Bobocei de sept-oct 2008 (290)
Raspunsuri - Pagina 5
andreutac spune:
Multa sanatate tuturor boboceilor
bolnaviori!
Nerantula spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ClaudiaH Nerantula, eu cand am contradictii legate de cresterea copilului eu ii arat litera cartii. Caut pe net, gasesc site-uri cu credibilitate, ma duc la biblioteca sau la librarie sii il pun sa citeasca. Sotul meu pretinde ca e un tip deschis la minte si daca citeste nu refuza informatiile. Asa ca pana acum la noi in casa eu am hotarat directia de educatie a copiilor. Mi-au folosit si discutiile in contradictoriu cu sotul deoarece cautand argumente pentru el mi-am intarit si mie convingerea ca e bine ce fac. |
Asta poate merge cand e vorba de o tema care poate fi documentata, desi si in acest caz literele cartilor pot fi contradictorii, asa cum e cazul alaptatului unui copil pana la varste mai mari, cand poti gasi cu usurinta muuulte pareri care confirma ca acest lucru poate intretine o dependenta, iar experienta noastra de pana acum nu contrazice asta. In cazul sotului meu aceasta chestiune este oricum dincolo de teorii si studii si experimente si tine de perceptia lui personala, asa cum mie, de exemplu (scuzati exagerarea) nu ar putea sa imi placa gandacii de bucatarie, oricat de multe as citi despre ei ..
Mami fericita de steluta Gruia (16.09.2008) si
Cezara
claudinna spune:
eu recomand Terapia sistemica de familie
am facut cursul este fff buna!
tr cautat un pisholog specializat in astfel de terapie, in Bucuresti
tzitziri spune:
Nerantula, stiu ca am mai riscat sa fiu gresit inteleasa si in trecut si chiar nu vreau sa repet experienta...dar nu pot sa nu spun ce am pe suflet.
Eu nu cred ca dependenta lui Gruia de tine are ca singura explicatie alaptatul.
Eu cred ca dependenta lui Gruia fata de tine se explica prin faptul ca nu are alte alternative de 'imparteala' a afectivitatii lui...nu sunt psiholog si nici nu am pretentii.
Dar la noi de ex David nu face in materie de petrecut timpul sau de manifestare a afectivitatii sau 'dependentei' diferenta intre mine si tatal lui.In afara de faptul ca eu am tzitzi si avem datorita acestei particularitati momentele noastre de neimpartit cu nimeni, nu exista alta activitate pentru care sa ma prefere strict pe mine.Ne prefera cand pe unul cand pe celalalt la joaca, la mancare, la baita, la tot.
Iar in privinta alaptatului si dependenta din cauza asta....si David e alaptat dar nu e dependent de mine.La fel cum sunt copii nealaptati care sunt dependenti de mamele lor.
Deci fara suparare....dar asa cum TG da 'vina' pe alaptat pentru dependenta lui Gruia de tine la fel eu cred ca poate sa exista o alta cauza....Gruia a stat o saptamana plecat de langa tine si s-a descurcat foarte bine.Poate pentru ca a avut un 'substitut' pentru afectiunea lui..poate pentru ca a avut in jur persoane care l-au tratat cu maxima afectiune si s-a simtit bine..deci nu a fost dependent de alaptat.Deodata cu tine e dependent de alaptat...eu nu cred ca atat de alaptat ci din faptul ca esti singura persoana caruia poate simte ca ii poate darui afectiunea lui....pentru ca tu iti manifesti afectivitatea fata de el si el simte lucrul asta....
Oana,mamica implinita de David Paul (17.09.2008)
Computers are useless. They can only give you answers. -Pablo Picasso
gaia.nevia spune:
Dya, tinem pumnii.
La varicela daca ati fost expusi, mai dureaza... parca intre 7 si 21 de zile are incubatie.
Din cauza asta nici n-am putut depista pana la urma cum m-am pricopsit eu cu ea.... Sper sa nu fie cazul deloc la voi!!!
Andreea, sanatate si voua.
Conform tabel, cred eu ca si pe Radu il vor chinuii ultimii molari, cat de curand.
Scrie ca apar intre 23 si 33 de luni, la Radu totul a inceput cu minim 2 luni mai devreme decat data minima din tabel.
Nerantula spune:
Oana, uof, nu te-am inteles gresit nici data trecuta, ceea ce ai spus mi-a prins bine sa ma mobilizez si sa caut si sa provoc in jurul meu motive sa ies din starea respectiva! 
Ai perfecta dreptate in ceea ce spui, si eu sunt convinsa ca nu alaptatul intretine dependenta, i-am zis asta si i-am dat numarate exemple in jur de copii nealaptati care prefera compania mamelor. Insa pentru el au mult mai mare impact exemplele la care a fost sau este direct expus: faptul ca el a fost alaptat numai 2 luni, apoi crescut de bunici, fetita lui a fost alaptata 9 luni, apoi de la 2 ani crescuta de bunici, in alta localitate, etc.
Nu la asta ma refeream cand vorbeam de perceptie, ci la faptul ca TG nu suporta sa ma vada alaptandu-l asa, mare, i se pare incestuos, sexual. Si aici chiar nu vreau sa comentam, nu putem schimba asta in dezbatere pe forum si este, oricum, destul de dureros pentru mine sa ma confrunt cu aceasta perceptie .. aici speram sa primim ajutorul unui psiholog dibaci ..
Mami fericita de steluta Gruia (16.09.2008) si Cezara
gaia.nevia spune:
Nerantula 
Oana, eu nu alaptez. SI mama si sotul imi spun ca sunt de vina pentru fiecare din istericalele copiilor mei, pentru ca nu i-am batut, respins, lasat sa planga, pedepsit la timp si pentru ca nu stiu sa ma impun in fata lor astfel incat sa ma asculte si sa faca ce le poruncesc.
Relatia parintii copii se rezuma la asta. A porunci eficient. Libertate? Sigur ca da, pai nu se desfasoara destul cand te joci cu ei?!?! In rest trebuie sa faca ce trebuie sa faca, si sa cunoasca limitele. Cam astea sunt sechelele educatiei comuniste care in familila mea reunita se resimt din plin.
Si cat de des aud "voi nu faceati asa cand erati mici, va stiati limitele foarte bine"
Din pacate ceva posibile, probabile dar nedescoperite traume din copilarie ma impiedica sa am amintiri in directia asta.
tzitziri spune:
Ada, cu parere de rau recunosc ca nu stiu cum ar fi fost daca mama traia.Din fericire nu a avut niciodata un stil de a se baga in probleme care nu o priveau sau daca nu i se cerea ajutorul chiar daac erau situatii care o priveau..dar nu stiu cum m-ar fi influentat in educatia lui David tocmai datorita unor 'reminiscente' din trecut.
Asa eu din fericire nu am influente externe 'certarete'...bunica lui David deja si-a dat seama ca ce fac fac bine (chiar daca mai ridica cateodata din sprancene cand vede ca ajung acasa si David imi fixeaza sanii), al meu este in asentiment cu ce fac eu (ba uneori imi dau seama ca eu sunt cea care incearca sa fie mai drastica cu David decat el).
Eu sincer sunt recunoscatoare ca in jur (ma refer strict al apropiati) nu comenteaza nimeni cum il cresc/crestem pe David.Sau mai sunt pareri ale prietenelor fara copii (gen:asa, ia-l in brate ca sa il rasfeti..mai lasa-l sa si planga), pareri pe care nu dau doi bani in contextul respectiv.....Ca mi-am adus aminte ca de cand era David de 8 luni mi se spunea ca al meu (tatal lui David) a facut la olita de la 6 luni 
...si uite ca am ajuns la 20 de luni si nu stie ce e aia olita decat vag...
Eu una am noroc (si in privinta asta) ca nu am nici o presiune din exterior...ma refer la persoanele foarte apropiate a caror parere ar fi putut sa conteze...
Oana,mamica implinita de David Paul (17.09.2008)
Computers are useless. They can only give you answers. -Pablo Picasso
andy.p spune:
Un articol interesant,daca aveti timp si chef sa-l cititi,e preluat de la mamici de pe forum:
Parinti straluciti, profesori fascinanti - Augusto Cury
Generatia actuala de parinti a vrut cumva sa compenseze lipsurile copilariei lor si a încercat sa dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucarii, haine, plimbari, scoli, televizor si calculator. Altii le-au umplut timpul copiilor cu multe activitati educative ca învatarea limbilor straine, informatica, muzica. Intentia este excelenta, însa parintii nu au înteles ca televizorul, jucariile cumparate, internetul si excesul de activitati blocheaza copilaria, în care copilul are nevoie sa inventeze, sa înfrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si sa se bucure de viata.
Acest lucru se întâmpla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat în masini de muncit iar pe ei îi transformam în masini de învatat.
1. Blocarea inteligentei
Sistemul educational actual aduce foarte multa informatie, de cele mai multe ori inutila. Copiii si tinerii învata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile. Învata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale. Sunt antrenati sa faca calcule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii si probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmpla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat în masini de muncit iar pe ei îi transformam în masini de învatat.
2. Utilizarea gresita a functiilor memoriei
Prin sistemul educational actual memoria copiilor este transformata într-un depozit de informatie inutila, iar excesul acesteia blocheaza inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai. Cea mai mare parte a informatiilor pe care le acumulam nu vor fi folosite niciodata. Numarul actual de scoli este mai mare decât în orice alta epoca, însa acestea nu produc persoane care gândesc, si nu e de mirare ca elevii au pierdut placerea de a învata.
Pe de alta parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparati, care îi transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de razboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune si internet actioneaza asupra subconstientului, marindu-le nevoia de placeri în viata reala. Astfel în timp ei nu mai gasesc placere în micii stimuli ai rutinei zilnice si vor cauta stimuli tot mai puternici, trebuind sa faca foarte multe lucruri pentru a avea putina placere. Toate acestea genereaza personalitati fluctuante, instabile si nemultumite.
3. Informam si nu formam
Noi nu îi formam pe tineri, ci doar îi informam. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se afla, dar nu stiu mai nimic despre lumea lor interioara. Educatia este tot mai lipsita de ingredientul emotional si produce tineri care rareori stiu sa îsi ceara iertare, sa îsi recunoasca limitele sau sa se puna în locul celorlalti.
Care este rezultatul?
O generatie de copii si tineri mai bolnava psihic decât oricare alta din istoria umanitatii: copii depresivi, preadolescenti si adolescenti care dezvolta obsesii, sindroame de panica, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai multi dintre ei cauta placerea de moment în consumul de tutun, alcool si droguri.
CE ESTE DE FACUT?
Dr. Augusto Cury ne spune ca în ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti. Pentru aceasta ne vorbeste despre sapte deprinderi ale „parintilor buni” si cum trebuie transformate ele de catre „parintii inteligenti”. Iata prima dintre ele:
• Parintii buni dau cadouri, parintii inteligenti daruiesc propria lor fiinta
Parintii buni au grija sa satisfaca, în masura posibilitatilor lor economice, dorintele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversari, le cumpara pantofi, haine, produse electronice, organizeaza excursii.
Parintii inteligenti dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpara cu toti banii din lume: fiinta lor, povestea vietii lor, experientele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Parintii care le fac în permanenta daruri copiilor lor sunt pastrati în amintire doar pentru un moment. Parintii care se preocupa sa le daruiasca copiilor exemple si povestiri din viata lor ramân de neuitat.
• Parintii buni alimenteaza corpul, parintii inteligenti alimenteaza personalitatea
Astazi, parintii buni cresc copii zbuciumati, înstrainati, autoritari si angoasati, pentru ca societatea s-a transformat într-o fabrica de stres. Parintii care nu-si învata copiii sa aiba o viziune critica asupra publicitatii, a emisiunilor de televiziune si a discriminarii sociale îi transforma într-o prada usoara pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinta umana, ci un consumator. Pregatiti copilul pentru „ a fi”, caci lumea îl va pregati pentru „ a avea”.
Ajutati-va copiii sa nu fie sclavii problemelor lor. Alimentati amfiteatrul gândurilor si teritoriul emotiilor cu curaj si îndrazneala. Nu le acceptati timiditatea si nesiguranta. Daca problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar daca nu, trebuie sa ne acceptam limitele.
• Parintii buni corecteaza greselile, parintii inteligenti îsi învata copiii cum sa gândeasca
Vechile corectii si binecunoscutele predici nu mai functioneaza. Când deschideti gura sa repetati acelasi lucru, declansati un resort din subconstient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce contin critici mai vechi. 99% din criticile si corectiile parintilor sunt inutile în influentarea personalitatii tinerilor.
A-ti surprinde copilul înseamna a spune lucruri la care ei nu se asteapta. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se asteapta sa tipati si sa-l pedepsiti. Dar puteti începe prin a tacea si a va relaxa, apoi puteti spune:”Nu ma asteptam sa ma superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc si te respect mult”. Apoi copilul trebuie lasat sa se gândeasca.
Parintii buni spun: „ Gresesti”; parintii inteligenti spun: „Ce parere ai despre comportamentul tau?” „Gândeste înainte sa reactionezi”
• Parintii buni îsi pregatesc copiii pentru aplauze, parintii inteligenti îsi pregatesc copiii pentru esecuri
Parintii buni educa inteligenta copiilor lor, parintii inteligenti le educa sensibilitatea. Stimulati-i pe copii sa aiba obiective, sa caute succesul în studiu, în munca, în relatiile sociale, dar nu va opriti aici. Ajutati-i sa nu le fie teama de insuccese. Nu exista podium fara înfrângeri. Multi nu stralucesc în munca lor pentru ca au renuntat în fata primelor obstacole, pentru ca nu au avut rabdare sa suporte un „nu”, pentru ca nu au avut îndrazneala de a înfrunta unele critici, nici umilinta de a-si recunoaste greseala.
Perseverenta este la fel de importanta ca si capacitatile intelectuale. Pentru parintii inteligenti, a avea succes nu înseamna a avea o viata fara greseli. De aceea sunt în stare sa spuna copiilor lor: „Am gresit”, „Scuza-ma”, „Am nevoie de tine”. Parintii care nu-si cer scuze nu-si vor învata copiii cum sa abordeze aroganta.
• Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza ca niste prieteni
A sta de vorba înseamna a vorbi despre lumea care ne înconjoara, a dialoga înseamna a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experiente, a împartasi ceea ce se afla ascuns în inima fiecaruia, a patrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din parinti n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile si frustrarile personale.
Nu trebuie sa deveniti o jucarie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevarata autoritate si respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perla ascunsa în inima. Ea este scumpa, pentru ca aurul si argintul n-o pot cumpara.
• Parintii buni dau informatii, parintii inteligenti povestesc istorioare
Captati-va copiii prin inteligenta voastra, nu prin autoritate, bani sau putere.
Stiti care este termometrul care indica daca sunteti agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii si prietenii acestora. Daca le face placere sa fie în preajma voastra, ati trecut testul.
Odata, una dintre fiicele mele a fost criticata pentru ca era o persoana simpla. Se simtea trista si respansa.Dupa ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginatia la treaba si i-am spus urmatoarea pilda: unii prefera un soare frumos pictat într-un tablou, altii prefera un soare real, chiar daca este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adaugat, chiar daca unii oameni nu cred în soarele tau, el straluceste. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi si oamenii te vor vedea. Sa nu-ti fie teama ca îti pierzi lumina.
PaRINTII INTELIGENTI ÎSI STIMULEAZa COPIII SA-SI ÎNVINGA TEMERILE SI SA AIBA ATITUDINI BLÂNDE.
• Parintii buni ofera oportunitati, parintii inteligenti nu renunta niciodata
Parintii inteligenti sunt semanatori de idei si nu controleaza viata copiilor lor. Ei seamana si asteapta ca semintele sa germineze. Pe timpul asteptarii poate sa apara mâhnire, dar, daca semintele sunt bune, vor încolti.
Nimeni nu-si ia diploma în misiunea de a educa. Înainte, parintii erau autoritari; astazi sunt copiii. Învatati sa spuneti „nu” fara teama. Daca ei nu aud „nu” de la d-voastra, nu vor fi pregatiti sa auda „nu” de la viata. Parintii nu trebuie sa cedeze în fata santajelor si presiunii copiilor. În caz contrar, emotia copiilor va deveni un balansoar:: astazi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul saptamânii si a se trezi devreme pentru a învata este inacceptabil si prin urmare ne-negociabil.
Traim vremuri grele. Parintii din toata lumea se simt pierduti. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexa decât cucerirea planetei.
CELE 7 PACATE CAPITALE ALE EDUCATIEI
1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstructiona copilaria celui educat
4. A pedepsi la furie si a pune limite, fara a da explicatii
5. A fi nerabdator si a renunta sa mai faci educatie
6. A nu te tine de cuvânt
7. A distruge speranta si visele
Dr. Augusto Cury, psihiatru si psihoterapeut, si-a dedicat 17 ani din viata cercetarii modului în care construieste si se dezvolta inteligenta. Analiza pe care o face societatii contemporane ajunge la urmatoarea concluzie: singuratatea nu a fost niciodata atât de intensa: parintii îsi ascund sentimentele de copii, copiii îsi ascund lacrimile de parinti si profesorii se refugiaza în autoritarism. Cantitatea de informatie si cunostinte disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generatii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informatii. În cartea sa, „Parinti straluciti, profesori fascinanti“, tradusa si în româna, Dr. Augusto Cury atrage atentia asupra necesitatii schimbarii felului în care se face educatia contemporana.
Laura , 
Alexia (14.09.2008) 
Andrei(07.04.2002)
"Oamenii mari nu pricep niciodata nimic si este obositor pentru copii sa le dea intruna explicatii"
(Micul Print)