a ti "imparti"copilul....

am o problema cu care ma confrunt de aproape 1 an de zile si nu stiu cum sa i fac fata
am o fetita superba de 3 ani pe care pana la 1 an juamte am crescut o cu ajutorul mamei mele,insa mama mea amulrit anul trecut in ianuarie si de atunci ne ajuta cu fetita soacra mea si nasa fetitei(cumnata mea)
la inceput a fost f greu pt ca eu nu am lasat o deloc la ei si fetita s a obisnuit mai greu,dar intre timp s a obisnuit
ideea este ca ei vor sa stea cu ea tot timpul,eu o duc la ei pt ca ma suna si ma roaga sa o duc si sa o las si la ei aceva zile pt a le este foarte dor de ea,insa nu apuc sa o iau de la soacra mea ca ma suna cumanata si mi zice ca ar vrea si ea sa stea cu fetita ca i este tare dor de ea,iar eu practic nici nu am timp sa ma bucur de ea
de refuzat mi e rusine sa le refuz pt ca stiu ca atunci cand am avut nevoie m au ajuatat f mult,chiar daca am sunat in iezul nopitii ele m au jutat si daca am dus fetita la nasa ei si eftita era racita de ex pana m am intors sa o iau a facu to bine,ambele au grija de ea,insa cred ca am ajuns in situatia in care trebuie sa o impart si nu ma simt bine deloc
nu stiu daca m am facut bine inteleasa...sper ca da si sper ca imi puteti da un sfat ceva,e ok sa gandessc asa sau nu?

Mindy spune:

of ce nevoie as avea eu acum de o bunica si o cumnata care sa sune si sa am macar 1 ora pauza :-)

dar te inteleg bine ce zici, ce e prea mult strica. eu as avea impresia ca imi cresc ele copilul. tu esti mama! tu decizi cat timp e ok sa stea in alta parte decat cu tine. nu te lasa manipulata. cred ca eu in situatia ta as avea momente cand nu as ridica telefonul.
as avea o discutie cu ele si as face un program saptamanal in care o zi e la soacra si in care o zi la cumnata, orele limitate in fc de cat doresti tu si e convenient pt toti inclus fetita.

sora mea a avut problema asta cu niste bunici prea posesivi si din pricina faptului ca ii era jena sa spuna NU la timp, si a fost prea toleranta, acum suporta consecintele. fetita (acum la 9 ani) e practic ca si proprietatea lor, a bunicilor care se lauda peste tot ca ei au crescut-o, ei au disciplinat-o, ei au facut tot :(
iar sora mea ar fi vrut sa aiba cu ea o relatie unica si speciala asa cum trebuie sa fie intre o mama si copil, dar fetita s-a apropiat mai mult de bunici, practic de cei cu care a petrecut cel mai mult timp si i-au dat mai multa atentie.

marius spune:

Eu am sa pun intrebarea altfel. Pentru a aprecia ceea ce spui tu intr-o saptamana de luni si pana duminica in mod concret cat timp isi petrece fiica ta la bunica cat la matusa si cat acasa? Apoi spune-mi te rog tu cat timp consideri si ai dori sa petreaca la bunic cat la matusa si cat acasa? Putem sa avem "viziuni" diferite.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

tnicoleta spune:

La fel cum a spus si Marius, trebuie specificat si cat timp sta la bunica, matusa si cu tine. Apoi, depinde si de programul tau. Daca tu lucrezi, daca merge copila la gradinita etc. Apoi in functie de programul tau si al fetei, poti face si programul de vizite. De ex. daca tu lucrezi ful-time si nu ai cu cine lasa fata, o duci o saptamana la bunica si in we o iei acasa. Saptamana urmatoare o duci la matusa.Daca fata merge la gradinita si tu poti sta cu ea dupa incheierea programului, atunci un we la bunica si apoi unul la matusa, ar rezolva problema.
Oricum, trebuie sa ai in vedere ca tu esti mama ei si tu esti cea care ia deciziile importante din viata copilului. Sotul tau ce zice de asta? Trebuie consultat si el.

Nicoleta si Bia Ciocarlia Sarbatoarea recolteiwww.dropshots.com/tnicoleta" target="_blank"> Filmulete

"Viata poate fi inteleasa doar privind in urma. Dar poate fi traita doar privind inainte." (Soren Kierkegaard)

carolinah spune:

E OK sa gandesti oricum, atata vreme cat esti tu impacata! Insa e clar ca nu esti.

Asa ca eu cred ca ar trebui sa hotarasti ceea ce ar fi acceptabil pt tine (cat timp poate petrece copilul cu rudele, in functie si de programul tau) si sa le comunici deschis si calm decizia. Si sa nu te abati de la regulile stabilite decat in caz de boala sau alte urgente!

De ex, copilul nu poate sta la ei in weekend sau cand aveti concediu. Sau niciodata mai mult de 1 noapte/sapt etc etc, in functie de ceea ce iti doresti tu!

Nu uita, e copilul tau si al sotului tau, responsabilitatea e tot a voastra, ca si decizia! Si pt ea acasa trebuie sa fie la voi acasa, un loc stabil. Restul sunt vizite. Scurte!

Mult succes!

A_Iulia spune:

Eu am facut altfel -la mine copilul a decis mereu daca sa mearga sau nu la buni M, la buni E, sau la tati (noi suntem divortati asa ca eu am alte 3 locuri de "impartit" copilul)

Nikol, daca iti intrebi copilul, vei avea poate frumoasa surpriza (cum am avut-o si eu) sa impace atat de bine pe toata lumea, evident preferand de cele mai multe ori sa ramana acasa cu tine. Incearca sa schimbi regula si sa nu hotarasti tu,ci copilul - si astfel nu se poate oricum nimeni supara pe tine, decizia nefiind a ta.

Deja fetita ta are 3 ani jumatate, eu cred ca e suficient cat sa-si poata spune parerea.

Jasmin012 spune:

Nikol, fa-le sa inteleaga faptul ca tu esti mamica ei si ca ai nevoie de ea si ea de tine. Si pe mine ma roaga maica-mea sa-mi las copilul la ea, dar de fiecare data replica mea e aceeasi: copilul meu nu pleaca nicaieri fara mine, ca deocamdata e prea mic. Ei, asa, cand am treaba il mai las, dar niciodata nu doarme sub alt acoperis fara ca sa fiu si eu acolo.
Poti sa le spui cu inima deschisa lucrurile astea pe care ni le-ai spus si noua, exact asa. Daca sunt femei intelegatoare vor intelege fara sa se supere. daca insa se vor supara vei constata ca nu merita sa-ti fie rusine sa le refuzi si sa te simti vinovata fata de ele. In primul rand trebuie sa te simti vinovata fata de fetita ta ca o sacrifici pentru o buna relatie cu soacra si cumnata. Eu asa m-as simti. Sa nu mi-o iei in nume de rau, ti-o spun fara nici un gand rau, pur si simplu constat ca te simti vinovata fata de ele in detrimentul fetitei tale.


Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas

ana_a spune:

of, ce nu as da sa am si eu o bunica sau o cumnata ca si tine Dar nah, cine isi doreste nu primeste

Copila ce zice? Ea cum se simte? Eu as tine cont si de parerea ei.
De exemplu, ma gandesc....teoretic ca daca unul din copii mei, sau chiar amandoi, si-ar dori sa mearga la bunica si bunica sa fie la fel de dornica sa-i primeasca....din partea mea au cale libera Si cand le va fi dor de mine...cam stiu unde ma gasesc.
Dar cum ai mei se cer la bunici fff rar...e alta treaba.

Succes in a lua cea mai buna decizie!
Si asculta si de copila, la ea este raspunsul.


blog
proud
"Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente,
iar mintile reduse ii discuta pe altii."

---

cleo78 spune:

nikol, indoiala si intrebarile sunt la tine. Nu stiu care sunt intentiile si gandurile cumnatei si soacrei, nu e cazul sa fac acuzatii.


1. tu cu fetitza ta ce planuri aveti? adica ce program aveti comun?
2. cand duci fata la ele, ai motive explicite? sau duci de cate ori au ele chef
3. deja cred ca si fata trebuie intrebata, si parerea ei conteaza... nu e doar o floare de care ti-e dor.
4. in toata discutia asta, nu zici nimic de sotz. Care e parerea lui aici? SIncer, asta tre discutata in familie, toti 3...

nikol24 spune:

eu duc fetita la ei in pricipiu cand am neaparata nevoie,de ex acum lucrez si eu si sotul in fiecare zi pt ca este perioada de concedii si fetita e la nasa de vreo 5 zile,insa se intampla sa o duc pt ca imi cer ele,pt ca le este dor de ea,vor sa o duca pe strand,sau la ziua uni copil etc
sotul este total de acor cu asta pt ca este familia lui si daca ar fi familia mea probabil ca nu mi as pune prea multe intrebari de genul asta(eu cu ei nu ma inteleg extraordinar,suntem in relarii bune dar nu mi au intrat in suflet)
ma simt insa vinovat uneori chiar daca o duc pt ca nu am cu cine sa o las sau pur si simplu pt ca ma roaga ele sa o duc,ma simt ca o mama imorla care isi lasa copilu acolo,nu stiu sa expli
la ei in famile asa este,ei se cresc unii pe altii ca sa zic asa,pe sotul meu l a crescut de pe la vreo 6 ani sora lui cea mare,nasa fetitei si ma mandresc ca este poate cel mai destupat din familie,deci ei vad asta ca pe un lucru ff normal eu nu prea pt ca pe mine m a crescut numai mama si bunica mea stand in aceeasi casa
nu stiu daca eu gandesc bine sau nu.daca sunt egoista sau pur si simplu ar trebui sa multumesc cerului ca are cine sa ma ajute

Jasmin012 spune:

Chiar ma intrebam ce-ai facut pana la urma, dar vad ca inca n-ai rezolvat problema.
Nu esti o mama imorala pentru ca-ti duci copilul la rude. Nu ar fi nici o problema si nici nu e ceva ciudat ca se cresc unii pe altii in familia sotului, daca asa sunt ei. Numai ca vad ca la tine e o problema, pentru ca petreci mult fara ea si se vede ca te macina acest lucru din moment ce ai scris asta pe forum. E bine si normal sa lasi copilul cu familia cand tu esti la servici. Dar din cate vad fetita ta sta cu zilele sau cu saptamanile pe la altii iar tie ti-e dor de ea. Aici mi se pare ceva anormal: ca tu, mama ei, nu prea ai acces la ea. Pe de alta parte, dupa cat pot eu sa-mi dau seama fetita ta e ca o minge de ping-pong: merge de la soacra la cumnata, de la cumnata la nasa si tot asa. Or un copil are nevoie de stabilitate, de un camin care constituie mediul lui, etc.
Cred ca instinctiv stii si tu lucrul asta si poate si de accea te deranjeaza, pe langa dorul tau de ea. Pacat doar ca nu ai curajul sa-ti impui vointa maternala in fata familiei sotului. Lucrurile se pot rezolva favorabil fara a se ajunge la suparari si "certuri", doar prin simpla discutie (in mod deschis si calm) prin care poti sa-ti expui omeneste parerea si sentimentele...
Nu ai nimic de pierdut ci doar de castigat: timp cu fetita ta.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...