copil ramas numai cu bunicii...va rog, sfaturi!

Buna ziua

Saptamana viitoare eu si sotul vom pleca in UK sa incercam sa ne gasim de lucru si sa ne stabilim acolo, dar deocamdata lasam baiatul (2 ani si 4 luni) cu bunicii in tara...

va rog sa ma sfatuiti cum sa procedez cu copilul..el e f prietenos si ii place la bunici, desi n-a stat niciodata mai mult de 3 zile departe de noi, parintii

sa vorbim zilnic la telefon, cu apel video ca sa ne vada? sa i se arate poze si filmulete cu noi? sau e mai de preferat sa vorbim mai rar..daca vb zilnic sa nu i se faca dor de noi ca ne vede si totusi nu suntem langa el, daca nu vb sa nu simta ca l-am abandonat

va rog, cine se pricepe la psihologia copilului de varsta aceasta sa ne dea un sfat!

multumim

blackpanterro spune:

Nu am trecut prin asta cu copilul meu dar eu as vrea sa vad copilul si el sa ma vada pe mine in fiecare zi. Mama m-a lasat pe mine la bunica 1 singura luna si dupa ce s-a intors nu am mai stiut cine este, am numit-o tanti si plangeam cand ma atingea.Mi s-ar rupe sufletul sa imi spuna copilul tanti...

Daca nu va mai vede deloc poate o sa se simta abandonat dar daca va vede zilnic si voi ii spuneti incontinuu ca totul va fi bine ca va veti vedea curand, copilul va avea incredere in ceea ce ii spuneti si va trece mai usor peste separare.

Adriana 26+ Isabelle Marie si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

Eseea spune:

Laura, chiar nu exista alta solutie? eventual sa plece sotul primul, sa vada ce e acolo, ce se poate gasi...si apoi sa mergi si tu cu copilul. sau eventual sa luati o bunica cu voi, sa aveti cu cine lasa copilul...Nu stiu ce ar fi de facut dar sa lasati copilul asa dintr-o data........mi se pare tare greu si trist. Stiu ca probabil nu aveti alta solutie, nu o faceti de placere...dar.....

Mami de fetita si de baietel
Noi, 2 minuni:
www.supereva.ro/vedetesupereva/folderview.asp?folder=My%20life&page=1" target="_blank">es1.jpg

www.supereva.ro/vedetesupereva/folderview.asp?folder=My%20life&page=2" target="_blank">es2.jpg

Everything is hard before becoming easy...

liliana27 spune:

Laura, eu mi-am lasat copilul trei saptamani cu mama in ro si mi-am jurat ca nu mai fac asta cat oi trai. imi dau seama ca nu de grasi v-ati gandit la solutia asta dar parerea mea este ca mai bine pleaca intai sotul. oricum sunteti la faza de cautat si mai bine cauta el si apoi mergi si tu cu copilul, incertci sa-l dai la gradinita acolo si iti cauti si tu. dar daca chiar va hotarati sa mergeti impreuna spune-i copilului despre plecare, spune-i ca o sa va intoarceti si incearca sa va vedeti zilnic. copiii inteleg mult mai mult decat credem noi. bafta multa!

Gabi_K spune:

Un mic sfat pot sa-ti dau: un copil la 2 ani si 4 luni are nevoie de pupicul de la culcare, nu de banii castigati acolo
Webcamul e bine pt sufletul vostru, dar nu stiu cat de mult il ajuta pe cel mic. In orice caz va puteti astepta la diverse efecte negative dupa plecarea voastra: de exemplu devine isteric sau irascibil, sau face din nou pe el chiar daca incepea sa se obisnuiasca cu olita, noaptea nu are somn linistit, etc. Prin asemenea lucruri am trecut cand i-am dat la cresa, deci a fost o schimbare destul de mare in viata lor.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

ruxij spune:

Copilul la varsta asta o sa va uite destul de repede. Dc. va fi iubit mult de bunici nu va simti abandonul, va uita f. repede de voi. Vorbitul la telefon cam odata pe saptamana recomand. Deasemenea, pana in varsta de patru ani sa faceti ce veti face incat sa il aduceti la voi. Dc. faceti asa, nu va mai tine minte timpul petrecut la bunica, dar daca il lasati mai mult, dupa patru ani, o sa tina minte. Copilul meu a stat la bunici tot incepand de la acea varsta, l-am adus la noi acasa pe la trei ani jumate si nu mai tine minte timpul petrecut la bunici decat ca prin vis. Spune ca stie ca a fost acolo dar nu tine minte ce facea, amanunte. Acum are 8 ani jumate si asta e experienta noastra.

laura_tamas spune:

va dati seama ca am intors situatia pe toate partile si altfel nu se poate...si nu plec sa fac bani ca vreau Q7 in curte, ci pentru ca, bugetari fiind amandoi, cu chirie de platit, vom ramane fara 25% din salarii..fix suma care ne mai ramanea ca sa traim decent. si nici nu plecam sa muncim sa trimitem bani in tara, ci sa incercam sa ne stabilim acolo cat de curand (de asta si plecam amandoi, ca sa ne putem obtine mai repede dreptul de munca) si sa ne luam copilul cu noi...i-am facut deja si lui pasaport ca sa venim sa il luam...in cele mai pesimite ganduri sper sa fie vorba de 3-4 luni fara el...bunicii nu pot veni acolo..la cresa s-a adaptat super..il luam acasa cu discutii :) daca e vreun psiholog care imi poate da un sfat, apreciez din suflet si multumesc celor care deja mi-au raspuns

Tanti Zavaidoc spune:

M-am tot gandit daca sa raspund sau nu, pentru ca voi spune lucruri care nu te vor linisti, iar tu deja te framanti. Eu am crescut la bunici de la 3 luni pana cand am mers la gradinita, la 3 ani.
Bunicii locuiau intr-un oras foarte apropiat si ai mei veneau zilnic, dupa-amiaza, sa ma vada. Nu i-am perceput ca fiind parintii mei decat foarte tarziu. Le spuneam pe nume si nu am plans niciodata cand plecau dupa vizita zilnica.
Groaznic a fost cand m-au luat de acolo ca sa ma dea la gradinita. De fapt, m-au luat de la bunici, am mers la mare si apoi a mai stat mama cu mine o saptamana sau asa ceva acasa si m-au dat la gradinita. Am plans vreo 6 luni ca eu vreau "acasa la mine", sa ma duca la bunica si la bunicul. Le spuneam mereu ca "aici nu e casa mea". A fost cu atat mai greu cu cat dupa schimbarea de "domiciliu" a urmat si adaptarea la gradinita. Alte persoane, alte reguli.
Ti-am spus toate astea pentru ca presupun ca si la voi va fi la fel, vei duce copilul in UK si in scurt timp il vei da la gradinita, deci va trece prin cele doua adaptari succesive, la care se adauga si o limba noua.
Nu imi permit sa iti dau sfaturi. Si noi suntem aproximativ in aceeasi situatie, vom pleca din tara, dar cu tot cu copil. POate si din cauza experientei mele, nu accept ideea de a lasa copilul la bunici nici macar o saptamana la varsta asta. Mai tarziu, cand va intelege ca e in vizita la bunici, ca nu il abandonam acolo, sigur ca va ramane cat va dori, o saptamana, doua, o luna. Dar nu acum, nu asa.
Sper sa gasiti cea mai buna solutie!

Rufus spune:

Laura, parerea mea este sa va vedeti de treaba voastra, sa faceti asa cum trebuie si cum e mai bine pentru viitorul vostru. Copilul va fi ok, perioada de cateva luni cat va fi fara voi este ca o picatura in ocean, fata de perioada copilariei lui, sa nu mai vorbim de viitorul pe care va pregatiti sa i-l oferiti.
Probabil ca nici un parinte nu se desparte bucuros de copil, insa nu-i cazul sa cadem in extrema cealalta, sa-l agatam de noi oricum...copiii sunt rezistenti, oricum mult mai "tari" decat ii credem noi. Dupa mine, nici vorba de traume la varsta asta, daca sunt inconjurati de dragoste, fie ea de cea a bunicilor.
Cum sa procedati? Aici depinde de firea lui. Daca e o fire independenta, o discutie pe saptamana, in care sa va vedeti, este suficienta. Isi ia portia de "parinti" si isi vede de treaba. Daca are nevoie de mai mult, o sa observati pe parcurs. Oricum, nu-i promiteti ca va vedeti in curand, orizontul trebuie sa fie neclar, ca sa nu-l atinga imediat. Poate ca trebuia sa-l pregatiti mai demult, daca stiati ca veti pleca.
Da, exista si sansa sa nu se adapteze deloc fara voi. Dar, de ce sa porniti la drum cu gandul asta? Mi-e teama ca, fara sa-l cunoasca, nici un psiholog n-ar sti ce sa-ti spuna.
Mentionez ca raspunsul meu se bazeaza pe experienta copilariei mele si pe cea acumulata la cresterea copiilor mei.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

hannen spune:

Mergind pe ideea ca fiecare individ este diferit,tot din experienta am sa vorbesc fara sa doresc sa isc polemici.
Eu am fost crescuta de bunici de la citeva luni,pina la 6 ani.Parintii veneau sa ma vada in fiecare simbata si plecau duminica.Imi aduceau un geamantan plin cu cele necesare,nu-mi lipsea absolut nimic si cel mai important este ca eu am stiut intotdeauna cine sunt.Nu m-au speriat,nu i-am strigat pe nume.Cit eram mica mai plingeam cind plecau acasa,dupa ce am crescut ma scundeam eu ca sa nu ma gaseasca cind vroiau sa ma ia cu ei.Chestia asta a avut doar un efect ,mi-am iubit bunica mai mult decit orice.abia dupa moartea ei m-am apropiat mai mult de mama .Insa eu am dezvoltat dependenta de casa bunicilor ,eram in fiecare vacanta la ei din prima zi pina in ultima saptamana.Nu m-am simtit abandonata,nu am avut nicio trauma si eu am stat ani de zile,(nu doar citeva luni cum preconizati voi)de la citeva luni cum ziceam,pina la 6 ani.dupa ce am mers la scoala in fiecare vacanta pina la 18 ani!

O sa fie greu insa nu este cazul sa va framintati mai mult decit o faceti.La o adica nu o faceti de placere,ci de nevoie!zic eu care nu am stat departe decit de fii-mea cea mare cind o aveam numai pe ea,si atunci o noapte si eram turbata de griji
Din pacate nu ma pricep la sfaturi competente,tot ce puteti face e sa pregatiti copilul si sa sperati ca totul va decurge comform planului si micutul nu va suferi si nu se va simti abandonat.
Succes!


************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!

RHYANNA spune:

situatia copiilor mei a fost oarecum similara
yolanda a crwescut la parintii mei pana a facut 10 ani(stam la cateva blocuri distanta) ca asa a vrut ea
a fost crescuta de ei(eram la facultatte)iar mai tarziu statea si la noi si la bunici
noi suntem mamai si tati iar ei mama GETA si tata MICKY
SARAH la fel sta la ei de la 8 luni (am inceput serviciul)si merge la noi doar in weekend
cred ca cel mai mult conteaza cum descriu bunicii lipsa parintilor
deci mereu ii dadea pupic din partea noastra
,mancarea spunea mami meu ca i-am facut-o eu cat a fost ea la gradinita,etc