Nefericita sau nu ? Tu ce ai alege

Lali spune:

Am citit tot subiectul si sunt si eu de parerea fetelor ca supraestimezi importanta muncii tale in casa si te focusezi mult prea tare pe ceea ce trebuie facut conform educatiei tale. Adica incerci sa inserezi familia ta in tiparele date de educatia ta. Ambii soti trebuie sa munceasca obligatoriu si cu prioritate la menaj, mancare, reparatii casnice, ingrijit nevoi primare copil (evident sunt in ordine aleatoare) unde sotia da tonul iar sotul ajuta fara sa comenteze prea mult, si, daca si numai daca mai ramane timp, sotul trebuie sa ia initiativa si sa invite familia la activitati de recreere comune. Deciziile se iau impreuna, sotul trebuie sa invite sotia sau sotia si copilul in alte activitati. Am rezumat cam dur nucleul de baza al educatiei ardelenesti. Inainte de toate este verbul "trebuie" si, doar daca mai e timp apare si verbul "mi-ar place" sau "as dori".

Dar, sotul tau este crescut in alt fel de lume, nu ? O lume in care regulile sunt altele, omul in general este mai individualist si independent, mai putin traditionalist. Tu ai acceptat sa mergi acolo cu el asa ca ar trebui sa-ti reconsideri pozitia. Sa-ti creezi si tu universul tau, bazat pe dorintele tale, pe fiinta ta. Pune-te tu in centrul atentiei, focuseaza-te pe tine, in loc sa ai mereu in cap idealul acela de familie care te supara pentru ca e ca o himera, cum te apropii de el, se indeparteaza mai tare. Tu vrei sa mergi singura sau cu familia in x loc: te interesezi, iei bilete, si-l anunti ca mergeti. Doreai sa mergi in vizita la familia lui. Il anuntai ca vrei sa mergi si ti-ai aranjat la job totul ca sa mergi. Acolo trebuia sa te simti in vacanta, sa profitati si sa iesiti impreuna la teatru. Crezi ca daca acasa chemi tu baby-sitter si-l anunti ca "sambata mergem noi doi la film, de pilda, am aranjat cu baby-sitter cu tot " te refuza ? Nu astepta sa te valorizeze el, ca persoana sau sotie, nu astepta sa te aprecieze el sau sa te invite undeva ca recunostinta pentru sacrificiile tale: tu stii deja ca faci totul bine, asa ca nici nu se pune problema, meriti timp liber, distractie.
Daca ai chef de film, teatru, du-te. Incearca sa mergi cu el, cu totii, daca nu se poate mergi singura. Cauta un centru de distractii pentru familii, cu piscina etc. spune-i ca vrei sa mergeti duminica. Nu-l anunta doar ca exista si apoi sa astepti de la el decizia si organizarea. Daca el nu vine, mergi tu cu copilul. O parte din energia pe care o pierzi facand totul perfect in casa, pierde-o cautand sa fii fericita tu si copilul si sa-l lasi apoi pe el sa decida daca vrea sa participe la fericirea asta. Esti intr-un loc nou, profita de asta, trebuie sa-ti poata oferi si distractie si amintiri frumoase acel loc, nu cred ca toti oamenii sunt suparati si inchisi in ei acolo !
Vei avea nevoie de un pic de exercitiu dar apoi vei descoperi fie ca sotul tau te urmeaza si va gasiti impreuna fericirea (poate pe un alt tipar decat cel care-l doresti tu acum cu disperare, dar nu va mai conta) fie ca nu sunteti compatibili dar vei fi mai sigura pe tine si vei reusi sa-ti gasesti singura calea. Multumirea personala, regasirea increderii in noi insine duce la luarea si asumarea unor decizii mai bune.

Sper ca nu am fost prea dura. Daca crezi ca am fost acum, cand tu inca esti, cred eu putin depresiva, nu ma baga in seama si reciteste totul dupa ce te simti mai bine. Ideea cu terapia mi se pare excelenta. Vreau sa intreb e terapie de cuplu sau individuala. Eu personal tind sa cred ca terapia individuala te-ar ajuta.

Iti doresc tot binele din lume !

gabriela42 spune:

sunt convinsa ca fetele inaintea mea cu blindete te incurajaza si sa stii ca vei reusi pentu ca nu vrei un lucru imposibil dar nu ai abordat bine tema.toata energia ta folosesteo unde ai nevoie nu unde crezi tu ca trebuievreau sa te mai intreb despre fumat ai luat un ajutor pastila?cred ca supararea ta sa dilatat si din cauza decesului tatalui si de la initiativa cu fumatul.incearca sa mai dai o sansa casniciei tale care nu este chiar de divort cred ca este de comunicareginduri bune

Burtocika spune:

Mahmutica, nu ne mai scrii nimic ?

Cum te mai simti ?

eumada spune:

In ce tara esti pana la urma?Si copilul ar trebui si probabil ca este bucuria ta.Educa-l invata-l limbi straine jocuri o multime de chestii.....joaca-te cu el.....invata si tu cu el ceva nou....

Madalina de minunica Eva-Maria 14.08.2009

bird70 spune:

Mie mi se pare ca esti tare deprimata si ca orice depresie care se respecta se pare ca ti-a luat insight-ul. Din tot ce povestesti mie mi se pare ca il stresezi foarte tare pe sotul tau si ca esti foarte nemultumita si foarte critica. Spui de exemplu ca el nu te-a intrebat cum ai fost cand s-a intors de la mama lui, dar tu l-ai intrebat cum a fost? L-ai intampinat cu zambetul pe buze, i-ai dat un pupic? Omul s-a straduit si a desfacut bagajul (pe sotul meu il consider exceptional dar nu ar face asta ) si tu tot ai gasit ceva de criticat. Poate e satul de critici, vaicareli si sa tot astepti de la el rezolvarea problemelor tale. Si atunci vrei sa te intrebe cum ai fost, cand stia ca ai avut o criza si ca daca te intreaba va urma iarasi o vaicareala combinata cu reprosuri? Poate a incercat si el sa petreaca cateva zile departe de tine sa scape de critici si plansete sa se mai adune si el si tu ai reusit sa ai o drama si atunci. Incearca sa te uiti putin la tine, critic daca poti, cat de placut e sa traiasca cu tine? Poate si el e deprimat de toata situatia asta, nici nu poate fi altfel.

Ti-am scris toate astea pentru ca si eu am fost in exact aceasi situatie, am trait o depresie majora care mi-a luat insight-ul si gandeam exact ca tine. Sotul meu era responsabil de fericirea mea, orice facea el nu era bine, orice faceau cei din jur nu era bine, eu eram victima si asteptam sa fiu salvata. Sotul meu a ajuns la capatul puterilor ca ii era groaza sa vina acasa. Salvarea a venit de la mine, atunci cand m-am hotarat ca eu sunt responsabila de fericirea mea si ca nu am sa stau sa astept si sa cer de la el sa ma faca fericita. Probabil salvarea mea a fost ca sunt foarte mandra si am fost intotdeauna foarte independenta si cu nasul pe sus . Am dus copilul la gradi in timpul saptamanii si mi-am cautat de lucru. Eu ma simteam inferioara cumva ca eram responsabila de toate treburile casnice, fara sa vad ca el muncea foarte mult ca sa ne sustina financiar. I-am spus ca daca eu lucrez si castig bani atunci nu mai e nevoie sa lucreze el atat de mult si poate sa stea acasa in weekend si sa faca parte din treburile casnice. A fost de acord. Mi-am schimbat jobul de cateva ori pana am gasit ceva ce mi-a placut, dar de fiecare data m-am simtit mai bine, self-esteemul meu a crescut, stresul pe care il provocam in jur a scazut. In final am decis sa ma intorc la facultate si sa studiez altceva, am facut-o. In timpul facultatii am muncit full-time si studiam full-time, asta m-a tinut pe mine pe linia de plutire. Apoi am terminat si am inceput sa lucrez, castigam multi bani, eram foarte apreciata si era foarte mult de lucru. Aveam 2 joburi si lucram tot timpul, aveam perioade cand cu cele 2 joburi lucram 2-3 saptamani fara o zi libera. Vindecarea mea a venit din munca care imi place foarte tare, unde m-am simtit apreciata si unde castigam bine. Dar nu mi-a picat jobul din cer, a trebuit sa fac efortul sa merg din nou la facultate. Acum sunt foarte fericita, regret ENORM de mult suferinta provocata sotului meu si realizez ce distorsionata era gandirea mea atunci. Imi iubesc enorm meseria dar ca un semn de sanatate mentala, prefer sa fiu acasa cu sotul si copiii, nu ma deranjeaza sa fac curat, sa spal (urasc gatitul, asta a ramas ), muncesc doar 5 zile/sapt, doar ocazional mai mult si ma gandesc sa scad la 4 zile/sapt si sa fac un curs de 6 luni care este un hobby de-al meu. Prefer sa-mi petrec timpul cu sotul si copiii, dar daca el lucreaza sau nu are chef, nu ma deranjeaza sa ies doar cu copiii sau chiar singura sau cu o prietena. Il iubesc si sunt foarte fericita in jurul lui, dar nu am nevoie de el sa ma distreze, pot sa-mi gasesc de lucru si sa petrec timp placut si singura.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

conchita spune:

toate ca toate, dar mai fratilor, incetati sa mai perpetuati modelul nevestei care e fericita daca partenerul face si el un rahatel acolo, de exceptional ce este! este bagajul LUI, deci este responsabilitatea LUI! iar daca ea voluntariaza cu desfacutul si spalatul rufelor din calatorie, TREBUIE APRECIATA PENTRU ASTA. iar daca ea este BOLNAVA intr-o zi, da, el trebuie sa fie ala cu zambetul pe buze si cu o vorba buna si sa intrebe de sanatate, ca doar e fiinta umana, nu gardul de la casa, adica lipsit de inima, ca nu-i cad maselele si coroana de la efort si "injosire". daca mahmutica aude de la alte femei ca poti sa mori, sa fii in agonie, dar datoria femeii e sa zambeasca si sa-l faca pe nenea fericit, indiferent daca nenea reciprocheaza sau nu, indiferent daca e bine crescut si-si spala ciorapii singur sau te considera pe tine femeie de menaj, etc, apai nu-i de mirare daca chiar o apuca depresiile cu ocazia asta.

o avea mahmutica depresie, insa diagnosticele date pe net sunt total neavenite si deloc profesionale. incetati s-o mai trimiteti la shrink pentru ca barbatul ei este insensibil si nu face nimic in casa. la shrink poa sa mearga pentru alte motive, cum ar fi de ce simte nevoia sa ia asupra ei si rolul barbatului in casa? pentru ca barbatul ala are si el un rol de indeplinit, nu a primit scutire speciala din cer sa nu miste un deget in cuplu sau in casa.

Lali spune:

Conchita, nu stiu daca si la mesajul meu te-ai referit in postarea ta. Daca da, eu tocmai asta am spus, ca trebuie sa se puna pe ea in centrul atentiei ei, nu casa, nu ce face/nu face barbatul. Nu cred ca exista o regula ca barbatul face x/ femeia y in casa si pac, intervine fericirea. Ei trebuie sa gaseasca echilibrul intre dorintele si nevoile fiecaruia. Si daca dorintele ei practice ca barbatul sa faca asta si cealalta nu sunt constant indeplinite ori si le revizuieste ori schimba barbatul. Altfel isi toaca nervii reciproc. Eu consider ca o casnicie merita o sansa, merita incercata macar inca o solutie. Alta, altfel.

Si mai ceva: eu personal nu am pus diagnostice si nu am trimis-o la shrink inainte de a spune ea singura ca merge. Si care e marea scofala? Mergi la consiliere, daca omul de acolo constata ca nu ai nimic te trimite acasa, daca nu, te trateaza. Cate sfaturi nu primim zinic pe forum ca mamici mergi cu copilul la doctor ca sa te linistesti, chiar daca nu are nimic. Cu ce e asta diferit ?

conchita spune:

mesajul tau mi-a placut, este echilibrat si de bun simt, l-am apreciat mult. am citat mesajul lui bird70, deci la mesajul ei am raspuns, la faza aia sa zica merci mahmutica daca sotul macar a deschis fermoarul la bagaj si ca sotul nu are absolut nici o vina, saracul, ba mai e si napastuit acuma in insensivitatea lui, in timp ce ea clar are depresie venita din cer. depresia are si ea o cauza, iar pe-aici cauza nu e mahmutica ccc ca si persoana, ci situatia in care este, situatiile pe care le alege. dar de situatia in casnicie e responsabil si sotul. mi se pare absurd sa promiti cuiva, ca mama lu stefan cel mare: du-te la shrink si cand te vei intoarce, sotul va fi total schimbat, ai sa vezi.

Lali spune:

OK

olympia spune:

Conchita, Bird a povestit experienta ei, cu bune si cu rele si cum si-a rezolvat problemele. Cand intr-un cuplu, unul e profund nefericit, nu tragem neaparat concluzia ca vina-i a partenerului care e automat insensibil, comod, sau incapabil sa vindece ranile... Mie nici nu-mi place metoda de a zice ca unul sau altul din cuplu e de vina.
Oamenii-s diferiti si au mecanisme complet diferite prin care reactioneaza la o situatie sau gestioneaza o problema. Unul plange si aduna in suflet amar si asteapta ca celalalt sa-si dea seama, sa ghiceasca ca prin minune ce are si ce-si doreste, iar celalalt simte ca lucrurile nu-s in regula, se framanta poate in legatura cu asta, sau chiar refuza sa se gandeasca la problema, o nega fiindca se simte debusolat si habar n-are care ar fi rezolvarea.
O femeie care-si macina zilnic in suflet singuratatea si rutina gospodariei vede lucrurile diferit de un sot care merge zilnic la slujba. Ea ar vrea ca el sa vina proaspat si iubitor si sa o ajute cu treburile neterminate, iar el ar vrea sa gaseasca acasa o oaza de pace si confort, ca sa-si incarce bateriile pentru a doua zi. Sigur ca-s amandoi plini de asteptari neimplinite, dar solutia nu apare daca-si rumega fiecare-n barba nemultumirea ci doar daca vorbesc, comunica concret, cauta solutii, reimpart sarcini, schimba programul precedent care s-a dovedit nefunctional si daunator pentru cuplu cu altul nou, in care sa aiba mai multe activitati si distractii IMPREUNA.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina