Nefericita sau nu ? Tu ce ai alege

Marox spune:

La un moment dat ai pomenit ca i-ai cerut sa-ti ia un bilet dus pt tine si copil. Ce ti-a raspuns?

De ce crezi ca nu te-ar lasa sa te intorci cu copilul in Ro? Copilul cred ca are dubla nationalitate, ca doar tu esti romānca, nu?

Pe el l-ai intrebat ce parere are despre casnicia voastra? El cum se vede peste 5 ani? Dar tu? Nu ai posibilitatea sa chemi pe cineva din familia ta sa vina la tine pentru un timp, o mama, o sora, sa te ajute putin?

Ai posibilitatea sa divortezi si sa ramii in tara respectiva? Serviciu ai si, deci, esti cit de cit autonoma, limba o vorbesti curent...

anca74 spune:

Mai, eu nu inteleg si pace de ce trebuie mereu sa fie, unii dintre noi, distrati, inconjurati de prieteni, etc.

Din ce intuiesc eu, locuiesti probabil in America de nord.
Da, si la mine este exact ca la tine:
- nu am prieteni
- nu socializez decat din An in Paste (literalmente!)
- cu vecinii nu am nicio treaba pentru ca mentalitatea aici este "fiecare cu aia ma-sii"
- vin de la serviciu in jur de 5:30 pm, aduc fetita de la gradinita, ii dau sa manance, o spal, o culc, fac putin curat prin casa si mai strang ce-i de strans, spal rufe zilnic, la 2-3 zile fac o oala de mancare, etc.
- in weekend fac curat in toata casa, fac cumparaturile cu sotul, el tunde gazonul, se ocupa de gradina, spala garajul, etc.
- cand este cald si frumos, mergem toata familia la plimbare, la iarba verde, la o plaja, la un restaurant

Asta-i viata aici. Nu inteleg de ce trebuie neaparat sa ma distreze cineva sau sa-mi tina companie cand imi e urat... !?
Daca ma plictisesc, pun mana pe o carte si lecturez intens.
Chestia este ca nu prea am timp sa ma plictisesc... Nu-mi vad capul de treburi zilnic.

Parerea mea este ca ar trebui sa incerci sa-ti schimbi putin mentalitatea. Si sa-ti ocupi mintea si timpul cu lucruri care-ti fac placere realmente.
Ai sa vezi ca nu vei mai avea motive sa disperi ca nu ai parte de distractii ca in tara.

accept92 spune:

Adica nu intelegi cum de nu e toata lumea croita dupa chipul si asemanarea ta?


Eu altceva nu inteleg...cu ce se poate umple zilnic o masina de rufe. E complet off-topic, dar mi se pare SF.

mahmutica spune:

Anca, din cate stiu eu, omul e un animal care are nevoie de socializare. Nu suntem facuti sa fim solitari.

Deasemeni, sunt oameni si oameni, cuc aractere diferite.
Si e super ca tu te simti implinita. Mi-as dori si eu acelasi lucru.

Si as continua sa lupt pentru casnicia mea, daca as vedea din partea sotului un semn cum ca ii pasa. Asta e buba.
Pur si simplu, am ajuns la capatul funiei. Cel putin asa ma simt.

Exemplu: Aveam 2 bilete de mers la maica-sa inca din Noiembrie, insa din cauza unor probleme am tot amanat. Pe-atunci copilul nu avea 2 ani,asadar nu trebuia sa plateasca. In Februarie, am primit veste ca tatal meu e pe moarte ( s-a stins din viata dupa 20 de zile), si am mers in Romania toti trei. Am amanat iarasi acea calatorie la maica-sa. Nestiind cat va trebui sa stau in tara, am zis sa treaca biletul meu pe numele copilului si sa se opreasca ei doi, in drum spre casa la maica-sa. Nu s-a intamplat.
Abia acum, si-a luat 2 saptamani de concediu, si in sfarsit a zis ca merge sa o vada pe maica-sa. Cu copilul.
M-a durut ca nu m-a intrebat daca vreau sa merg cu ei, daca pot sa imi iau liber de la munca 2-3 zile sa merg sa ma relaxez si eu.
Aseara copilul era cu babysitter-a iar el iesise la o piesa de teatru.

Noi nu avem comunicare, nu avem teluri comune, e fiecare cu treaba lui.
Si atunci, intreb... se merita sa lupt pentru acest mariaj????

maru spune:

mai, tu sigur nu esti prietena mea S?
ea are aceleasi probleme ca si tine, si crede-ma ca jumate is false (nu ale tale, ci ale ei)

ea e mai tot timpul acra, incat sotul ei mi-a zis ca nici nu indrazneste sa i se adreseze cand ajunge acasa, de frica sa nu primeasca un raspuns rastit.
Nu indrazneste sa propuna o iesire ca i se reproseaza ca e obosita ca el nu are grija de copil. Cand incearca sa aiba grija, dupa cateva minute ea ii smulge copilul din brate nervoasa, ca nu stiu ce nu face corect.
Ea face gratarul. Se plangea la noi, aveam multa gasca adunata, ca el nu face nimic din proprie initiativa. Ca ea gratareste. El a venit jenat si mi-a zis ca ei nu ii place cum aseaza carnea pe gratr si e acra cand se aseaza la masa.
Si totusi el incearca sa devina invizibil, si nu sa divorteze.
Ea, se plange si e acra. Si arunca divort...in orice discutie, orice se discuta. Fetele i-au zis sa o ia mai lejer, sa se uite cat de frumoasa poate fi viata!

Mindy spune:

mahmutica draga, incearca sa nu iei decizii majore cand esti f deprimata.
ar trebui gasita o modalitate sa te vindeci pe tine in primul rand de depresie si sufletul tau incarcat (stiu ca nu e usor), sa afli daca intr'adevar el e cauza nefericirii tale, si apoi sa iei hotararea de a va desparti sau a ramane impreuna.
si eu aveam momente cand la depresie tot ce imi doream era sa fug, sa dispar, crezand ca odata cu fuga mea si problemele vor disparea. ce usor ar fi asa, dar nu e.

crezi ca si sotul tau e deprimat? ei tare greu recunosc treaba asta.

nu ai putea sa mergi in Ro cu copilul in vacanta? pt ca tot pomeneai de mersul definitiv in RO. asa ti-ai da seama cat de confortabil te simti acolo cu familia si cat de mult iti va lipsi sotul sau nu, ce posibilitati ai avea acolo in caz de divort etc.. ti-ai putea limpezi un pic gandurile.

mahmutica spune:

Maru, nu stiu cine e prietena ta.... si sper sa nu devin si eu acra. Insa, a fi frustrata tot timpul si nefericita, nu e palcut, crede-ma. Si tocmai asta e problema, ca eu vreau ca el sa fie barbatul casei, ca sa pot reveni ceea ce am fost: femeie.

Mindy mi-as dori sa stiu daca e deprimat. Macar as sti ce e de facut. Mergem impreuna la un consilier de familie, ceva. Dar atata timp cat eu nici macar nu am avut habar ca si-a luat doua saptamani de concediu, pana Luni dimineata cand am vazut ca nu-si face dushul zilnic.... si atunci am itnrebat si mi-a zis ca sta acasa 2 saptamani....

Cat despre Romania, nu nu-mi permit sa merg in vacanta. Nu doar ca biletul de avion este foarte scump, dar si daca plec de-aici pentru o perioada mai lunga, mi-as pierde serviciul .Pana nu stiu sigur in ce directie o apuc, prefer sa imi castig painea.

maru spune:

eu zic ca si celelalte fete ca schimbarea vine din tine...

cat despre sotul tau, ca barbat, sa iti povestesc din viata mea. Noi suntem casatoriti de 20 de ani. Nu stia sa faca nimic cand ne-am casatorit. Pe mine mama m-a invatat sa gatesc de la 16 ani, iar in casa am ajutat de cand am ajuns la masa sa iau farfuriile sa le pun in ghiuveta.
Dar sotul meu a fost tinut in puf.
Si am observat ca el avea devoie de indrumare. Ok, invatatorul din mine a tresarat de exaltare. la inceput: waw, ridichi mai urate nu ai gasit? da merele astea erau gratis?
Sa zic ca in scurt timp ajunsesem sa fac eu cumparaturile?
la fel cu toate celelalte.
Si mi-am schimbat tactica. Am inceput sa il laud. Si sa ii inteleg limitarile. Si sa incerc sa lucrez in jurul lor.
Acum face cu bucurie. Face cumparaturile mai bine ca mine, la gratarit e mandru cand ii laudam friptura, in casa el da cel mai bine cu aspiratorul.
Dar e proces lung. Andrei, baiatul nostru are 14 ani. Si vede in tata un model de urmat. Asta a fost o discutie care am avut-o cand andrei avea 4 ani. Ca el e model pentru copil. Acum e tare mandru cand Andrei vrea sa faca ceva ca tati.
Dar e proces lung. Si cand ma enerva de imi venea sa imi iau campii, incercam sa ma gandesc de ce l-am ales pe el din milioane de barbati.

ps: unii barbati nu au initiativa, pornire in a face anumite lurcuri. Depinde de noi sa ii facem sa se simta apreciati.

A_Iulia spune:

Fara sa te invite si pe tine?? Imi pare rau,dar situatia sta cam aiurea dupa parerea mea. Nu stiu cum vine treaba asta, fiecare e cu treaba lui...e ok,pana la un punct.

hannen spune:

Si eu ca Adina,cind am citit ca a iesit la teatru de unul singur...hmhmhmmmm
Ma gindeam sa-ti zic ca absolut toate familiile au o rutina a lor.Si ca mai peste tot vine o vreme cind te cam saturi ,sau cind ai impresia ca tu le faci pe toate iar trintorul sta degeaba.Si asa ai vrea sa-i spargi capul ...In familiile in care dragostea,respectul si intelegerea inca au supravietuit si convetuiesc bine impreuna,iti dai seama ca doar oboseala adunata in citeva zile /saptamani mai intense a fost de vina si dupa ce te racoresti ,nimic nu ti se mai pare asa de grav.Ba chiar ai impresia ca ai cam exagerat.

Dar acum cind citesc ca el nici un multumesc la cina nu`ti zice,nici in brate nu te ia si nu te alinta citeodata...Nu stiu ce sa zic.
Rau cu rau dar mai rau fara rau.Adica sa vezi cit de nemultumitori suntem noi oamenii.De ex. eu te inteleg perfect la faza cu lipsa socializarii.Eu sunt genul care umbla de nebuna cu 3 copchii dupa ea.Daca el nu poate sa iasa din motiv de munca,eu ma duc nene ca altfel imi iau campii.Nu ma tine pe mine legata de casa nici Apocalipsa
Sunt perioade si perioade in viata fiecarui cuplu,acum am intrat intr-una mai relaxata(la munca lui) asa ca iesim des si ff. des impreuna.
Dar ce nu-mi place mie si ma ratoiesc mereu la el e atita tzitzarit si ciupit si inghesuit prin toate colturile casei.Iar la pupaturi citeodata prea ...deja mi se urca singele la cap.
Eu fug de ele,tu le duci dorul!Si asta ma face sa zic ca noi oamenii nu suntem niciodata multumiti de ceea ce avem.Dupa ce am pierdut totul realizam ce-am avut si incepem sa apreciem.
Zic si eu ca maru,nu cumva te transformi intr-o poama acra fara sa-ti dai seama?
Eu aseara am realizat ca probabil fac acelasi lucru .Pai daca el imi zice dinainte "dar sa nu te enervezi..." zic stai asa ca a facut ceva si acum se apara.Apoi m-am gindit,mai ,asa e de ingrozit omul de mine?No,trebuie sa ma gindesc serios la problema.
Cumva m-am transformat in Baba cloanta si nu mi-am dat seama??

Stii ce functioneaza la mine?cind nu-mi convine ceva zic.Uite nu imi convine ca..si ca...si ca...Si crede-ma ca imediat percuteaza.
Daca te iubeste nu are incotro decit sa incerce sa te multumeasca.bine eu nu sunt adepta ideii ca femeia trebuie numai sa stea si sa primeasca,fara sa ofere nimic in schimb.Pt. ca asta nu o sa functioneze o eternitate.Intr`o casnicie e un continuu "give and take".

Intai si intai eu zic sa ai o discutie serioasa cu el.Sa afli daca te mai iubeste,respecta...daca inca vrea sa fie cu tine.Daca da,atunci spune-i oful tau.spune-i ca nu esti multumita /fericita de stilul de viata pe care il ai.Ca totul e deja o rutina prea stresanta pt. tine si ca ai nevoie de ceva schimbari care sa-ti arate ca el te iubeste si care sa te ajute sa continui alaturi de el.

Si inca ceva,niciodata sa nu te uiti cu jind la altii,sa ti se para ca au ceea ce tu nu ai.Ca sunt mai fericiti ,mai ..mai..mai.
Nu uita ca fiecare familie functioneaza diferit pt. ca noi ca indivizi suntem diferiti.Pt. ca ceea ce ma face pe mine fericita este posibil sa nu te faca pe tine,si invers.
Tu trebuie sa-ti gasesti fericirea,multumirea si implinirea ta si asta nu o sa se realizeze prin comparatii cu alte familii(prieteni,cunostinte,rude,vecini)
Asta asa ca o replica ca titlul tau."nefericita sau nu!tu ce ai alege?"Normal ca nimeni nu ar alege sa fie nefericita.Dar nu uita,fericirea ta e diferita de a altora.Pt. ca ceea ce vrei tu nu exact acelasi lucru cu ce vreau eu sau alta femeie!

Mult succes si sper sa-ti gasesti linistea si fericirea!

edit:doamne ,foamea mi-a luat mintile,editez aiurea greseli inchipuite,si pe alea care trebuiesc corectate nu le mai vad.