ca tu sa te ocupi de cea mica. E de preferat decat sa-i dai laptele tau celei mici in biberon (parca asa am inteles, asta e cam aiurea). Nu cred ca ai dat 2 ani tzatza de la sursa celui maere ca s-o stalcesti acuma cu biberonul pentru cea mica. Biberonul cu laptele tau e o solutie pentru cand lucrezi, pentru cand ti-a fost imposibil sa dai piept, nu e cazul tau din cate vad.
sa-l tina tata-su de vorba seara cu o poveste etc, pana poti veni tu cu el.

daca in schimb, accepti o situatie clara: nu e atat de mare cum credeti cei care l-ati pus in camera lui, ci, date circumstentele ( trebuie sa-l adormi la san etc) e inca un bebe, solutia e practica si drastica: tu si ei doi intr-o camera. Daca il tin tzatzanile, tatal cu voi, daca nu, in alta camera. El e deja marisor, poate dormi singur.
Dincolo de glume, dormitul cu copiii se face si din simt practic. tu crezi ca eu as fi rezistat uman sa ma plimb dintr-o camera in alta? Fie si dand biberon, e mai simplu asa. Nu stiu de fapt daca baiatul se mai trezeste si noaptea, banuiesc ca da, macar o data, parca asa se intelege, ca esti stresata s anu se trezeasca in acelasi timp amandoi.
Iti spun cum am facut eu, poate ajuta: toata Scandinavia si multe alte parti folosesc ceea ce se cheama un patut-atas, patutul de copil legat de patul adultilor. Eu nu mi-am luat un patut special, ci am scos zabrelele de pe o parte si am pus patutul lipit de perete, apoi patul nostru. acolo a dormit fata cu doi ani jumate, lipita de noi, pana s-a nascut baiatul dormea intre noi in pat, baiatul i-a luat locul. Concluzie, un copil intr-o parte, unul in alta si tu te imparti cum poti: adormi bebe mic, faci un masaj in acelasi timp la cel mare, (neaparat perne bune pentru tine pentru tot spatele), si cand adoarme bebe te intorci inspre cel mare. macar nu trebuie sa te depalasezi ca o stafie. ce castigi cu asta: bebe mare te are un pic aproape, eviti urletele caci un masaj sau o mana pe piept calmeaza, un cantecel inganat tampeste pana adoarme.
Incearca sa eviti cat poti sa-i zici asteapta ca sunt cu asta mica. Eu spuneam mereu: acum nu pot sunt ocupata. retine: SUNT OCUPATA, un moment, niciodata stai ca tu esti mare, ea e mica.
masaj la picior, cantec tu, cantec impreuna, ce-ti trece prin cap pana adoarme cea mica. Si apoi baiatul.

Doi ani e o varsta cand sug ca descreieratii, e ca si cum li se scurge toata viata prin asta, e crunt. calmeaza-te, e ultimul zvacnet, inainte de stingere, niciodata n-o sa mai suga cu atata forta ca acum. La tine se multiplica cu revenirea cantitatii de care baiatul profita, cu venirea in casa a sora-sii care il afecteaza, cu totul: E si mai si decat daca ar fi fost doar fiindca la 2 ani sug asa, incearca cumva sa nu-l respingi, stiu e foarte greu.

Ce-as face eu: as pune baiatul in pozitia lui de dormit la san, si fata pe deasupra ta, ea e mica si incape si nu te apasa, cateva saptamani pana se calmeaza baiatul poate iti foloseste asta. Si clar, eu as alege sa-i pun la somn in aceeasi camera cu mine, asta sigur, altfel as innebuni cu plimbarile si stresul cu deplasaril.

te inteleg perfect cu "Insa statul prelungit la san ma consuma foarte mult, atat fizic, cat si psihic".
Stiu exact ce ai vrut sa spui, nu esti singura. Te inteleg. e extenuant, e alienant, senzatia ca nu ai identitate fizica, trupul nu-ti apartine, timpul, orele si orele petrecute adormind copii. Sunt lucruri care sunt prea intime ca sa fie spuse pe aici, doar vreau sa-ti spun ca stiu prin ce treci. A fost o epoca in viata mea cand imi petrecam toata ziua adormind cand pe unul, cand pe altul. Era foarte tare faza. Si cand imi auzeam prietenele cu povestile lor profesionale, cu viata normala, parea ca n-am scapare.

cel mare merge la gradinita, sta cu el in afara casei cineva care sa nu fii tu? In curand va avea nevoie sa respire un pic si altceva decat aerul dintre voi trei, ii prinde bine o iesire scurta.

Nu iti pot spune mare lucru, doar ca sunt doua drumuri, esti intr-o rascruce: ori il consideri mare si incepi sa-l ajuti sa adoarma cu ajutorul cuiva care n-are tzatza, si tu mergi doar in ultimul moment, daca mai poti ( multe nopti n-o sa mai ajungi, caci ba s-a conformat, ba a plans intr-atat cu tata-su dupa tine incat nu se merita sa-l mai intorci la tine), ori, drumul doi: accepti ca e inca foarte mic, ca adormitul cu tine il calmeaza si accepti realitatea crunta, dar practica si mult mai simpla: ii adormi pe amandoi in acelasi loc, se molipsesc cu respiratia, iti aud amandoi vocea in acelasi timp, poti intinde o mana daca nu o tzatza la cel mai napastuit, incepi sa fii mama caracatita, nu mama calatoare.
Tu alegi, ori te plimbi din loc in loc, ori te perfectionezi in abilitatea extremitatilor. Eu sunt capabila sa acopar cu patura tot neamul cu ajutorul piciorului, sa dau tzatza, sa fac masaj fetei cu mana stanga, sa-i fac din ochi barbatului ca ne mai intalnim noi pe traseu, ca noaptea-i lunga si avem certuri de incheiat, si sa vorbesc la telefon cu sora-mea sa ma trateze frumos, ca numai eu stiu prin ce trec. Toate in acelasi timp.

Nu dispera. Sa nu ai regrete, situatia pe care o traiesti ai ales-o tu, in oarecare masura. Peste o vreme o sa-ti fie dor de clipele astea. Nu ma injura, e purul adevar.


asa a fost

mes p’tits riens