Ce imi doresc?

Azi am intalnit un cuplu. Adica m-am intalnit cu ei, de cunoscut ii cunosc de cand ma stiu. Ea are 75 de ani, el 81. Povestea e lunga. Sunt multe nuante. La subiect: cand el avea in jur de 37 de ani, ea s-a imbolnavit. A facut o boala psihica despre care se stie ca nu se vindeca. El a avut grija de ea. Ea a avut perioade mai bune si mai putin bune. Dar niciodata nu a fost "sanatoasa". El a avut servici si a preluat toate treburile casei.

Si m-am gandit la un alt cuplu (sau doua...). Un barbat care, tot pe la 37 de ani, a ales sa se desparta de sotia care facuse o boala psihica incurabila. S-a recasatorit (el) si are o viata frumoasa.

Pana aici totul pare clar: primul barbat este un erou, al doilea un ticalos. Ei, bine, daca l-ati cunoaste pe cel de-al doilea, ati constata ca nu este chiar asa. Nu este acel tip de persoana care isi vede numai propriile interese, din contra...

Si acum iata problema pe care mi-am pus-o: daca unul dintre baietii mei ar fi, la 37 de ani, in situatia in care au fost cei doi, ce mi-as dori? Sa fie un erou sau un ticalos?

Raspunsul il stiu. De fapt, vin la voi ca sa ma descarc pentru ticalosia mea....

Nu mai vreau decat sa mentionez ca ambele femei au in perioadele "proaste" (care dureaza luni de zile) un comportament foarte evident anormal si foarte suparator...

Deus spune:

egoismul este normal si nu esti o ciudata fiindca gandesti asa

si eu ii doresc baiatului meu tot binele din lume...ma educ sa-l las liber 100% si sa nu-i impun/sugerez asteptarile mele





devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

blackgirl0 spune:

Doamne fereste, nu m-am gandit in viata mea asa de departe! Ce mi-as dori pt baiatul meu? Ca orice decizie luata sa il faca fericit. Daca el simte ca poate sta langa sotia lui, ca are putere, eu l-as sustine cat de mult pot, chit ca nu mi-ar conveni (ca sa fiu sincera). Am cumnatul cu schizofrenie si crede-ma ca nu-i usor de suportat cand are crizele. Iar daca ar alege sa o paraseasca (in sensul de divort), probabil l-as intelege iar, caci este oribil sa te gandesti ca atunci cand un om are mai mare nevoie de ajutor, tu il lasi. Insa are o singura viata si merita sa fie si el fericit.

Grea decizie, dar nu ar fi mai bine sa lasi lucrurile sa curga in sensul lor, firesc, fara sa faci tu planuri si supozitii? La ce te ajuta aceste ganduri acum?

A_Iulia spune:

Exercitiul mai interesant este sa te gandesti ca fetita ta ar fi in locul doamnei respective.

Fomalhauti spune:

In general nu cred ca discutiile "ce-as face eu daca...." au sens. Fiindca nu cred ca stim cu adevarat "ce am face daca...". Dar intalnind oamenii aceia ieri m-am gandit la viata lor... Si m-am gandit si la celalalt caz, la cel care si-a lasat sotia, la toti cei care l-au inteles, "nu putea sa stea cu ea", la cei care l-au inteles mai putin (ca mine, de exemplu...).

Si asa mi-am pus problema....Sper sa nu aflu niciodata "ce as face daca...."

Fomalhauti spune:

Iulia, daca fetita ar fi in locul doamnei (batem in lemn), raspunsul este clar: "e normal sa ramana alaturi de ea, sa aiba grija de ea, ei au facut un legamant, la bine si la rau...Putea sa se intample si invers." Eu asa am gandit si in cazul celui de-al doilea barbat, ca nu trebuia sa-si lase sotia bolnava....Dar intrebarea era cum gandesti atunci cand esti de cealalta parte. Atunci cand se pune problema ca FIUL TAU sa aiba in urmatorii 40-50 de ani o viata plina de probleme, cand ar putea avea o viata obisnuita...

Uite, eu una cred ca, daca sotul meu s-ar fi imbolnavit, as fi ramas alaturi de el. Dar daca ar fi copilul meu in situatia celui sanatos, cred ca l-as incuraja....in sens invers...

A_Iulia spune:

Poate ca este greu sa te gandesti ca de la o varsta incolo sunt singurii in masura sa decida si ca nu ar trebui incurajati intr-un sens sau altul tocmai pentru ca poti sa-i "pui la mijloc" intr-un mod inutil.

Dar pentru ca tot ai spus asta, poate ca ar trebui sa incepem sa privim soacrele cu alti ochi. In fond nu-si doresc decat binele copiilor lor proprii.

Gabi_K spune:

eu mi-am parasit sotul cand era deja un alcoolic incurabil. Avand in vedere stadiul in care era, si relatia dintre el si noi (eu+copiii), gestul meu poate fi considerat autoaparare.

Daca as ajunge in situatia respectiva cu vreunul dintre copiii mei, nu stiu ce sfaturi le-as da, dar as incerca sa nu ma bag, sa nu-i influentez, si sa le respect decizia, oricare ar fi, si sa-i ajut cu tot ce pot.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

corap spune:

Uh, astea-s cu drobu' de sare care sare... chiar nu ma asteptam de la tine, F (nu sa gandesti asa, respect punctul tau de vedere, ci sa pui problema in felul asta). Ar trebui sa te gandesti ca copiii tai majori sunt capabili sa gandeasca cu capul propriu intr-o situatie care-i priveste EXCLUSIV.

c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07

FEBRUARIE thing-a-day

simali spune:

Eu stiu un singur lucru: daca as face o boala psihica care m-ar face sa pierd controlul nu as dori ca familia mea sa se distruga tinandu-mi mie la nesfarsit trena. I-as dori fericiti si nu sclavii bolii mele. Nu poti judeca niciodata pe cineva pentru ca a ales sa-si traiasca viata.

Primul barbat nu este un erou. Este, scuzati-ma, un prost! Sau poate o iubeste asa nebuna cum e ceea ce schimba complet datele problemei.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Sabina spune:

eu sunt in situatia acelor femei, cu o boala care nu trece (nu e psihica, dar tot sunt o povara, am perioade in care ma simt mai bine si perioade cand nu pot sa misc niciun ac)
Cred ca depinde daca exista sau nu copii in cuplul respectiv.
eu pe undeva l-as intelege daca ar vrea sa-si refaca viata.






Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo