Comportamentul, bata-l vina!

Dragi parinti,
va convoc la o mica dezbatere pe tema comportamentului copiilor nostri, in general.
Cum putem noi ca adulti, parinti, bunici sa ajutam/determinam/convingem copilul sa deprinda un comportament frumos si desigur sa respecte anumite reguli in societate. Dau cateva exemple: sa nu tipe ci sa ceara frumos sau sa ceara ajutor cand nu poate ceva, sa nu smulga jucariile altui copil, sa stea locului cand i se spune, sa se poarte frumos cu colegii de gradi sau cu fratele, sa nu ii bata pe altii, sa nu intrerupa discutia dintre 2 adulti etc etc.
Haideti sa ramanem in sfera varstei de 5 ani, caci aici este problema mea. Am senzatia ca sunt un parinte bun si ca ma stradui pt copilul meu, insa exista carente si lucruri de imbunatatit iar eu am deschidere in acest sens.
Astept cu interes opiniile voastre si sfaturi How-to....

Liviana - mamica fericita a lui Matei (21.02.2005) si Bogdanel (30.05.2007)
My Family

gabitza2005 spune:

Eu iti spun cum am procedat noi si cum procedam in continuare.
In primul rand daca un adult din familie ii interzice sau ii permite ceva copilului nimeni nu are voie sa revoce hotararea primului chiar daca nu pare o idee buna. de exemplu daca sotul i-a permis sa manance inghetata eu nu mai pot sa-i zic nu.
Intotdeauna copilul este corectat. De cate ori greseste ii explic ca nu este bine (fara pedepse) si daca greseste inca o data iar ii explic.
Ca un exemplu referitor la intreruperea discutiei dintre adulti - ma opresc si ii explic ca nu este frumos sa intrerupa o conversatie bineinteles ca il intreb de ce m-a intrerupt (poate are un motiv intemeiat) si apoi imi reiau conversatia.
In nici un caz nu ii raspund cu "taci acum vorbesc, nu vezi ca vorbesc cu cineva....". II acord multa atentie atunci cand face ceva de nepoliticos.
La noi rezultatul chiar s-a vazut in timp -nu pot sa zic ca este educat ca la carte dar in general este bine crescut: saluta , multumeste, isi cere scuze, nu este violent, nu tipa in public sau cand vrea ceva , nu foloseste cuvinte interzise.

Noi ne confruntam cu o problema care a rezultat intr-o situatie necontrolata: eram mai multe persoane, avea cam trei ani, a baut suc dupa care a ragait-majoritatea persoanelor prezente sau amuzat copios (acum sincer iti spun chiar a fost haios si el si faza ) daca am fi fost numai noi parintii ne-am fi abtinut sa ne amuzam si l-am fi atentionat ca nu este frumos. dar el a observat ca a starnit asa reactie incat era f incantat.
De atunci el se crede amuzant cand face acest lucru si chiar daca i-am expicat cu fiecare ocazie ca nu este frumos o face exact cand nu trebuie - in fata altor persoane. Se intampla tot mai rar si lucram in continuare la asta.
Eu consider ca poti invata copilul sa aibe un comportament frumos numai exersand si corectand tot timpul cu el la fel cum il inveti sa se spele pe dinti: la inceput il dadacesti in fiecare zi sa se spele pana cand ii intra in obisnuinta.

lbelciug spune:

Gabitza, pare logic ce spui tu, dar ma crezi ca desi actionam si noi ca voi, rezultatele nu sunt cele scontate? Ce-i drept, am 2 copii si ei mereu sunt in concurenta, gelosi etc.
Anumite aspecte i le-am explicat celui mare de fff multe ori, insa nu pare sa VREA sa le aplice.... Aici e dilema? De ce nu vrea daca stie cum trebuie sa se comporte?

Liviana - mamica fericita a lui Matei (21.02.2005) si Bogdanel (30.05.2007)
My Family

Bee spune:

Liviana, pentru ca asa e el? Si firea lui il impinge sa faca anumite lucruri, desi educatia zice altceva.
Cum e cel mai mic? Noi avem in general probleme cu baietelul de aproape trei ani. Si crescuti fiind la fel, deduc ca e o problema a lui personala. Al meu nu suporta sa-si ceara scuze, sau sa recunoasca daca a gresit cu ceva. Si e de o incapatanare groaznica.

monica70 spune:

Astept si eu sfaturi ca si eu detin una bucata strumfa de 4 ani jumate,care te intrerupe mereu cand vorbesti,nu poate sta locului,se intampla sa nu vrea nicicum sa salute,nu ne asculta defel si e obraznica foc - cel putin acasa,ca la gradinita e cuminte.
Plus bonus periodic plansete si circ daca i se refuza ceva Si stie si sa vorbeasca frumos si politicos,dar se pare ca nu isi poate tine in frau temperamentul coleric.


MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009)

www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE

10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% din viata noastra este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla

J G spune:

Desigur temperamentul are rolul lui si e foarte greu cand copilul e foarte diferit de tine din acest punct de vedere. Asta e cazul nostru, fiica mea avand un temperament gen "se acumuleaza, se acumuleaza apoi se revarsa". E un copil f ascultator si cooperant pana intra intr-o stare anume cand e out of control. Eu imi dau seama cand vine urgia, incercam sa evitam si sper ca pana la urma sa o invat sa se manifeste in alt mod, sa verbalizeze. Desigur n-am solutii, inca.
Astept cu interes parerile.

J si Carla (05.02.2006)
in the rear garden

gabitza2005 spune:

Pai la fel este si al nostru - foarte cuminte si ascultator DAR are si el crizele lui cand incepe sa planga din te miri ce : eu una mi-am dat seama ca daca incepe sa faca o criza ca nu i-am dat tricoul potrivit pe el copilul defapt plange din alte motive . A inceput sa faca o criza din senin ca nu-si gasea o anumita masinuta (printe sutele din colectia lui) i-am zis sa aibe rabdare ca o sa o gaseasca si am inceput sa o cautam amandoi timp in care l-am intrebat de fapt de ce plange si surpriza el plangea de fapt pentru ca educatoarea le punea la gradinita niste desene animate care lui nu-i plac si in acest timp nu-l lasa sa faca altceva.

monica70 si noi am trecut printr-o etapa in care nu vroia sa salute. Eu ii atrageam atentia de fiecare data dar nu l-am fortat sa faca asta si acum saluta pe toata lumea - dimineata se duce direct la portarul de la gradi sa dea noroc cu el
Cu copilul trebuie sa ai rabdare, sa-i acorzi atentie , sa nu-l fortezi, sa insisti si in timp o sa se vada si rezultatele

szivarvany spune:

Nu mai stiu cine a scris la un subiect nu foarte demult ceva de genul ca noi, parintii ne iubim copiii neconditionat, dar asta nu inseamna ca ne si plac asa cum sunt
Si Giulia este un copil ascultator, cooperant si intelegator.
Insa cateodata, asa cum ziceti voi, efectiv nu vrea nici sa asculte, nici sa auda, nici sa inteleaga
Cred ca toti avem momente de`astea in care vrem sa ni se rupa de tot ce "trebuie" sa facem.
La implinirea varstei de 5 ani am intrat intr-o perioada care mi s-a parut cea mai grea de pana acum.
In care nu facea decat ce vroia ea, cand vroia ea si cum vroia ea si tot ce nu era asa se lasa cu suparari. Nu tinea nicio figura de recompensa, santaj, explicatii, promisiuni, amenintari cu pedepse
Asa ca avem doar cateva reguli de baza, de care tinem cu dintii, restul le-am lasat deoparte momentan si le mai amintesc din cand in cand (asta apropo de salut)

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

monica70 spune:

Adica sa inteleg ca abia dupa 5 ani incepe greul?
A mea dintotdeauna a vrut sa faca doar ce vrea ea,dar mai rezolvam cu metode gen cele de mai sus.Acum insa nu mai merge cu nimic."NU VREAU" si basta
Azi dimineata de exemplu s-a dus la gradi cu parul valvoi ,ca nu a vrut nicicum sa ma lase sa i-l pieptan si sa ii fac codite.Cand i-am zis ca nu o las sa mearga asa la gradi , a inceput cu si strigat non-stop "VREAU LA GRADINITA! VREAU LA GRADINITA!" . Drept urmare a luat-o taica-su (si el nervos rau ) ca intarzaia la lucru si a dus-o asa!

MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009)

www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE

10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% din viata noastra este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla

lbelciug spune:

Bee, categoric ca si personalitatea e f importanta. Matei e tipul lider, el sa conduca, sa nu scape nimic, sa stie tot si despre toate. De la gradi mi s-a spus ca sta f bine la cap cognitiv, dar sta prost la capitolul cumintenie. Nu mi-a picat prea bine desi stiu ca nu e singurul care nu asculta si ca "relele" le face cu alti baietei nu singur.Eu vreau sa schimb asta, dar cum? Sincer nu vad alta metoda decat staruind in a-i explica in continuare ce greseste, dar si in a-l sanctiona corespunzator.
Ieri de ex mezinul gasise un mel si era f fericit cu el pe manuta. Matei s-a dus efectiv si i l-a smuls apoi l-a aruncat departe. L-am certat, i-am zis ca nu e frumos si drept pedeapsa i-am aruncat la randul meu punga cu bomboane primite de la gradi. I-a parut evient rau, a facut scandal, dar nu l-am mai bagat in seama. In final s-a dus si i-a gasit lui frate-sau alt melc pe care i l-a dat si i-a cerut iertare. Am recuperat apoi punga de bomboane (si-a luat-o singur).
Cu cel de 3 ani sunt probleme de alta natura, dar deja sunt "fumate" caci le-am intalnit si la nr 1.

Liviana - mamica fericita a lui Matei (21.02.2005) si Bogdanel (30.05.2007)
My Family

coraly spune:

Liviana, si la noi criza de 3 ani e la 5 ani:). Foarte greu e si la noi de cateva luni. Nu asculta, ne sfideaza. Uneori e foarte intelegator si cuminte, alteori zici ca are dubla personalitate. In cazul nostru cred ca si fratele mai mic are un rol. Pentru ca multe lucruri i se interzic sau limiteaza si acumuleaza frustrari. Eu inca n-am reusit sa aplic consecvent, dar stiu care e calea: rabdare enorma, recompensarea verbala si chiar materiala a comportamentului pozitiv, ignorarea sau trecerea rapida peste cel negativ si foarte foarte important: sa asculti copilul, sa-l lasi sa vorbeasca, sa-i oferi atentia ta completa macar 30 min pe zi.

Coraly, Sergiu (3 ian 2005) si Dominic (11 mai 2009)

www.flickr.com/photos/13756075@N03" target="_blank">poze

Alaptatul - Help Line