Copilul captiv (7)
Raspunsuri - Pagina 9
rrox3 spune:
Conchita si bune si mai putin bune pe la mine, dar asta e. 
(Asa, intr-o paranteza: am avut la un moment dat impresia ca te-a deranjat ceva din ce am scris, nu stiu daca a fost asa, am preferat sa astept.)
E o etapa normala dezinteresul asta al tau si al lui Flower, e etapa de dupa furie. Nu inseamna iertare. Inseamna doar ca admiteti ca s-ar putea la un moment dat sa vina si iertarea, dar momentan nu-i asta important. Si aveti perfecta dreptate. 
Deus sa ai o zi frumoasa! Tot adun frustrare fiindca nu apuc niciodata sa-ti raspund la Buna dimineata... e deja pranzul cand scriu eu pe aici
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
mihuta spune:
Rrox problema si frustrarea mea este ca nu stiu (in sens de cunoastere) nici o alta cale de a ajunge la posibilele temeri ale mele decat prin ratiune, ori tocmai aici este buba. Eu nu pot sa vindec cu intelectul ceea ce e bolnav in emotional. Iar domeniul asta cu emotiile e cam ca jungla pentru orasan. Nu stiu de unde sa le iau, cum sa le gestionez, dar in schimb sunt super-eficienta in a nu le baga in seama. De altfel psihoterapeutul asta m-a si avertizat ca intelectualizarea ma indeparteaza de problema, nu ma apropie.
Deus, societatea , cultura noastra e bazata pe putere si proprietate. Este specific patriarhatului. Deci cine n-are suficienta putere in anumite zone simte nevoia sa compenseze acolo unde poate, in familie, la scoala, in sport. Va trece mult mult timp pana cand vor renunta oamenii la dreptul de exercitare a puterii asupra copiilor (nici cu femeile nu s-a rezolvat totatl sau de prea mult timp).
flower-power spune:
Lasa rox , ca uite eu am pornit sa raspund lui Deus la 10 si intre timp a tot sunat telefonul incat am postat la 12.
Legat de ce am scris anterior, stiind care-i mentalitatea larga in randul dascalilor, ma gandesc oare cum va fi cand i se va face copilului educatie psihologica de baza in scoala si, la ora urmatoare va fi tratat de sus, indesat sa se potriveasca in matrita... Dar, pana la urma, important e sa stie copilul ca el e in regula si are tot dreptul sa se simta asa cum se simte.
Cat despre cei care ar putea lua decizia sa se implementeze treaba asta in scoli am eu ceva rezerve, momentan "tara ne vrea prosti" parca asa cantau Sarmalele Reci. Dar ...sa speram.
nelia spune:
Copilul nu are nevoie, dupa parerea mea, sa faca educatie psihologica, adultii au.
Daca adultii ar fi in regula, daca viata lor interioara si exterioara ar fi sanatoasa, cu toate lucrurile puse la locul lor, atunci copilul ar creste normal, intr-o lume sanatoasa, iar lumea lui interioara ar fi in regula, interrelationarea cu ceilalti s-ar face fara probleme. Si, psihologii ar fi ca pompierii acolo unde nu arde niciodata nimic, ar salba pisicile din copaci. SI probabil ca nici medicii nu ar mai avea multe lucruri de facut, pentru ca eu cred ca bolile in general sint declansate de suferinta interioara, a psihicului nostru, a ranilor din suflet si a nemultumirii in care ne ducem viata.
Din pacate, sintem noi in noi si in lumea noastra, tare departe de asa ceva, iar procentajul adultilor care sint in regula si al copiilor care cresc in normalitate este destul de mic ca sa zicem ca traim intr-o lume sanatoasa!
Si eu am migrene, acum e mai bine, dar si cind ma apuca, ma tin cite trei zile si nu ma pot ridica din pat. Cumplite sint!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
rrox3 spune:
Nu-i asa Nelia. Copiii au nevoie de educatie psihologica, mai bine zis educatie in comunicare, nevoi, emotii, relationare, psihic sanatos, rezolvarea conflictelor, etc. Ar fi ca un sistem reglator. Indiferent cu ce vin copiii de acasa, toti ar invata normalitatea, asa cum e ea vazuta la momentul prezent. Si eu vad cursurile astea interactive, dezvoltandu-le copiilor capacitatea de a avea mai multe perspective, de a-si constientiza emotiile si a tine cont de ele si de emotiile celorlalti.
Copilul e in formare, integreaza rapid si usor astfel de lucruri. Adultului ii este mult mai greu si rareori e motivat sa o faca, daca bagajul nu-i permite. Ar fi mult mai eficient sa ne educam copiii direct, nu sa asteptam pana cand vor refleta educarea adultilor.
Asa cum ne instruim copiii in toate celelalte stiinte, ar trebui sa-i instruim si in psihologie. Ca doar multi stiu sa scrie si sa citeasca de acasa, dar asta nu inseamna ca nu-i mai invatam la scoala, nu?
In plus eu cred ca lectiile ar fi binevenite si pentru cei atasati securizant, fiindca le-ar permite sa constientizeze ce au dobandit direct din familie si ar intelege mai bine de ce altii nu sunt ca ei.
Iar psihologii nu ajuta doar copiii captivi. Din pacate mai sunt si alte drame pe lumea asta.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
Mihuta ai incercat vreodata ceva asemanator meditatiei? Sa te relaxezi si sa-ti monitorizezi gandurile. Pur si simplu, fara sa le judeci, doar sa le etichetezi? Sa incerci sa simti pur si simplu? Si dupa aceea sa te si gandesti cam de ce ai simti ce simti? Onest, fara sa te ascunzi, fara rationalizari. Pune sub semnul intrebarii orice rationalizare care-ti rasare in cap.
Sau ia-o cu "worst case scenario" si mergi pe el, vezi defapt ce te sperie din ce ar putea sa se intample.
Ti-ar fi de mare ajutor o terapie la momentul asta. Poate gasesti pe cineva.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
mihuta spune:
Mda, am luat legatura cu o psihoterapeuta, nu ma prea incanta formarea ( sistemica a familiei) dar vreau sa fac o incercare, ca parca vad ca mi se inchide fereastra de disponibilitate si iar nu mai am curaj sa tulbur apele.
Asta cu "ce poate fi mai rau" o tot fac (ah ce-mi place sa-mi infrunt fricile) si rational gasesc o mare discrepanta intre temerile (ca trairi) si ce se poate intampla. Nu se justifica, pentru ca temerile vin din alt timp si alt loc (iar rationalizez).
Mai sunt si in sesiune, ceea ce e bine ca imi tine mintea in priza, dar e si rau ca iar evit sa simt.
Multumesc de sfaturi, iti admir si invidiez libertatea.
nelia spune:
Eu la captivi ma refeream, Rox. Dar eram pe fuga si nu am avut timp sa scriu exact ce voiam sa spun. Am glumit, sperind intr-o omenire in care psihologii si medicii vor fi acolo doar pentru nevoi si acestea ar fi atit de putine incit s-ar plictisi asteptind. Dar nu cred ca vom ajunge acolo, dimpotriva... Tocmai asta am vrut sa spun, ca daca cele trei generatii de adulti de astazi, fiecare cu trecutul lui, ar beneficia de educatie psihologica fie si acum, niciodata nu e prea tirziu, iar cele alte trei generatii care cresc acum ar creste intr-un climat din ce in ce mai sanatos, in care lucrurile sa vina de la sine, pentru ca de aceea facem copii, ca sa-i iubim, iar ei oricum ne iubesc pe noi... atunci, ar exista sanse mult mai mari, ca peste alte trei generatii, omenirea sa fie altfel. Si da, ar fi nevoie de psihologi pentru drame si pentru alte lucruri care se intimpla in viata unui copil, ca sa-l ajute sa gestioneze situatia si sa o integreze, trecind mai departe in viata fara traume, dar nu pentru probleme care vin de acasa si din cauza carora, copilul, face fata cu greu si in societate, in relatiile personale, pentru ca il tot trag in jos si il trintesc cu fundul de pamint.
Psihologia este pasiunea mea, dar, cind e vorba de copii, sint cu ea cum sint cu si cu educatia religioasa sau desenul: prefer ca intii copilul sa creasca si sa se dezvolte, sa afle cine este, cum sta in raport cu ceilalti, si apoi sa trecem la psihologie (exceptind problemele de sanatate, unde e nevoie de aportul unei intregi echipe multidisciplinare pentru a-l face functional si a-i da drumul in viata). Istorie a religiilor - da, ore de desen in care copilul sa se exprime conforma propriei naturi - da, ore de psihologie in care sa i se prezinte cu ce se maninca, adica asa ca ala anatomie, ia sa vedem noi ce e psihicul asta al nostru - din nou da, pacat ca nu exista.
Dar altfel, mie imi suna ca indoctrinare, tocmai pentru ca acesti copii sint fragili si integreaza repede tot... sint de acord sa se lucreze cu cei care prezinta probleme si scoala le depisteaza, dar nu asa, in general, cu toti copii, la ora de educatie psihologica, care necesita teste psihologice, metode etc. Vezi si tu cum e psihologia asta, e ocean fara fund, eu nu cred ca un copil are nevoie sa intre in el, viata oricum il va aduce aproape de malul lui de multe ori.
Eu una sint foarte atenta la orice seamana a indoctrinare... am sarit de cinci metri in sus cind la scoala, in loc de istoria religiilor cum semnasem, vine Agata si imi spune ca profesoara nu vorbeste deloc de alte religii, ci doar de cea catolica, desi lectiile din carte erau clare. Sau cind mi-a povestit cum o ora au stat cu altcineva si au completat un chestionar, au facut un desen... inca nu stiu exact ce a fost, dar e un soi de test, de aptitudini sau cine stie de ce... nu sint de acord sa-l faca, oricum nu fara acordul meu. Intrebarile dintr-un test pot fi declansatoare pentru cine stie ce idei... dupa 14-15 ani, da, un copil e apt sa completeze un chestionar cu intrebari cu dus si intors, dar nu inainte. Pentru ca de asta mi-e frica: as fi eu de acord cu toate, dar a introduce aceste ore in scoli inseamna sa ai oameni extrem, dar extrem, de bine pregatiti si obiectivi pina in virful degetelor. Altfel... e foarte periculos sa te lucrezi cu fiinte atit de fragile. Ori, nici aici, nici in Romania, mai ales in Romania, nu exista asemenea specialisti, nu s-au format inca. Ca sa introduci asemenea ore copiilor mici, trebuie sa fii extrem de bine pregatit: sa ai o scoala specializata pe asa ceva (cind spun scoala ma refer la acel tot care formeaza in acest sens), sa formezi o elita, apoi acestia impreuna un alti specialisti pregatesc programa si apoi ii trimiti in scoli, sa educe copiii.
Parerea mea, bineinteles, nici nu vreau sa argumentam pe ea, sint din start de acord cu orice alta parere, e si normal sa exista mai multe... daca nu afecteaza copilul meu.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
conchita spune:
1 iunie, La Multi Ani de ziua copilului si pentru dc si pentru
copilulcaptiv.com
care decat ca nu e publicat inca, stau de doua ore pe chat cu Ramon de la suportul tehnic sa ma ajute sa linkuiesc website-ul de forum si de sectiunea de bloguri si nu ne iese, ma tot pune pe hold si ma trimite sa introduc keyword la cautare. o sa sun o amica, face web design, poate are timp sa ma viziteze azi sa ma desteleneasca din tehnica moderna. pe undeva ma supar pe mine ca m-am avantat la de-astea simadicoase cand puteam foarte bine utiliza php.
rrox, probabil ca a fost o neintelegere, imi cer scuze, nici macar nu-mi amintesc despre ce vorbesti. nu m-am suparat niciodata pe tine, dimpotriva! 
va citesc mai tarziu, acum ma duc sa pregatesc micul dejun, ca mi se trezeste puiul si o sa mergem sa vedem dinozaurii la un muzeu din balboa park. maine festivalul cu fairies (avem si costum), poimaine teatru de papusi, raspoimaine tot asa, sarbatorim copilaria la maximum.
gina_raluca spune:
Rrox, bine ai revenit . Mi-am amintit ca nu ti-am raspuns la intrebarea despre problemele ce apar in terapia de lunga durata. Sunt cateva studii care arata ca progresul ce se obtine pana la sedinta 40 se pierde daca tratementul continua dupa numarul 40. Cand persoana are un timp delimitat sa lucreze asupra unor probleme, se simte mai motivata sa se implice mai repede in terapie. Delimitarea ajuta si clientul sa lucreze cu teama de abandon pentru ca stie ca va veni ziua cand va trebui sa termine terapia. Si intr-o terapie de scurta durata, teama asta apare mai repede.
Astea-s printre motivele pentru care terapiile de scurta durata sunt mai bune. Scurta durata inseamna pana la 20 de sedinte. Daca te intereseaza, iti trimit pe PM un link la o carte ce vorbeste despre diferentele in outcomes din terapiile lungi vs. cele scurte. Mai sunt cateva motive, dar cum eu traduc in engleza, nu-mi gasesc cuvintele.
A, si exista si terapie psihodinamica de scurta durata. Psihodinamica e cea mai apropiata de psihanaliza.