copil ramas numai cu bunicii...va rog, sfaturi!
Raspunsuri - Pagina 3
SSerafiotti spune:
M-a impresionat mesajul lui Hannen, experienta mea este aproape identica (mai putin partea cu vizitele saptamanale si geamantanul plin, dar cand esti mic si fericit habar n-ai de geamantan).
Niste bunici buni sunt o injectie de fericire pentru un copil.
Plecati linistiti, vorbiti cu copilul cat de des simtiti nevoia si fiti optimisti. Doamne ajuta!
Tanti Zavaidoc spune:
Va rog, nu mai spuneti ca oamenii nu isi amintesc perioada 0-3 ani. O multime de persoane din cate cunosc sau despre care am citit/pe ale caror carti le-am citit declara ca au amintiri dinainte de 3 ani. Eu insami am destul de multe amintiri care in mod clar dateaza inainte de varsta asta.
Ca sa nu fiu offtopic total, in situatia data, e probabil mai bine ca parintii sa vorbeasca zilnic cu copilul, sau macar cu o anumita ciclicitate (azi e marti, suna mama, e joi, suna iar, etc). In felul asta, cred ca e mai usor pentru copil sa pastreze reperele.
Dar vad ca noi ne strofocam sa dam raspunsuri si cea care a deschis discutia a disparut...
Natasa spune:
Cu niste bunici responsabili si iubiori copilul nu va avea de suferit. DIn pacate, planurile tale cu 3-4 luni sint utopice daca nu aveti deja un angajator dispus sa treaca prin toate chichitele birocratice pentru a va angaja. Anglia are resrictii pentru romani si bulgari si putini angajatori se mai leaga la cap cu angarea (legala!) a acestora. Eu va tin pumnii si sa ne tii la curent cu ce faci.
Luna1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Natasa Cu niste bunici responsabili si iubiori copilul nu va avea de suferit. DIn pacate, planurile tale cu 3-4 luni sint utopice daca nu aveti deja un angajator dispus sa treaca prin toate chichitele birocratice pentru a va angaja. Anglia are resrictii pentru romani si bulgari si putini angajatori se mai leaga la cap cu angarea (legala!) a acestora. Eu va tin pumnii si sa ne tii la curent cu ce faci. |
Daca unul dintre ei se registreaza ca self employed celalalt are drept de munca si acces liber la piata muncii. Adica de ex sotia se inregistreaza self employed si sotul se poate angaja oriunde doreste.
Nu ca doresc sa-i incurajez si sa zic ca e usor insa se poate.
Partea cu 3-4 luni depinde de multe, de ex daca aduceti copilul cine sta cu el acasa? Pentru ca o gradinita costa de la £850 in sus/lunar. La fel si un child minder (persoana acreditata sa aibe grija de 3-4 copii in functie de varsta la ea acasa). Deci daca nu aduci si un bunic din Romania cu copilul dai aproape un salariu pe gradinita. Asta binenteles daca nu cumva aveti functii high skilled si £850 lunar inseamna doar un sfert din salariu.
Acum la subiect: cand am venit aici fiul meu avea 4 ani. Am venit eu prima si dupa 2 luni m-a urmat si el. Cele doua luni le-a petrecut cu bunica. I-a fost foarte dor (mie nu mai zic) dar a fost fericit cu bunica. Cateva luni nu il pot afecta f tare, numai sa fiti siguri ca e vorba doar de cateva luni.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
hannen spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui SSerafiotti M-a impresionat mesajul lui Hannen, experienta mea este aproape identica (mai putin partea cu vizitele saptamanale si geamantanul plin, dar cand esti mic si fericit habar n-ai de geamantan). Niste bunici buni sunt o injectie de fericire pentru un copil. Plecati linistiti, vorbiti cu copilul cat de des simtiti nevoia si fiti optimisti. Doamne ajuta! |
Pe cine vad eu
Eu tin minte geamantanul,nu stiu de ce dar pot descrie cam toate dulciurile care se gaseau atunci (oricum,cind mergeam la scoala aruncam de la balcon ciocolata,banane,cip-cip(cine mai tine minte?)cioco mici cu poleiala aurie sau cu tot felul de pestisori desenati ).Insa cind am bagat copii in casa si mi-au imprastiat o lada de cip-cip pe covor ,am furat-o pe coaja de la mama
Adevarul este ca eu nu am amintiri grele de pe timpul raposatului.N-am stat la cozi,n-am luat decit paine pe cartela cred. Nu mi-a lipsit absolut nimic
************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!
ilia_99 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruxij De uitat insa uita perioada dintre 0 si 3-4 ani. |
Ruxij, esti intr-o grava eroare, imi pare rau. traumele nu se uita! eu am amintiri neplacute de la 2 ani, da' oi fi eu vreo ciudatenie, na.. n-am inteles nici de ce e nepotrivit exemplul cu verisoara mea, dar dat fiind tonul tau nici macar nu doresc sa mai aflu.
AB AC io nu zic sa dormim cu Dolto pe noptiera, dar nici nu pot sa trec peste observatiile ei extrase din practica. mai ales ca pe unele le-am verificat pe copiii mei.
ruxij spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui ilia_99
Ruxij, esti intr-o grava eroare, imi pare rau. traumele nu se uita! eu am amintiri neplacute de la 2 ani, da' oi fi eu vreo ciudatenie, na.. n-am inteles nici de ce e nepotrivit exemplul cu verisoara mea, dar dat fiind tonul tau nici macar nu doresc sa mai aflu. AB AC io nu zic sa dormim cu Dolto pe noptiera, dar nici nu pot sa trec peste observatiile ei extrase din practica. mai ales ca pe unele le-am verificat pe copiii mei. |
Nu consider ca statul la bunici este o trauma. Eu am stat la bunici 7 ani si n-a fost o trauma. Poate bataile, violul sau mai stiu eu nu se uita, in rest nu are asa mare importanta, copilul trebuie sa se simta iubit. Atat. Mi se pare ca exagerezi si se exagereaza in general in ziua de azi cu traume in sus, traume in jos.
ruxij spune:
Singura amintire pe care o am dinainte de 3 ani este ca stateam pe o rogojina, la soare si ma jucam cu nu stiu ce. Asa ca eu ma iau dupa amintirile mele si dupa ale copilului meu, care spune ca isi aminteste ca a fost la bunici, dar nu isi aminteste amanunte, doar imagini disparate de genul celei pe care mi-o amintesc si eu. Dupa 4 ani incolo zic ca e bine sa fie copilul in familia permanenta, incepe sa mearga la gradinita/scoala samd. Asa ca eu, din experienta personala, zic ca e mai mult decat OK sa stea la bunici o perioada pana intr-un an-doi. Cine crede ca e trauma, sa ramana la parerea lor, eu nu imi schimb parerea, pt ca am experienta directa si netraumatica.
laura_tamas spune:
mai strofoaca-te o data si uita-te cine a deschis discutia si constata ca a scris in fiecare zi, multumind pentru sfaturi...de stilul asta rautacios de oameni sper sa scap eu in UK 
cllaudia spune:
Si eu am fost exact in situatia lui Hannnen. Parca mi-am citit povestea citind-o pe a ei. Eu am stat la bunici de la cateva luni pana la 7 ani si ceva cand am mers la scoala. Mama venea in fiecare week-end.Eu o asteptam mereu bucuroasa ca vine cu "geamantanul" Dupa ce am inceput scoala , in fiecare vacanta eram la bunica, in vacanta de vara veneam vreo 2 saptamani acasa, cand trebuiau sa-mi cumpere haine pt scoala.Dupa aia ma reintorceam la bunica. Pana la 21 de ani cand a murit bunica eu nu am pierdut vreo ocazie de a merge acolo. In fine, pentru mine asta nu a fost deloc o trauma. Am amintiri multe de cand eram mica, dar niciuna trista. Mai trista mi-ar fi fost copilaria traita cu parintii mei, care inevitabil ar fi fost obositi dupa servici si nu ar mai fi avut puterea de a petrece timp de calitate cu mine.
Si eu cred ca se exagereaza prea tare acum cu traumele astea. Nu cred ca e o trauma pt un copil de nici 3 ani sa stea departe de parinti pt 3-4 luni. Atata timp cat ii este bine unde e, si e inconjurat de dragoste. Nu isi va uita asa repede parintii, dar nici nu va plange dupa ei in fiecare minut din zi. Se va lua cu joaca si va uita. Si eu cred ca o conversatie la telefon / pe internet, o data pe saptamana cu copilul e ok.