sa ne numaram binecuvantarile (cap.6)

Raspunsuri - Pagina 9

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Gabi, a fost de musai, din pacate.
Simteam ca ma sufoc Din pacate, ma repet, el e genul ala de barbat care crede ca esti o proprietate personala, orice faci urmeaza intrebarea ca da` de ce, da` pt ce, deci efectiv simteam ca n-am libertate personala, ca trebuie sa explic orice, dar chiar orice fac. Si asta m-a scos din toate mintile posibile.
Apoi a venit perioada aia in care oscila intre cereri de scuze, amenintari de tot soiul


Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=I Love DC&page=3" target="_blank">Avem foto in concurs si acum ne laudam

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LaLa_20 spune:

multumim...de urari...in sfarsit a mai facut dimineata un pic de febra dar acum e mai bine...de mancat nu prea a mancat...totusi e bine si putin decat deloc...Dar parca ziua e altfel
Boala asta ne-a dat un pic peste cap...ca noi strangeam bani sa ne luam ham-ham...da vedem cum facem...ea sa se fac bine...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LaLa_20 spune:

Daria ma bucur ca e asa cum ti-a dorit si va este bine in (fete cucuiete)...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Citat:
citat din mesajul lui Grishca

Eu cred ca cel mai bine e ca mama sa faciliteze si sa incurajeze relatia copilului cu tatal(cu exceptia situatiei in care tatal a fost violent verbal sau fizic cu copilul). Si mie imi este greu cand Tudor merge la tatal sau care locuieste cu noua lui iubita, dar stiu ca asta e problema mea nu a lui Tudor. El este fericit ca este cu tatal sau si probabil ca daca il si vede pe acesta fericit e si mai bine. Pe mine ma doare ca nu mai sunt eu cea care sa-i faca pe amandoi fericiti, dar ma bucur ca macar Tudor e bine.

Vroiam sa va intreb voi ce program de vizita aveti? Cum e parenting plan acolo unde este custodie comuna (legal -unde se poate, stiu ca la noi nu exista notiunea dpdv legal, dar poate ca exista in practica)? La noi tatal sau il vede cate 2 ore jumatate pe zi , 3 zile pe saptamana si de vineri pana duminica , o data la doua saptamani. Tatal sau insista ca vrea sa petreaca mai mult timp cu Tudor. Adica daca e in zona si are timp sa vina si sa-l vada. Eu nu am fost de acord pentru ca, deocamdata, mi-e teama ca m-ar bulversa daca ar aparea asa pe nepusa masa.Dar pe de alta parte nush, pentru Tudor cred ca ar fi bine , nush cum sa procedez...De asemeni insista sa ma sune sa ma intrebe de Tudor de cate ori are chef, lucru cu care iarasi nu am fost de acord. Voi ce parere aveti?


Mamica fericita de Tudor Mihai (31.07.2009)



Noi nu avem reguli de vizitare si nici limite - de cate ori se poate, in functie de programul lui, al fetitei si al meu. Asta inseamna in practica ca pot exista saptamani in care nu il vede deloc (daca e plecat din Bucuresti), sau saptamani in care poate chiar sta la el cateva zile - 3, 4. La fel concedii - au fost plecati o saptamana, zece zile, de oricate ori s-a putut.

Noi ne intelegem - eu nu pornesc de la premisa ca e rau intentionat, si nici el nu-mi pune la indoiala vorbele. Sunt dispusa sa fac eforturi sa-mi rearanjez programul in cazul in care are nevoie de asa ceva, la fel si el.

In toate cazurile a dat dovada de implicare 100%, nu am ce sa-i reprosez legat de copil, este un tata dedicat si macar din punctul asta de vedere am nimerit-o bine cu alegerea. Prietena lui e ok, fii-mea o indrageste, dar chiar daca nu ar fi ok eu am incredere in el ca va sti mereu sa stapaneasca situatia si va pune prioritate in interesul copilului.

cu sunatul de cate ori are chef...nu stiu exact ce inseamna asta. Noi nu vorbim decat daca avem de ce, adica nu-l sun sa-l intreb ce mai face si nici invers. De regula ma suna el, ca sa aranjam cum procedam pentru perioada urmatoare. Daca de ex copilul e bolnav, se intampla sa vorbim de multe ori pe zi, poate chiar si noaptea (sms-uri etc ) - stiu si il inteleg ca nu poate dormi daca nu stie ca ea e bine. Dar nici el nu poate sta cateva zile fara sa intrebe de copil, chiar si in concediu daca e plecat, asa ca o data la cateva zile tot intreaba de ea.


LaLa, sanatate multa mititicai!

Mamagiuliei, felicitari! Eu te inteleg perfect si imi pare bine ca ai rezolvat problema. Trebuie sa faci un chef pe tema asta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Grishca spune:

A Iulia, iti multumesc pentru raspuns.Adevarul e ca la tine ma gandeam cand imi puneam atatea intrebari pentru ca stiu (din posturile tale anterioare) ca ex-ul tau are o relatie foarte buna cu fata. Asta imi doresc si eu ca tatal lui Tudor sa fie cat mai implicat, dar acum cat inca mai sunt sentimente din partea mea, cand eu incerc cu toata fiinta mea sa ma detasez si sa nu privesc in urma, imi e extrem de greu sa am o relatie cu el doar din punctul de vedere al copilului. Poate cu timpul vine si asta...
Cu telefoanele, ma refer la faptul ca el vrea sa ma sune in fiecare zi si sa ma intrebe ce a facut tudor in seara precedenta si in ziua respectiva, ce a mancat, daca a fost agitat, unde a fost, daca s-a jucat, ce a mai zis - lucruri de genul.Tudor are doar 1 an si atunci e mai greu ca ei doi sa aiba o relatie fara sa fiu si eu implicata.Eu nu-l sun decat daca ii e rau copilului si am nevoie de ajutorul lui sau cand e baiatul in weekend la el..Nu ma suna si nu-l sun sa vedem ce face fiecare. Vorbim strict de copil, dar chiar si asa parca nu ma simt ok cu telefoanele astea... Poate pentru ca in perioada asta ma doare orice contact cu el.
A_Iulia te admir foarte mult pentru felul in care gestionezi situatia, asa cum este ea!

Lala 20, sanatate multa micutei si tie!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Grishca, pai spune-i ca nu te simti prea bine cand vorbesti cu el si ca pentru moment ai dori sa mai limitati discutiile la strictul necesar; dupa o perioada cand lucrurile se vor mai aseza poate ca o sa simti altfel.

Poate stabiliti sa-i trimiti zilnic cate un sms in care sa-i spui cate ceva despre Tudor, si asa eviti discutiile cu el?

Si eu am avut o asemenea perioada, chiar in timpul divortului, nu puteam vorbi cu el...a durat ceva. Prefer sa nu-mi amintesc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Eu inca vad interesul asta fata de copil ca pe ceva extraordinar
Buna ideea si sms-ul sau pe mail Eu asa comunic cand e ceva important, bine-nteles ca in veci nu primesc vreo confirmare, dar macar am anuntat
Giulik n-a avut iesire la Mc cu taxo de vreo luna.

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=I Love DC&page=3" target="_blank">Avem foto in concurs si acum ne laudam

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Grishca spune:

Excelenta ideea cu sms! Thx.

Tatal lui Tudor este foarte implicat, dar la noi nu au trecut nici 2 luni de la despartire, asa ca nush ce va fi in viitor. Divortul nu l-am inceput. Am cazut de comun acord sa-l incepem cand voi vrea eu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ariel_7000 spune:

Dragele mele,
am intrat sa va spun o poveste trista, a unui puiut de 5 luni.
Simo27, colega noastra de la "puiuti de randunici" e o mamica inimoasa… asa mama, sotie, prietena mai greu de gasit. Are 3 copii, David din 2002, Sam (puiut de randunica) din 2008 si Siluan, un pufulete din 08.02.2010.

Din pacate puiutul mic, pufuletele, are grave probleme de sanatate, acum se afla in Salzburg, urmand sa plece intr-o clinica din Innsbruck in speranta ca se poate face transplant. Este bolnav de ciroza si atrezie a cailor biliare datorate infectiei hepatice cu CMV.

Simo si-a facut analizele in sarcina si i s-a spus ca are imunitate la CMV deci problemele astea au cazut ca din cer.

Pe scurt, dupa nastere nu i-a trecut icterul. I s-a spus sa astepte ca o sa treaca, au urmat analize, s-a vazut ca sunt valori mari la bilubirina, i s-a dat medicatie, nu au fost imbunatatiri. Intre timp a mai avut un hop… operatie de hernie, cu probleme si spaima mare nu-mi amintesc exact motivul, parca din cauza reactiei copilului micut la anestezieie.

Dupa mai multe internari la Brasov, au plecat la Bucuresti, la Fundeni, unde dupa un alt set de analize si alt set de medicamente au plecat acasa, urmand sa revina dupa aprox o luna la control.

Saptamana trecuta s-au intors la control la Fundeni, iar vineri, in 23 iulie, li s-a spus ca singura sansa este transplantul de ficat… DAR sa mai astepte pana in toamna.
S-au mobilizat, ne-am mobilizat cu totii, iar luni au plecat in Germania, de acolo in Austria. Marti a fost internat, i s-au facut analize, miercuri i s-a facut punctie, azi primeste rezultatul biopsiei. Din rezultatele de pana acum: ficatul este negru, nu are nicio sansa pe un tratament, nu se stie DACA se poate face transplantul. Totusi, cu sprijinul unor medici MINUNATI, s-a luat legatura cu o clinica din Innsbruck, care poate face astfel de interventii, probabil si din cauza varstei asa de mici. A vorbit seful clinicii din Salzburg. Vor fi primiti saptamana urmatoare in Inn. pentru analize pentru luarea deciziei… SE POATE FACE CEVA PENTRU SILUAN?

Parintii sunt terminati! Un mic frumos, vesel, comunicativ… of… ne rupe sufletul ca inca nu stim daca se poate face ceva.

Dar speram, ne rugam la Dumnezeu, si facem ce putem pentru a-i sprijini; ei sa se poata concentra doar pe micut.

Fiti alaturi de noi! Fiti alaturi de pufulete!
Are nevoie de rugaciunile noastre… si bineinteles de niste resurse financiare. Cazul o sa fie preluat de rubrica „umanitare” a forumului. Fiecare cum poate, cat poate... si doar un gand bun, o rugaciune pentru el.

La inceputul fiecarui capitol, la puiuti de randunici, sunt pasii care i-am facut impreuna pana acum, precum si conturile lui George, in care se pot dona niste banuti, care sa-i ajute sa acopere macar cheltuielile cu spitalizarea si analizele. O singura zi de spitalizare, fara nicio analiza, ii costa 700 euro.
Imediat ce avem actele medicale, le vom pune pe siteul si blogul lor la care muncim acum si vom initia campanii mai ample, in presa, TV, forum si alte cai.
Avem deja sprijinul Asociatiei Mame si speram sa ne auda strigatul de ajutor cat mai multi oameni.

Impreuna putem muta muntii!!!

mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
" SAVE THE EARTH, IT'S THE ONLY PLANET WITH CHOCOLATE!"


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Happy_in_TO spune:

Va pup pe toate.

Am avut citeva zile pline de ghinion din ala chior care nu se mai dezlipea de mine, ceva de groaza, nu alta. Dar a trecut, gata, s-a dus. Bunica-mea zicea mereu ca in orice intimplare cit de rea, exista o binecuvintare...

Simbata trecuta a fost o zi ploioasa si umida, ca o baie de aburi afara. Toata saptamina lucrasem la niste chestii care mi-au stors creierul pur si simplu asa ca am avut nevoie de o zi in care sa nu fac mare lucru, sa stau asa in pijamale in casa, ciufulita si somnoroasa. O zi in care sa imi incarc bateriile prin hibernare :)) Cam o data la citeva luni ma paleste si pe mine oboseala, in rest functionez in overdrive. Si tocmai intr-o zi din asta mi s-a intimplat sa am cele mai multe ceasuri rele. Pana la cauciuc pentru ca am sters bordura de frustrare. N-aveam chef sa ies din casa, dar minata de vaicarelile lui Maya, am hotarit sa iesim. Ma uitam la ea cit de frumos ii sade cu tricoul galben si am sters bordura. Pana. Am schimbat caucuicul in ploaie, tocmai se expirase asistenta de le Toyota, aveam 50,500 de km, expira la 50,000 :) A doua zi am fost la atelier si am schimbat doua caucuicuri si si jeanta (sau cum i se spune). N-as fi vrut sa cheltuiesc atit, dar a trebuit.

Apoi, acasa, Maya se juca in camera lui Sarah. Si dintr-o data a inceput sa se plinga ca a intepat-o ceva in picior. M-am uitat pe jos, nu am vazut nimic. M-am uitat la picior, am vazut o intepatura mica-mica de tot. M-am uitat atenta la intepatura sa vad daca are ceva in ea. Nimic... A doua zi a reinceput cu vaicarelile ca o doare piciorul. Am fost la urgenta unde i-au facut raze. Avea un ac de cusut in picior! Asa, ca in flmele de groaza, se vedea acul clar in talpa. Au trecut apoi citeva zile de nebunie pentru mine in care simteam ca traiesc cu un gol mare in stomac. Alaltaieri a avut loc operatia, au trebuit sa o adoarma. I-au scos acul si mi l-au dat suvenir intr-un borcanel. Are cinci copci in talpa, este bine in rest.

Am crezut ca scosul acului va fi o chestie usoara si repede, dar nu a fost asa. A trebuit sa mergem amindoua la spital cu o zi inainte, la un curs despre operatie. Parintii au stat intr-o camera si ni s-a explicat cum va decurge ziua, ce li se va face copiilor. Erau cam vreo 7 parinti in camera. Majoritatea operatiilor erau pentru tuburi in ureche si amigdale.
Copiii au fost in alta camera unde li s-a explicat de catre o asistenta, specializata in interactiunea cu copiii, toata procedura operatiei, pe intelesul lor. Li s-a explicat cum vor adormi, au pus masca pe un Elmo mare, au ris si au glumit si la sfirsitul cursului erau cu totii veseli si mai putin speriati. Camera unde au stat ei era aranjata ca un day-care, cu picturi frumoase pe perete, cu carti si jucarii multe, cu WII si Nintendo. Apoi ne-au dus pe toti sa ne arate cum ajungem la sala de operatie, la sala de asteptare, ni s-a explicat tot-tot. Au facut o treaba excelenta pentru ca Maya nu a fost deloc speriata. Stia dinainte ce se va intimpla, era linistita si foarte increzatoare in ei. Am ajuns la spital la 6 jumate dimineata, la 8 a intrat la operatie si la 9 a iesit, la ora 10 jumate eram deja acasa.

Sa aveti un weekend minunat, fetele!


Mergi la inceput