Burtici cu ursuleti de nov - dec 2010 (49)

SS-Tzuky spune:

Am venit in Germania pentru el, pentru ca m-a chemat aici, dupa ce ne-am cunoscut in Romania. Am aproape un an de cind sunt aici, am un loc de munca, totul parea super, decit ca ma batea la cap "cind vine bebe al nostru?". Bun, am incercat, nu prea ne-a iesit, eu m-am gindit ca poate am probleme de vreun fel, dar inca nu ma decisesem sa arunc cu bani in doctori sa aflu care-i problema, asa ca am lasat-o "balta" pentru un timp. Dar surpriza! dupa aproape un an de incercari, imi fac un test de sarcina, iese pozitiv...ma gindesc bai ce surpriza ii fac azi, abia asteptam sa vina de la munca, am impachetat testul intr-o cutiuta simpatica, am facut un tortulet si hai ca acusi vine, eram cu sufletul la gura si cu o fericire de nedescris .A venit, a mincat, a gustat si din tort, intrebindu-ma care-i ocazia, la care eu, nezicind nimic, i-am pus cutiuta pe masa, hlizindu-ma ca o idioata (zic eu acum) - de fapt eram cea mai fericita femeie din lume...prima mea sarcina la 33 de ani...El nimic, da televizorul mai tare, incepe sa comenteze emisiunea, orice altceva decit ce credeam eu ca o sa se intimple. Dupa vreo ora in stilul asta, m-am cam imbufnat...Am sunat-o pe mamain Romania si i-am spus, sa am macar un suflet care sa se bucure pentru mine. S-a bucurat si ea si tata, dar inevitabil ma intreaba "Hans ce zice?"...stiind ca nu suntem casatoriti (el abia divortase). I-am spus ca nu a avut nici o reactie si ca ma ignora complet...mi-a spus sa ii dau timp sa se acomodeze cu ideea.
Asta se intimpla acum aproximativ doua saptamini...
Ieri am fost la medic, totul este super ok (eu, avind ceva mici dureri pe partea stinga jos, ma temeam tare sa nu fie extrauterina sau alte minuni)...dar nu...a fost chiar incintat doctorul ca desi era prima data cind il vizitam, nu a dat este infectii si nici un fel de probleme....eram din nou fericita, ma gindeam ca hai daca ii spun lui Hans ca totul e ok, intre timp poate a avut si timp sa se mai gindeasca totul o sa fie bine si frumos ca inainte. N-am avut rabdare si i-am trimis sms cind am iesit din cabinet ca totul e bine si ca il iubesc. Vine si raspunsul, tot prin sms: "Gut." ("bine").

Aseara, discutii in contradictoriu la greu...I-am reprosat ca nu are in cap decit pe fosta nevasta, aproape in fiecare zi cind vine isi intinde dosarele si scrie avocatului...ca el vrea masina, ca el nu poate sa plateasca atit de multi bani pensie alimentara, (are trei copii cu fosta), ...ca se incadreaza la alta categorie de venituri si dupa lege, ar trebui ca pensia alimentara sa fie un anumit procent din salariu, ca nu are ce sa mai discute cu fosta sotie, dupa ce aia a chemat politia sa il scoata afara din casa dupa o cearta mai aprinsa....Lupta asta judiciara tine de aproape un an...oare nu se mai satura?
Poate sunt eu proasta....dar credeam ca acum o sa ii dau destule motive sa se concentreze spre viitor si sa lase trecutul in pace. Hm.
Mi-a spus ca se gindeste in fiecare zi de cind i-am spus, ce o sa fie cu copilul nostru, daca o sa fie trecut pe asigurarea mea medicala, sau ,sa se gindeasca el daca sa apara ca tata in certificatul de nastere, ca sa il putem trece pe asigurarea lui. Deci la casatorie cred ca nici nu se gindeste. L-am intrebat de ce de un an de zile ma bate la cap sa ne casatorim cind scapa de divort si sa ii fac un copil...Mi-a raspuns ca "asa vorbesc eu prostii citeodata". Ce fel de glume sunt astea?! ca eu cred ca sunt mai saraca cu duhul de nu inteleg umor de genul asta...Imi spune ca are foarte multe probleme momentan si sa il las mai moale...pai deja are un an de "probleme...care zic eu ca s-au cam rezolvat din moment ce divortul e definitiv si are si dreptul de a-si vedea copiii in fiecare luna, un week-end intreg...cit sa mai astept...si ce o sa fie dupa, daca astept pina cind "problemele "dispar"? De ce imi tot spune ca ma iubeste? In capul meu e o mare ceata. Acum nu stiu ce sa fac...singura in strainatate, insarcinata sau cu copil mic este extrem de greu. In Romania la ce sa ma intorc, parintilor mei le-as amari viata cu asa o istorie si oricum nu prea au cum sa ma ajute...
Nici nu vreau sa renunt la copil, pentru ca mi-am dorit intotdeauna si cu greu am ramas...
Ajutati-ma va rog cu un sfat sau cu vreo parere...Multumesc.

http://lbdf.lilypie.com/wZbip2.png

sugubina spune:

bravo sunset, fetita ta deci raspunde la ciucalinizare. Cat de taareeee

sugubina +14

sunset_zuzi spune:

daaaaaaaaaaa super ...bine ca am descoprit ce ii place ...ca numai ciocolata ii bag...si asa trebui sa fie activa sa rupa brida aia urata

Doamne ai grija si de noi 16+

ral_eli spune:

sashenka 600 ron o ecografie??? dar unde ai fost
la medlife suna mai intai ca sa verifici la care doctori iti intra pe asigurare. ca si eu am asigurarea la ei si nu orice doctor e gratuit (de regula cei de la grivita de la maternitate nu acopera asigurarea)
eu am fost la irina vele, de la unirii, este vorbareata, rabdatoare , raspunde la toate intrebarile , e ok (pana la proba contrarie)

15+

sugubina spune:

sugubina +14

geniusamb spune:

Tzuky, lucrurile pot intra pe un fagas normal.. Odata ce, acum mai mult de un an ti a marturisit ca isi doreste un BB, nefiind presat de nimic sa faca asta, intr adevar si l-a dorit. Acum, dupa un an agitat, procese, partaje, copii si certuri cu fosta sotie, poate are nevoie de cateva saptamani in care sa se obisnuiasca cu ideea sosirii pe lume a unei noi vieti, a rodului dragostei voastre.
Poate o scurta vacanta, un week end in 2, o vizita la ecograf facuta impreuna sau poate numai cateva zile linistite ii pot reda bucuria de a astepta noua minune din burtica.
Eu zic sa nu ti pierzi speranta, stiu ca e greu, cu atat mai mult cu cat nu ai familia aproape insa noi o sa incercam sa fim alaturi de tine, pe cat posibil!!
Nu ti pierde speranta, fii optimista si gandeste pozitiv (pentru BB este foarte important)


18+

sunset_zuzi spune:

SS-Tzuky imi pare fff rau pentru tine...imi dau seama ca este o situatie tare grea...dar cred ca ar trebui sa vb ff serios cu el si sa-i spui ca va poate pierde si ca pt tine este ff important acest copil ...trebui sa luati o decizie serioasa...ca sa stii si tu ce ai de facut pe mai departe nu poti sta la infinit intr-o nebuloasa

Doamne ai grija si de noi 16+

ral_eli spune:

scuze , m-am grabit sa-ti raspund si nu citisem tot. apoi am vazut ca deja se lamurise
fug sa citesc din urma

15+

ana_o spune:

Tzuky, trista povestea... Ne pare rau!
Si eu am trait ceva asemanator, numai ca iubitul meu n-a mai fost casatorit si nici alti copii, singura problema a fost ca nu era pregatit si copilul a venit mult prea devreme in relatia noastra. La tine e un pic mai complicat, pentru ca el deja are o fosta sotie si 3 copii. Nu stiu ce ti-as putea spune ca sa te ajute, doar credinta in Dumnezeu-eu asta am facut. M-am rugat si am avut incredere ca Dumnezeu va face cum e mai bine pentru mine si copil. Este posibil sa-si revina singur, dar nu-l agasa, nu-l coplesi... lasa-l sa decida singur, fara sa-ti simta nelinistea si tristetea. Sunt barbati si barbati. Tu ai incredere in Dumnezeu si pentru nimic in lume sa nu renunti la copil...el e o binecuvantare! Iti tinem pumnii si speram sa ne dai vesti bune!

Ana
19

Lore1983 spune:

Tsuki cred ca nu trebuie sa-ti pierzi speranta si sa-i mai acorzi un ragaz lui Hans. Cred ca e o idee buna sa il iei si pe el cu tine la doctor sa vada si el micuta viata care creste in pantecul tau. Daca nici dupa aceasta vizita la doctor nu obtii nici un raspuns concret de la el, cred ca qar trebui sa aveti o discutie mai transanta.

Mult succes si numai bine! Sa ai un bebe sanatos si un iubit intelegator!

11+