Nefericita sau nu ? Tu ce ai alege

Katya spune:

Fetelor,eu inca ma minunez de ceea ce ati scris,chiar am zis ca poate tb sa reiau postarile Mahmuticai sa vad,poate aveti voi dreptate,dar nu-mi vine sa cred cum ati putut(nu dau numele userilor,ca nu tin minte exact cine si ce a zis si nici nu-i imp) s-o trimiteti ba la teatru,ba la zoo,ba la curatatorie,ba sa-si ia femeie de menaj,ba sa duca prajitura la vecini,ba sa dea un pupic sotului cind el vine singur din vacanta in care n-a invitat-o,ba sa cunoasca oameni noi si sa profite de tara cea noua...

Bun,sa zicem ca face toate astea,ca fuge adica de ea insasi dar cind vine acasa,ce gaseste??Tot pb nerezolvata,adevarata pb:fisura din relatia ei si o casa in care sint pereti sparti de 2 ani!in asteptarea montarii baii.Pe mine va spun sincer ca acest aspect cu cada de 2 ani in garaj m-a speriat.Mi se pare ca spune tot despre cineva.

Si oricit ar fi oamenii de diferiti,intr-un cuplu ei tb sa-si ajusteze cit de cit diferentele si mai ales e obligatoriu sa fie sensibili la pb celuilalt.Eu n-as putea trece peste lipsa de comunicare,peste indiferenta,peste lipsa de respect pina la urma,caci cite dintre voi ati gasi firesc ca sotul sa va anunte ca de azi e-n concediu si pleaca undeva fara voi?Cite ati sta cu cada-n garaj de 2 ani?

Sigur ca nu judecam noi cine are dreptate,numai ei 2 stiu,dar prea mi se pare ca ati judecat-o pe ea,poate c-o sa recitesc,dar mai intii vedeti cum ati mai gindi si actiona daca voi inseva sau fiicele voastre(care aveti)ati fi in aceeasi situatie.

Sa speram ca Mahmutica este bine,ne gindim la ea!

mihuta spune:

Conchita, sa-ti spun cum am rationat eu : daca o femeie, o mama (din cele normale care isi iubesc si ingrjesc copilul) ia in considerare optiunea de a lasa balta copilul in bratele unui tata pe care ea il considera neimplicat, daca orice alta optiune decat fuga acasa (regresie in copilaria sau tineretea fara probleme) nu apare pe vizor, eu zic ca e depresie.

Ce au spus fetele (si sustin si eu) este ca orice hotarare in legatura cu viitorul familiei trebuie luata dupa ce isi rezolva problemele ei personale. Dupa cum stii, divortul nu e nici o hotarare usoara de luat si nici o perioada usoara de trait. Cu o depresie in carca si un divort in mers, lucrurile nu o sa mearga spre bine. Vorbim despre o persoana care are deja ganduri "negre" (vezi o anumita postare a ei), ea are nevoie de ajutor specializat, cu atat mai mult ca nu are prieteni langa ea.

N-are a face cu ce face si nu face sotul, odata iesita din depresie, va fi in masura sa judece singura ce si daca se merita salvat din casnicia ei. Cateva postari nu pot sa ne creeze o imagine clara a familei ei. Sunt sigura ca va beneficia de consiliere si apoi cu mintea mai clara va lua deciziile potrivite pentru ea si copilasul ei.

Shines spune:

Mahmutica..fetelor...e usor de dat sfaturi..e mai greu sa le accepti si sa le intelegi, sa le pui in practica...fiecare are povestea ei de viata..trairile si sentimentele sunt diferite..daca eu iti zic ca am fost in aceasi situatie si am iesit din ea dupa 5 ani cu mari sacrifcii..dar acum imi este bine..sunt foarte fericita si nu ma gandeam ca viata ma va purta aici..nu credeam ca exista totusi si fericire..nu iti pot spune sa faci la fel..nu se va potrivii niciodata ..faci cum consideri..in functie de sperantele..visele tale . Un singur sfat imi permit sa dau in aceasa situatie : nu lasa copilul, nu il indeparta..canalizeaza-ti fortele catre el ..sunt atat de mici dar atat de puternici..ne pot schimba viata cu un zambet . Eu am luptat doar pentru copil..este o senzatie minunata sa poti creste,apara,ajuta.. Mult succes iti doresc..fi fericita asa cum consideri ..

bird70 spune:

Eu cred ca am fost inteleasa gresit . Din pacate am fost de ambele parti ale baricadei, deprimata si am fost si sprijinul unei persoane deprimate (mama mea in primul an in Australia). E usor de zis ca sotul fetei nu e comunicativ, ca nu face si nu drege. E foarte greu cand esti in situatia de-a trai cu cineva deprimat si distructiv. Eu o iubesc pe mama mea la nebunie si totusi a fost o perioada cand mi se facea rau cand se facea ora de venit acasa de la lucru. Nu mai vroiam sa vad fata acra, sa aud ofaturile, sa ascult cum toata lumea e contra ei si cat e de nefericita si mai ales ca se va arunca in ocean . Am incercat tot ce am putut, am scos-o la picnic, gasea ceva care nu era in regula, am scos-o la cumparaturi, nu erau ca in ro, etc. Oricat de mult intelegi, chiar si cu experienta personala a unei persoane trecute prin depresie, oricat de multa dragoste ai pentru persoana respectiva, TE DEMOLEAZA. Te simti responsabil si incompetent. A fost o perioada in care stateam in masina in fata casei incercand sa imi strang puterile sa intru, cand ma duceam 'sa fac un dus' si stateam 2 ore, cand in weekend stiam ca sta si asteapta sa o sun dar nu reuseam sa imi fac curaj sa ascult oftaturi si 'daaa, suntem bine' spus cu jumatate de gura . A fost o perioada cand daca ii invitam undeva 'pai noua nu ne place sa stam in soare', daca nu ii invitam 'noi stam toata ziua in casa singuri', etc. Se plangea ca nu o las sa ma ajute cu nimic ca se simte prost ca eu o ajut financiar, o lasam sa ma ajute si atunci se plangea ca ii strica cainele meu curatenia si copiii fac mofturi la mancarea pe care o face . M-a dus in pragul depresiei, am zis ca ma arunc eu in ocean inaintea ei, noroc cu sotul meu ca e mai inert si nu s-a lasat angrenat si ma aducea cu picioarele pe pamant. NU este usor sa traiesti cu cineva care sufera de depresie si mai devreme sau mai tarziu te loveste, imposibil sa nu te afecteze. Mie mi-a afectat capacitatea de munci, mi-a afectat relatia cu sotul meu, cu copiii. Depresia nu afecteaza doar persoana care sufera, ci intreaga familie. Mama mea este alta persoana acum, este mama mea iubitoare si grijulie si fericita, asa cum a fost inainte si totul e bine acum. Asa cum si eu sunt alta persoana decat eram atunci cand eram deprimata.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

conchita spune:

pai da, bird, intelesesem ca noi aici raspundem prin prisma propriei experiente, ca nu avem cum altfel. tu ai facut TOTUL pentru mama ta, dar sotul mahmuticai nici rufele din calatorie nu si le pune la spalat, nu zice buna ziua, mai traiesti, intelegi? in timp ce mahmutica e ca TINE, adica face totul in casa si legat de copil, trage de sotul ei sa petreaca timp impreuna, si tot degeaba. pai poate chiar sotul ei e deprimat, mai stii? si deprimarea a contagiat-o si pe mahmutica. situatia in sine e tare deprimanta. am vazut si mesaje care se mirau ca i s-a urat cu binele, ca e normal sa existe lipsa de comunicare, lipsa de prieteni, lipsa de aia si ailalta - vesnica poveste cu femeia care face totul ca sa merite dragostea si, cand nu o primeste, precis e ceva gresit tot cu ea, nu cu el. el e intangibil, el e cel care merita zambete chiar si cand ea e in agonie, cand se gandeste sa-si ia lumea in cap si sa-si abandoneze pana si copilul - intr-atat de rea e situatia. zambesti un an, doi, trei fara sa primesti nimic in schimb. dupa o vreme, deja ti se invart creierii pe bigudiuri si incepi sa sa crezi ca e ceva gresit cu tine, mai ales ca si mentalitatile generale tot spre directia aia puncteaza. ceea ce adanceste drama... asta e tot ce ziceam.

mihuta, acelasi lucru am zis si eu de la inceput, dar fara sa-l dezvinovatesc nici o clipa pe sot. e si el responsabil, aici nu cadem la consens. nu o vad pe mahmutica omu' rau in poveste, iar pe el printul pe martoaga.

mihuta spune:

Conchi, stii cum se intampla cu postarile astea pe forum ? Eu prin lentila depresiei pot sa-ti spun o mie de lucruri sa iti demonstrez ca omul de langa mine se poarta groaznic cu mine. Tot eu pot sa iti spun intr-o zi mai buna despre o alta mie de lucruri pe care le face pentru mine.

Poate ca sotul este exact cum l-a descris aici. Poate ca are ariile lui compensatorii. Poate ca e si el deprimat (au mai existat cazuri), poate ca de fapt avea intentia sa isi puna hainele in masina dar a vrut sa se uite la serialul favorit inainte. Poate ca e indolent si nepasator si egoist si profitor.

Dar chiar daca ar fi Fat Frumos tot n-ar avea cum sa pice bine in ochii unei persoane deprimate.

bird70 spune:

Poate asta a facut si sotul ei o vreme, nu stim de cand dureaza depresia ei, probabil a debutat ca o depresie post-natala (cum a fost cazul meu).

Nici prin cap nu-mi trece sa spun ca Mahmutica este zmeul cel rau, stiu ce suferinta implica boala asta si nu o minimalizez. Dar din experienta mea incerc sa o fac sa inteleaga ca depresia este o boala care nu te lasa sa te bucuri, chimic in creier se produc schimbari care te impiedica sa te bucuri de ce ai in jur. Exista momente mai buna ca altele dar vorbim la modul general. Indiferent ce ar face sotul sau cei de langa tine nu vor schimba incapacitatea ta de-a fi fericita. Cu alte cuvinte daca Mahmutica ar pune pe hartie exact ce vrea de la sotul ei si el ar face asta ea tot ar fi nefericita si ar gasi un motiv (vina lui) pentru care nu functioneaza. Din cauza asta persoanele deprimate sunt atat de dependente si se agata asa de cei din jur, pentru ca nu reusesc sa ajunga la un nivel de comfort singuri, asa cum e normal si incearca sa obtina confortul de la cei din jur, adesea victimizandu-i. Din pacate nu acolo e problema si nici acolo nu e rezolvarea. Problema este ca cel deprimat nu intelege de ce e deprimat si cauta o explicatie 'sunt nefericita ca nu ma duci in oras, ca nu pui capacul de buda jos, ca nu ai pus rufele in masina de spalat, etc'.

Nu zic ca sotul fetei este perfect, faptul ca se izoleaza este semn ca si el incepe sa dea rateuri si nu mai face fata situatiei. O spun din experienta, e cumplit sa te intorci acasa dupa o zi de munca sa infrunti pe cineva deprimat si plin de reprosuri si cerinte. Da, eu cred ca amm facut tot ce am putut pentru mama mea, dar ea credea oare asta? Ea vedea ca o evitam. Oricat intelegeam situatia ei tot nu sunt masochista sa imi petrec fiecare moment liber in atmosfera aia de tensiune si vaicareli. Ea vedea ca ma izolam de ea, ca veneam acasa si ma bagam in dus, e drept ca stateam mai mult, incercam sa imi adun puterile dupa o zi de munca sa aud aceleasi lucruri pe care le-am auzit in fiecare zi, aceleasi probleme la care nu aveam solutii sau la care aveam solutii care erau respinse. Eu aveam norocul ca dupa 1-2 ore mergea acasa la ea. Si m-am straduit atat de mult sa o ajut dar sentimentul de inotat impotriva curentului si incompetenta e cumplit. La fel cand eram eu deprimata, aveam o lista lunga de probleme pe care credeam eu, sotul meu nu le adresa. Acum zambesc, amar de tot. Regret ENORM suferinta pe care i-am provocat-o si apreciez faptul ca nu si-a luat campii.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

mahmutica spune:

Bun gasit, fetelor.

Am citit ce s-a scris in ultimele zile, si, drept sa spun , imi pare rau ca s-au iscat discutii.
Cand am postat acest subiect, m-am asteptat ca or sa fie pareri diferite. Si asta am si vrut, de fapt.Pareri de la persoane obiective, desi nu stiu cat de bun e acest aspect, avand in vedere ca nu am postat toata "povestea" aici.
Cum bine a spus cineva mai devreme, ce am postat sunt doar parti dintr-un TOT, parti din mariajul meu, parti despre care am simtit cam-au adus in momentul actual din viata mea, in care ma intreb ce fac, ce trebuie sa fac, cum ... pentru ca in felul asta daca continuam, ne distrugem probabil reciproc.

Am inceput sa merg la terapie azi. Am fost o ora, am vorbit, nu mi-a zis nimic concret, doar a...punctat niste aspecte pe care le vedeam separat, insa terapistul le-a vazut ca un tot. O nevoie a mea de-a fi iubita, apreciata, atat la munca, cat si acasa.

Va multumesc inca o data tuturor pentru parerile si comentariile voastre.
Sunt multe de spus, nu am ajuns aici din cauza ca nu imi pasa sau ca nu imi iubesc inca sotul. Nu vreau sa plec pentru ca mi s-a urat cu binele, si nu pot sa il condamn pe el in totalitate. Poate ca a fost vina mea de la inceput, ca am preluat din indatoririle casei mult mai mult decat ar fi trebuit.

O remarca totusi: nu m-am plans ca mi-e greu sa fac curat in casa, sau sa gatesc sau alte chestii domestice. M-am plans ca m-am saturat sa fiu eu mereu cea care impinge. Cea care trage. Cea care trebuie sa ia decizii mereu.
Inteleg ca intr-un mariaj sunt perioade si perioade, dar eu am fost barbatul casei in ultimii 2 ani si ceva. Si nu cred ca asta e normal, in cazul meu sau al altora. Da, every now and then se mai inverseaza rolurile... dar cum poate o familie sa functioneze normal cand doar unul trage?
Nu stiu cine a zis sau unde am citit , insa facuse analogia a 2 cai si o caruta. Daca doar unul din ei trage, iar celalalt nu se misca deloc, caruta nu va inainta, si pana la urma si calul care a tot incercat sa traga, se va opri. Va vedea ca e in zadar .

victory spune:

Nu am citit toate paginile dar am citit mesajul tau,adevarul e ca singuratatea in doi e un chin,iar atunci cand suntem tineri si ne alegem partenerul de viata ni se pare totul roz,mai stiu un caz ca si el tau,dar am gasit solutii,eu am terminat Asistenta sociala si poti sa iti dau niste sfaturi in legatura cu micutul tau pe care nu il poti lasa pt nimic in lume pt ca barbatii sunt la fel,sa nu ai impresia ca vei da peste un print cu cal alb, si daca l-ai gasi v-a trebuie sa te accepte asa cum esti si anume tu si cu bebe al tau,poti sa aduci copilul in tara si ii faci si cetatenie romana,intradevar dureaza putin dar eu zic ca merita,v-a trebui sa iei legatura cu ambasada romana si ei iti vor da detalii si iti vor spune cum se procedeaza.Eu am divortat anul acesta si ma simt super ok alaturi de baietelul meu de sase ani,acum sunt mult mai linistita iar viata merge inainte,trebuie sa te gandesti ca cea care i-a decizii in viata esti numai tu,te ajuta si sfaturile dar in sufletul tau numai tu poti sti ce se petrece.Te pup si ai grija de tine si de micutul tau pt ca el e cea mai mare realizare a ta,ai sa vezi cu timpul.

olympia spune:

"M-am plans ca m-am saturat sa fiu eu mereu cea care impinge. Cea care trage. Cea care trebuie sa ia decizii mereu.
Inteleg ca intr-un mariaj sunt perioade si perioade, dar eu am fost barbatul casei in ultimii 2 ani si ceva."


Mahmutica, poti sa detaliezi un pic ce inseamna "ca ai fost barbatul casei", e o expresie care revine in postarile tale, dar nu stiu daca noi cele care citim ii dam acelasi inteles... Te referi la luarea deciziilor? Adica sotul tau iti lasa tie aceasta pozitie, tu hotarasti, tu alegi, in chestiuni in care barbatul ar trebui sa se pronunte, am inteles bine? Despre ce decizii vorbim?


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina