Copilul captiv (7)

olympia spune:

Gina, cam care e ritmul indicat pentru sedinte, adica 40 ce interval de timp acopera?
Conchita, oare chestiunile astea tehnice nu-s chiar si mai complicate in timp? Ieri am vrut sa intru pe un site, cred ca-l stiti, "...copiilor " si nu m-a lasat antivirusul, tipa ca e troian. Poate-l iei pe Ramon cu totul pan' la urma.

Schimb iar vorba... Ma framant cu fecioru' cu optiunile pentru liceu, ce profil sa punem primul, care al doilea si tot asa. El acu, zice una si maine alta si diferentele-s mari, media i-ar permite sa intre oriunde. Ba socio-umane ca ar face mai tarziu psihologie, sau regie ba mate-info pentru programare sau arhitectura, ba filologie cu intensiv engleza, deci ne invartim intre cele patru zari... Socio-umane ar fi un profil lejer ca liceu, dar cu o pregatire slabuta fara una extra specifica pentru ce facultate ar alege, mate-info l-ar solicita rau, dar are cap si pt mate si n-ar termina fara sa fie toba de asta si programare sau arhitectura fara mate, nu merge, iar filologie ar alege strict ca-i intensiv engleza, ca nu-i amator de prea multa gramatica romana, adica caraie la ea ca si la mate. Notele lui au fost in timp cam la fel la mate si romana, foarte bune cand a muncit, bune cand "s-a fofilat"...
Cum eu n-am avut privilegiul unei alegeri la varsta respectiva si asta m-a debusolat rau de tot, acum sunt dublu stresata, mai ales ca el ar avea capacitatea de a merge in apoape oricare din domeniile de mai sus sau oricare altul l-ar atrage mai tarziu. Si totusi... cum alegem? Dam cu banul?

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Deus spune:

Conchita - mic dejun placut, excursie de vis si asteptam cu interes sa vedem pagina

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

rrox3 spune:

Nelia n-am apucat sa citesc tot, da' cum reusesti tu sa pui in aceeasi oala educatia psihologica cu cea religioasa?! Si cum reusesti sa gandesti ca o educatie menita sa-i deschida ochii copilului si sa-l faca mai greu de manipulat l-ar putea indoctrina?!
Ma declar uluita...
Am exact aceeasi parere ca si tine in ceea ce priveste religia. In ceea ce priveste desenul cred ca exista lectii oportune si la varste mici, dar nu cele clasice.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Tin pumnii sa functionezi bine cu terapeuta gasita
Nu cred ca-i rationalizare sa-ti dai seama ca sunt temeri din alte vremuri, probabil e pura realitate. Dar nu e suficient s-o numesti, trebuie sa mergi mai departe pe fir. La asta ar trebui sa te ajute terapeuta.
Nu ma invidia, ca mai descopar si eu din cand in cand cate un mecanism, sau ceva ce fac si nu e chiar OK. Libertatea mea consta in faptul ca observ imediat ce o iau pe aratura, am un insight foarte bun, si corectez traseul.
Bafta in sesiune!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Conchita ma gandisem ca s-ar putea sa mi se para
Felicitari pentru site, nu te stresa, o sa-i dati de cap

Gina Multumesc Da, ma intereseaza link-ul cu pricina. Am niste dubii in legatura cu tema asta.

Olympia in mod normal e o sedinta de o ora pe saptamana.
Ce materii favorite are baiatul tau? Ce-i place, ce stie fara sa studieze, ce invata fara sa fie nevoie?
Renunta la ideea ca numai matematica face scoala sa fie serioasa. E o prostie - zic eu care am facut liceu de mate-fizica si facultatea de automatica, fiindca mie chiar imi placeau si matematica si fizica. Sigur ca-mi placea si biologia, chiar mai tare decat ele, dar nu ma vedeam biolog in Romania si imi placea si literatura, dar ma enerva gramatica
Oricum nu-i o optiune definitiva. Din orice liceu poate merge la orice facultate, daca asta va dori.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

nelia spune:

Conchita, multumim! Si distractie placuta!

Rox, din simplul motiv ca acest gen de educatie este delicat si trebuie facut de specialisti, care, din pacate, sint foarte putini. Nu dezvolt, dar nu pot sa dau cu buna stiinta si cu inima deschisa o educatie in acest sens pe mina oricui, care isi face si el o meserie din asta si un mod de a-si cistiga piinea (v. subiectele educatoari, invatatori etc.).

Si inca nu stii nimic! Bag mmulte in aceasta oala, si critica literara o pun tot acolo... si desenele animate sau cartile cu poze vazute inainte de a intra copilul in contact imaginativ cu povestea. Sa i-o povestesti sau sa i-o citesti de pe carti fara poze - acestea, oricit de frumoase ar fi, sint rodul imaginatiei altcuiva, ale desenatorului care a ilustrat cartea, ori eu cred in capacitatea copilului de a-si creea propriile chipuri de personaje. Asa, copilul poate sa-si dezvolte propria imaginatie, nu sa o ia de-a gata pe a altuia... ba chiar poti merge pina la jumatatea povestii si sa il lasi pe el sa continue.

De fapt, eu asa vad educatia stricta in general si le pun pe toate in aceeasi oala pentru ca toate formeaza viitorul adult. Cind e vorba de stiinte exacte, este altceva, conteaza doar metoda de a stimula copilul sa afle mai multe si rabdarea adultului de a-l invata, dar la stiinte din astea... de suflet, care educa spiritualitatea, psihicul, relationarea cu cei din jur, felul in care gestioneaza esecurile, dar si victoriile, care educa imaginatia, arta de a se exprima indiferent ce mod ar fi... ei, aici, parerea mea este ca daca se intervine prea mult cu educatia se pierde initialul, si pentru mine asta conteaza mult. Nu vezi ca multi dintre noi nu stim cine sintem nici la 30-40 de ani? Am tot fost invatati cine sintem, cum sa ne purtam, cum sa facem... si in procesul asta al invatarii uitam calea spre noi insine, aia adevarati. Cunoasterea este de baza, dar pornind de la ceea ce sintem, de la cei care ne nastem... nu de la ceea ce ni se cere sa in permanenta sa fim. Poate avem ocazia sa discutam pe larg acest subiect, pentru ca nu pot sa ma fac inteleasa intr-un singur paragraf... sint sigura ca am avea macar jumatate de puncte comune intr-o asemenea discutie, noi doua... eu si cu tine.

Nu ma intelege gresit: in privinta materiilor scrise mai sus, sint perfect de acord cu deschiderea ochilor (sa stie obligatiile, dar mai ales drepturile, sa stie ca nu trebuie in nici un caz sa accepte ceva care ii face rau), cu stimularea, cu puterea exemplului dat de adultii din jurul copilului... sport, jocuri, teatru, creari de situatii din care copilul sa invete cu adevarat ceva, in care se descopera, in care vede diferenta fata de un altul, in care invata sa lucreze in echipa, cu orice sint de acord pe planul asta, daca asa sint concepute orele, da! Dar nu cu predari, ca materie din orar, ca ora de... religie, educatie morala si civica, educatie psihologica... cel putin nu la virste mici, nu stiu, un 13-14 ani, cind copilul e format si daca a crescut intr-un mediu sanatos, e numai bun sa integreze orice, dar la un mod firesc.

Edit: acuma, sa nu crezi ca trebuie sa iei tot ce scriu de buna, e o parere ca oricare alta, e un punct de vedere printre multe altele care exista aici sau oriunde am discuta.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Olympia, daca e umanist, atunci nu are cum sa mearga pe mate, as alege una din celelalte doua. Daca e la mijloc cum spui, parca imi vine sa-ti spun ca, daca are cap de mate, atunci sa mearga pe asta, ii deschide mai multe porti. Cred totusi, desi nu sint convinsa, ca o pregatire buna in liceu, sistematica si bazata pe logica il va ajuta mai mult in viata, iar daca tu spui ca la cele cu mate se face carte mai serios, eu zic ca n-are ce sa-i strice. Cu atit mai mult cu cit spui ca nu-l atrage gramatica asa, in mod deosebit. Engleza o va invata si altfel, iar la socio-umane, daca se simte atras, poate sa mearga dupa, pregatirea logica il va ajuta oricum pe orice plan in viata... spun eu, care stau tare rau la acest capitol si sufar de multe ori din cauza asta. Daca il atrage psihologia si regia mai mult decit arhitectura, atunci e clar ca trebuie sa mearga pe ceva umanist... Te-am lamurit, fa biletele si traga o singura data, in ordine de la 1 la 4... sa vezi ce spune si intimplarea.

Sa nu rizi, dar sa stii ca eu fac asta de cind sint mica, sint curioasa intotdeauna ce iese la tragere... Bine, nu respect ce iese decit daca simt si eu ca e bine, dar iau in calcul si factorul intimplare si ma si distreaza apoi sa vad daca era mai bine ce-mi iesise la tragerea la sorti decit ce am ales dupa ce am deliberat... Bafta multa si felicitari pentru una sa elev bun!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

columbiana spune:

Gina Raluca, vroiam sa te intreb si eu despre terapie, o "terapie post-trauma" ce presupune mai concret si cam cit dureaza (ca ma cam ustura la buzunar printre altele la 100$/ora si am senzatia ca nu avansam prea mult; ora aceea trece foarte repede, eu ma pierd in amanunte, el ma lasa sa vorbesc si inca n-am ajuns la solutii, trucuri, nimic); ba mai mult parca e si mai rau decit inainte de a incepe, nu ma ramine coltisor din fiinta mea nerascolit de mine intre sedinte; in plus in viata de toate zilele am senzatia ca regresez la nivel de comportament/adaptare sociala; eu am inceput in viata cu curatenia de care vorbiti voi la propriu; problema e insa ca in jur ramine cam gol.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

gina_raluca spune:

Rrox, iti trimit link-ul. Am citit ce am scris si vreau sa corectez ceva. Nu se pierde progresul, dar dupa un anumit numar de sedinte se ajunge la platou (plateau) unde persoana nu mai benefiaza de sedinte si ele devin rutina. Mai e si problema ca de multe ori, cand se lucreaza cu un client pentru atata timp, terapeutul poate ajunge singura sursa de sprijin pentru client. El/ea se simte bine cu situatia asta, si nu cauta sa socializeze in afara sedintelor, adica sa caute sprijin in afara. In sedinte e acceptat/a, afara, exista riscul sa fie criticat, refuzat, etc. La tulburarile de personalitate e cam greu sa obtinem rezultate in cateva sedinte. Dureaza putin timp pana persoana dezvolta incredere in terapeut, sa se implice in relatia terapeutica.

Olympia, 40 de sedinte inseamna 40 de ore terapeutice. Nu stiu cum e in ROmania, dar aici o ora = 50 de minute. Si in afara perioadelor de criza, ne intalnim numai o data pe saptamana. Asta ar fi vreo 10 luni. Dar, de multe ori, apare rezistenta pe timpul tratamentului, si persoana anuleaza din sedinte si atunci timpul asta se prelunge. Alta data, sunt motive valide pentru care clientul sau terapeutul trebuie sa anuleze o sedinta.

AnaStroe, iti raspund general aici, dar daca te intereseaza, imi poti scrie niste detalii pe PM si iti pot da un raspuns specific. Pentru PTSD, se foloseste cel mai mult Cognitive-Behavioral Treatments sau cognitiv-comportamental. Tratementele astea sunt dovedite empiric ca ajuta la reducerea simptomelor de anxietate (PTSD e un fel de anxietate). Noi cand vorbim despre conditii psihologice, de cele mai multe ori vorbim despre "treat" dar la anxietate si cateodata la depresie, putem vorbi si despre "cure." Adica, CBT e dovedit sa ajute persoana sa depaseasca complet schelele traumei. Terapeutul ti-a explicat la inceput ce tip de orientare are si ce fel de terapie o sa foloseasca in sedinte? Cel mai des se foloseste CBT. Pentru asta, ar trebui sa apara rezultate in 12 sedinte, cam 3 luni.

Stadiul asta de terapie se bazeaza mai mult pe "talk therapy?" Depinde de cand ai inceput tratamentul, dar cred ca el cauta acum sa-ti inspire incredere. Vrea ca tu sa te simti in siguranta acolo sa iti poti deschide inima despre ce s-a intamplat fara sa te gandesti ca vei fi judecata, criticata, sau dezaprobata. In functie de trauma, de foarte multe ori exista si rusine, care face deschiderea asta foarte grea.

Dar dupa ce vorbeste cu tine pentru cateva sedinte, ar trebui sa faca psychoeducation despre PTSD si despre legatura ce exista intre emotii, cognitii, si comportament si cum un eveniment traumatic va afecta sau pe toate cele trei, sau numai pe unul dintre elemente, dar pana la urma, emotiile, cognitiile, si comportamentul sunt legate intre ele si se afecteaza reciproc. Pe urma, ar trebui sa introduca exercitii de stress management. Sa invete persoana cum sa respire adanc, cum sa foloseasca guided imagery or visualization, sau exercitii care ajuta persoana sa se reconecteze cu emotiile sale. De multe ori, cand e soc post-traumatic, apare si numbing, dar sunt exercitii care ajuta persoana sa se apropie de emotii.

Dupa ce face asta, se concentreaza sau pe cognitiile sau pe emotiile din jurul evenimentului sau trece la exposure. La prima, terapeutul intreaba persoana care sunt cognitiile si emotiile legate de ce s-a intamplat (de multe ori, cognitiile astea devin dezadaptive pentru ca interfere cu viata persoanei) si de multe ori, clientul trebuie sa completeze teme unde, intre sedinte, trebuie sa fie atent/a la situatii unde apar cognitiile/emotiile astea si sa scrie pe o hartie despre situatiile astea si ce anume s-a intamplat exact inainte de ele (antecedent). Pe urma, se trece la exposure. Asta inseamna ca se construieste o hierarchie a fricii. Se incepe de la triggers care sunt mai slabi si se merge pana la triggers care-s cei mai puternici. In sedinte, persoana se expune la triggers astia treptat. Daca asta nu e posibil, persoana trebuie sa-si imagineze triggers astia. Cand are loc expunerea, persoana reactioneaza cu fight or flight, si terapeutul incurajeaza persoana sa foloseasca tehnicile de stress management invatate inainte. Asa se calmeaza sistemul persoanei, si persoana, dupa cateva repetii, vede ca poate controla raspunsul la diferitii triggers. Asta, in linii mari, e CBT pentru PTSD.

Am scris o gramada. Dar asta e CBT. Mai exista si emotion-focused (o teorie avansata de Leslie Greenberg, un psiholog canadian). Aici focusul e pe emotii. Mai exista si Cognitive Processing Therapy unde accentul se pune pe cognitii. Si mai exista si integrative therapy unde se folosesc elemente din mai multe terapii. Dar, ar trebui sa apara rezultate in aprox. 3 luni.

gina_raluca spune:

Ana Stroe, cand spui ca vorbesti mult, vorbesti despre ce s-a intamplat, sau vorbesti despre evenimente din viata cotidiana? Daca vorbesti despre evenimente recente, asta e un mecanism de protectie si terapeutul ar trebui sa-ti atraga atentia la asta.
Depinde de evenimentul traumatic, dar cand terapeutul e barbat, el merge mai incet in terapie pentru ca vrea sa fie sigur ca nu forteaza persoana in nici un fel. Ar fi un tip de revictimizare daca ar incerca sa forteze persoana sa adreseze lucruri pentru care ea nu e inca pregatita.

Cum e relatia cu el? Te simti confortabila sa-i spui ca nu simti inca rezultatele. Sinceritatea asta e foarte buna la cimentarea relatiei terapeutice si terapeutul ar trebui sa raspunda pozitiv la asta.

In Canada exista training clinics pe langa universitatile cu programe de doctorat in Clinical or Counseling Psychology? La noi, tariful e de 10 dolari/ora. Chiar daca noi suntem sub supervizare, se repartizeaza clientul in functie de tipul problemei si de experientele noastre. Si tot timpul, suntem supervizati, suntem accountable pentru tot ce se intampla in sedinta.