copil ramas numai cu bunicii...va rog, sfaturi!

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns adelamaria spune:

Am fost la un pas de emigrare exact inainte sa raman insarcinata. Am ales sa ramanem pentru ca atunci parea ca Romania incepe sa se "miste". Acum ma gandesc din nou serios sa lasam totul si sa plecam. Doar ca acum am un copil de doi ani jumate. Sotul nu se vede plecand singur, asa ca singura varianta e sa plecam impreuna. Dar nu concep, sub nicio forma sa-mi las copilul aici! Nu condam pe cei care aleg sa faca altfel, dar noi nu putem. Drept urmare, inca stam si cautam o solutie ca sa putem pleca toti trei, fara sa periclitam bunastarea copilului...Poate o sa mai dureze ceva, dar asta e alegerea noastra.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihuta spune:

Eu am dat un exemplu de cum se manifesta in structura psihica o amintire din copilaria timpurie.

Generalizarile va apartin. Sigur ca un copil sustinut afectiv poate sa treaca practic peste orice, dar nu despre asta era vorba aici.

Am spus deja ca lasatul la bunici nu e solutia optima pentru un copil (afara de cazul ca parintii nu sunt ok, sau copilul a fost crescut la comun de toti). Daca insa circumstantele sunt de asa natura si asta e solutia aleasa pentru binele familiei, am scris mai sus cum cred (eu) ca ar trebui procedat tocmai pentru a sustine copilul afectiv in aceasta perioada.

Autoarea subiectului intreba daca e mai bine sa vorbeasca zilnic cu copilul, sa i se arate filmulete cu ei sau sa vorbeasca mai rar ca sa nu i se faca baietelului dor de ei.

Asigurarile lui Ruxj & co au fost ca aceste amintiri timpurii dispar. Ori asta nu e adevarat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

Citat:
citat din mesajul lui AB_AC

Olympia refuz sa cred ca-ntr-o familie iubitoare si echilibrata un al doilea copil e o tragedie. Ok?
...
Fiti serioase o familie iubitoare nu creeaza traume de cat daca moare de foame, una neiubitoare va reusi sa traumatizeze in orice context.


N-am spus ca "al doilea copil e o tragedie pentru familie" ci ca "nasterea lui poate fi traumatizanta pentru primul nascut". Daca acesta este mai mare, daca nu si-a dorit frati/surori, daca nu a fost suficient pregatit pentru ideea de a-si imparti parintii, (adica totul pentru el) cu altcineva, va suferi si de cele mai multe ori parintii nu vor realiza dimensiunea suferintei lui. Totul va incepe cu "la ce v-a trebuit inca un copil, eu cu ce am gresit de nu am fost de-ajuns/destul de bun" ... nu intru in detalii, ca suntem pe langa subiect oricum, dar stiu exact despre ce vorbesc, nu-s teorii din carti ci fapte.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

AB_AC ceea ce scrii tu nu se bate deloc cap in cap cu ceea ce scrie Mihuta. E aceeasi realitate, vazuta in ipostaze diferite. Mama ta a reactionat ca bunica intr-un mod ideal. I-a oferit copilului exact ce avea nevoie. L-a sustinut emotional extraordinar de bine. Si atunci tu iei reactia copilului tau ca normalitate. Asa cum iei si tratarea problemelor de rivalitate frateasca rezolvate foarte bine de voi. Ei bine, ai fi surprinsa sa afli ca majoritatea parintilor si bunicilor nu sunt capabili sa reactioneze asa. Si atunci apare sentimentul de abandon si trauma aceea atat de hulita de Ruxij.

Avem impresia ca avem amintiri doar din jurul varstei de 3 ani fiindca abia atunci se dezvolta suficient partea din creier necesara pastrarii amintirilor care pot fi verbalizate (hipocampul). Pana atunci amintirile sunt pastrate intr-o forma neverbala, nu pot fi puse in cuvinte. Dar actioneaza. Sunt la baza credintelor noastre despre lume si a modelului nostru implicit de relationare. Daca sunt OK, suntem si noi OK.

Sfaturile date de Mihuta pentru Laura si exemplul mamei lui AB_AC mi se par foarte bune.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Uite si un articol, scris simplu si foarte accesibil, pe tema asta:
www.nastecumsimti.org/2009/08/06/ce-isi-va-aminti-copilul-tau-noi-descoperiri-legate-de-memoria-timpurie-si-cum-ne-afecteaza-acest-lucru/" target="_blank"> Ce isi va aminti copilul tau pentru cine e interesat.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cleo78 spune:

laura, iti doresc sa emigrezi cu incredere, si linishte- copilul tau va fi bine ingrijit si iubit. Sa va ajute Dumnezeu in 4-6 luni sa va asigurati un minim si sa luati copilul cu voi.

Rugamintea mea este sa faceti totul pt el - si sa il luati cu voi cat mai repede. Si sa ii explicati de acum: mami si tati pleaca sa munceasca, te vom suna, si vom veni sa te luam si pe tine. Nu te abandonam, nu te uitam niciodata.


Si sunt copii care au amintiri din perioada 0-3 ani. E suficient sa citesti la capitolul Psi cate mamici sunt....in dilema.


In situatia actuala, si noi ne gandim la acelasi lucru.



o soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB_AC spune:

Citat:
citat din mesajul lui adelamaria

Am fost la un pas de emigrare exact inainte sa raman insarcinata. Am ales sa ramanem pentru ca atunci parea ca Romania incepe sa se "miste". Acum ma gandesc din nou serios sa lasam totul si sa plecam. Doar ca acum am un copil de doi ani jumate. Sotul nu se vede plecand singur, asa ca singura varianta e sa plecam impreuna. Dar nu concep, sub nicio forma sa-mi las copilul aici! Nu condam pe cei care aleg sa faca altfel, dar noi nu putem. Drept urmare, inca stam si cautam o solutie ca sa putem pleca toti trei, fara sa periclitam bunastarea copilului...Poate o sa mai dureze ceva, dar asta e alegerea noastra.

Ade, mami de Ilana
http://www.ilanaandreea.blogspot.com/


Mda ... si asta e o solutie. Cam cat de traumatizant crezi tu ca e sa te trezesti la cinci ani ca nu vorbesti o boaba din limba celor din jur? Pentru ca la trei ani nu e, din cauza ca mult din joaca e neverbala si intuitiva:)

rrox3 absolut de acord.

Citat:
Mihutza
Am spus deja ca lasatul la bunici nu e solutia optima pentru un copil (afara de cazul ca parintii nu sunt ok, sau copilul a fost crescut la comun de toti).


Sau pentru ca un copil are nevoie de un serviciu sau bani economisiti ca sa pltesti cresa intr-oi tara. Si pentru ca parintii trebuie sa aiba job si sa lucreze ca sa poata manca si plati gradinita.

Citat:

Daca insa circumstantele sunt de asa natura si asta e solutia aleasa pentru binele familiei, am scris mai sus cum cred (eu) ca ar trebui procedat tocmai pentru a sustine copilul afectiv in aceasta perioada.


Asigurarile lui Ruxj & co au fost ca aceste amintiri timpurii dispar. Ori asta nu e adevarat.


Tocmai ti-a explicat rrox3. Amintirile la acea varsta nu se imprima verbal. Se imprima afectiv si atunci discutia se rezuma la faptul ca o familie coerenta si iubitoare va putea ajuta copilul sa treaca firesc peste un moment mai greu si atat.

Citat:

Sigur ca un copil sustinut afectiv poate sa treaca practic peste orice, dar nu despre asta era vorba aici.


Olympia insasi faptul ca intrebarile pe care pune copilul traumatizat nu au primit raspuns inante de a fi puse.. e asta mie nu-mi sugereaza o familie prea iubitoare sau grijulie. Un copil si mai mare si mai mic e membru al familiei si are si el dreptul sa participe la discutii despre lucrurile importante precum largirea familiei sau gasitul unei tari adoptive. La nivelul lui trebuie sa-si dea acceptul. Si copiii sunt incredibil de generosi daca-ti "pierzi timpul" sa-i convingi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

AB_AC, si daca acel copil, baiat, in exemplul meu concret, la sapte ani spune "eu nu vreau un frate sau o sora, ca n-am nevoie, nu-mi trebuie, am prieteni destui de joaca", mama ar trebui sa intrerupa sarcina? Ce avantaje ar vedea un baiat mai mare in aparitia unei surioare mai mici? "O sa fie draguta, o sa te iubeasca, o sa o inveti tu ce stii", da, toate astea i s-au tot spus, luni la rand, formal a inteles ca parintii vor mai face un copil, in sufletul lui insa nu a acceptat/integrat asta. Si da, a fost nevoie de psiholog... Pentru el a fost o trauma. El s-a simtit nedreptatit. Crede-ma ca nu-i asa simplu cum pare din afara.
Culmea e ca am intalnit cazuri si cu fetite, vorbesc acum de aceeasi diferenta de varsta, desi la prima vederea ai crede ca ele s-ar bucura la venirea unui bebelus... Fetite de opt ani, copii unici care nici nu vor sa auda de o ipotetica nastere a unui frate sau sora. Familia lor formata din trei li se pare perfecta.
Laura, scuze pentru deviere de la subiect. Singura legatura ar fi ca un copil poate simti lucrurile altfel, indiferent de ceea ce fac sau incearca adultii si poate fi afectat in ciuda oricaror precautii, nu exista retete universal valabile!

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adelamaria spune:

AB_AC, scuze, dar chiar nu inteleg: ma intrebi pe mine?...Adica e mai rau daca mai astept pentru ca fata mea va avea 5 ani si nu va intelege limba tarii respective? Emigrarea nu e un moft, e o experienta traumatizanta oricum ar fi pentru toti cei implicati...Dar cred ca fiecare familie e libera sa aleaga daca ramane sau nu impreuna in aceasta experienta. Mai degraba ne asumam sa ajungem unde om ajunge la 5 ani ai fetei si sa nu stie limba - desi ma indoiesc ca ar dura atat daca am decide s-o facem (am deja o experienta similara). Plus ca pana la 5 ani copilul poate invata ceva dintr-o limba straina, daca chiar vrei. Solutii exista. Pentru noi nu e o optiune sa plecam si sa lasam copilul in urma. Pentru altii poate fi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB_AC spune:

Adelamaria da cu cat copilul e mai mare impactul e mai mare si de mai mare durata asupra unui copil. Un copil de 3-4 ani invata limba tarii adoptive fara accent sau fara unul pronuntat. Unul mai mare, mai ales daca-l inveti tu sa balmajeasca ceva va duce cu el un accent (cel parintesc) care-l va face tinta glumelor pentru mult mai multi ani.
Solutii arata intr-un fel dintr-o tara si din afara ei.
Parerea mea!:)

Olympia civilizat e sa-i spui cand incerci nu cand esti deja insarcinata. Un accident se poate povesti si el. Subiectul nu-i asta. Daca vrei un al doilea copil sau un al noulea ai si tu niste motive. Oricare ar fi acelea merita sa-l convingi pe celalt copil si nu sa i le impui. Cu cat e mai mic cu atat il convingi mai usor:).

Mergi la inceput