Copilul captiv (7)

conchita spune:

ai dreptate, intelesesem asta, doar ca am adaugat un comentariu. am mai avut un prieten inainte, tot platonic, ala chiar exclusiv platonic:-), tot scriitor (de fapt, am mai multi amici si amice in breasla, intalniti intr-un club de networking) si credeam ca vom ramane prieteni pe vecie, aveam atatea in comun. dar mi-a facut niste faze (patronizing, dominant si bagacios) si l-am taiat de pe lista. partea buna este ca invat incet-incet sa ma debarasez de relatiile negative si sa-mi cer drepturile, cum ar veni. si mai invat sa si spun omului verde in fata (in realitate, ca pe virtual nu ma intrece nimeni), ca am traditie lunga de invelit in cuvintele in ciocolata si, mai ales, asumarea unor vini inexistente, in timp ce fierb in mine si spun ce am de spus doar in gand. si eu abia astept sa revii, ca sa te pot cunoaste in realitate. te admir foarte mult.

Mihuta, o stiu, ca am primit-o si v-am dat-o mai departe, e pe lista s-o incep curand. lista asta e asa de lunga insa...:-)

olympia, tu ai dreptate. :-) insa, nu uita ca sunt inca in faza in care evaluez si re-evaluez trecut, prezent si iar trecut, de multe ori chiar si de la o zi la alta, in functie de ce adevaruri mi se mai reveleaza si, super important, ce amintiri mi se deblocheaza. voua vi s-a intamplat asta cu uitarea unor chestii absolut esentiale din trecut?!! imi povestea o prietena recent ca o ruda de-a ei care are peste 50 de ani abia acum si-a amintit, cu ajutorul terapiei, ca a fost abuzata sexual in copilarie de tatal ei vitreg (asta fiind o alta spaima a mea legata de ideea de cuplu in ce ma priveste). mi se pare ingrozitor de tragic, adica stai sa cauti radacina raului si n-ai nici o sansa, ca a blocat-o creierul in uitare!

legat de cum evoluam in profesie, eu cred ca pana nu le rezolvam pe-astea emotionale, o sa tot pendulam intre indecizie si...cazut lat de extenuare pe meterezele jobului. din ce-am vazut, relatiile la job sunt fie identice alora din viata privata, fie se produce o defulare si esti exact opusul, compensezi. eu nu-s buna de sef, doar de lider. par sinonime, dar nu-s. sunt mai buna la facut planuri si input de idei de organizare si optimizare, la strategii, dar sunt prea matza ca sefa. adica am fost si analizand retrospectiv, nu cred ca "marea familie" creata la job era chiar model de functionare a unei echipe. am preferat sa muncesc eu dublu si sa fac echipa cu altii ca mine, care-si asumau si responsabilitati in plus, decat sa iau taurul de coarne cu aceia care dormeau pe ei sau intrasera pe pile sau erau incompetenti. am aplicat ignorul si evitarea conflictelor, naspa. pentru ca a fost nedrept fata de cei muncitori si competenti. asa, in numele unei armonii de echipa imaginare.

procrastinarea in treburile zilnice poate fi un simptom de depresie, asa am citit. poate e din dezinteres sau lipsa de incredere ca putem duce ceva la capat sau pesimismul ca oricum nu ne iese sau frica de actiune. nu ma pricep, doar ce-am citit. eu sufar de meticulozitate extrema, sunt exagerata la ordine si curatenie si tot ce tine de organizarea si gestionarea unei gospodarii - mdeh, controlez si eu ce pot. :-) treaba e ca nici daca as vrea sa fie altfel, nu am cu cine sa le impart. mi-e greu sa ma dezbar de asta, dar lucrez constiincios la schimbare. am plan zilnic de indeplinit: ceva strict pentru placerea sufletului meu, sa las ceva neterminat, ceva nou, ceva amuzant, si sa fac o fapta buna pentru altcineva.

olympia spune:

Imi place planul tau zilnic!
Nici eu n-as fi buna de sefa, mi-e jena sa zic aici nu-i bine , aici ar trebui asa, pan' la urma fac eu... Nu va spun ce nebunie a fost cand am construit casa si ce chestii ciudate au iesit pe unde s-a lovit indecizia mea cu ce mi s-a oferit la un moment dat. Per total, ca structura de rezistenta e exagerata, ca finisaje e la minim si oricum e partial neterminata, dar a fost ieftina , ca raport ptret/suprafata construita asta ca oglinda psihologica a "sefei" de lucrari!
Cu gospodaria eu las mereu multe neterminate, ca altfel nu pot fura timp pentru mine, dar efortul de a le trece cu vederea, ca ma irita de cate ori am drum pe langa, nu-i usor...
Zicea cineva la alt subiect ca daca ar fi sa vina cineva in vizita, doar la o cafea, ar trebui sa dau eu o fuga inainte sa strang. La noi jalea incepe de la intrare, cu multa incaltaminte intr-un hol mare, dar dezordonat, in care usa se deschide de sute de ori pe zi si in care pasesti sarind peste matele ce dorm senine in prag, iar cuierul, ca si scaunele din dormitoare se prabusesc sub haine. Cosurile de rufe sunt mereu pline si, tot asa, cartile, jucariile, creioanele si CD-urile se plimba de la parter la etaj, de pe masa din bucatarie pana-n balcon sau baie.
Poate ca pana la urma, a tine o casa mare intr-o oarecare stare de functionare, nu-i treaba chiar simpla, eu sunt clar depasita. Si de unde o gandisem mare ca sa pot lucra de-acasa, nu se prea poate aplica.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Deus spune:

si eu am microbul cu curatenia:-)
eu cand mi-am facut in 2002 firma, m-am invatat sa fiu sefa - nu obligatoriu buna, dar m-am invatat sa cer si sa am pretentii. Eu nu aplic chestia cu "lasa ca-i bine si asa" si am cerut angajatilor sa respecte asta. Din pacate nu sunt prea diplomata si cand am avut ceva de spus nu am fost finuta tot timpul. Dar intotdeauna am fost dreapta si am vazut interesele echipei nu doar pe ale mele.

Un alt lucru bun/rau al copiilor captivi - nevoia vesnica de schimbare.
Oare o sa fim vreodata multumite de noi. Nu temporar ci permanent?

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

flower-power spune:

Fix asta voiam sa i-o recomand si eu si mai e o prezentare pe care a pus-o Anda prin cap 5{?}da nush de ce acum n-o mai pot audia ?

cleo78 spune:

http://www.scribd.com/doc/25526893/David-Celani-Leaving-Home



uf, eu inca fug. Adica la multe probleme, gasii o rezolvare simpla: mutatul/schimbatul/altceva.

o soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008

MsLara spune:

si eu fac la fel: in facultate aveam cursuri, dadeam meditatii la copii si invatam limbi straine extra-scolar; cand am avut serviciu full time am lucrat si cu firma proprie; a fost jobul stabil, atunci am obtinut inca 2 calificari: cu examene, stagiu, tot tacamul.

Si intr-adevar nu le-am facut strict pt imbunatatirea profesionala, cat ca nu ma simteam...suficient de buna. Si inca nu am depasit asta.

Si are dreptate si Cleo: o mutare de casa nu suna rau. Desi cam greu in momentele astea, poate o renovare...


Hobby
Lali
www.TickerFactory.com/weight-loss/wUZlqN5/" target="_blank">
Target

cleo78 spune:

mda, deci mutatul in casa noua pt mine e o solutie, in momentul asta.

pana una/alta, mie imi place sa mut din casa. Permut mobile, mut de ici colo, reashez mici lucruri... iar cand sunt suparata, ca rezolvare - fac ordine, curatenie, si mai ales imi arunc din lucrurile vechi si inutile, din care am din belshug... chiar ma simt bine aruncand.

o soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008

rrox3 spune:

Conchita bine ai revenit
Si la mine tot corpul s-a rasculat, dupa ani de dureri de cap si diverse dereglari, m-am trezit ca intr-un singur an mi-am pierdut cunostiinta de 3 ori - caderi de tensiune, dupa care un atac de panica ingrozitor, urmat de anxietate cat casa m-au pus in sfarsit in fata ideii ca nu-s OK d.p.d.v. psihologic si-i cazul sa caut un terapeut. Pana atunci gaseam intotdeauna motive medicale, pe care le argumentam, documentam si construiam metodic.
Eu am functionat foarte bine ca sef. Am reusit sa urmaresc interesele companiei, sustinandu-i si motivandu-i si pe subalterni, fiind foarte corecta in ambele directii. Aveam autoritate foarte buna, nu ezitam, dar oamenii stiau ca se pot baza pe mine sa-i ajut oricand. Imi placea la nebunie, fiindca era un sector extrem de dinamic, care necesita foarte multa organizare in timp real si asta ma ocupa cu totul, nu-mi lasa timp pentru altele. In plus aveam controlul, treaba teribil de importanta. Am facut asta chiar la doua locuri de munca, timp de vreo 7 ani.
Nu cred ca suntem la fel de captivi si la job. Adica eu am fost apreciata la scoala destul de mult, pe asta mi-am sprijit stima fata de mine insami si probabil d-asta si la job am avut si am incredere in mine si siguranta. Stiu exact ce pot si contez pe asta.
Pe plan personal ascundeam bine si adanc in mine toata nesiguranta, teama de abandon, teama de a nu fi suficient de buna, dorita si alte d-astea. Asa ca foloseam - evident fara sa-mi dau seama - o gasca intreaga de mecanisme de protectie. Si acum, cateodata, mai scoate cate unul capul, dar il detectez repede si-l trimit la plimbare.

Olympia Si casa mea cam tot asa arata de obicei Si eu trebuie sa ajung acasa inaintea musafirilor, macar cu 10 minute. Dar cum altfel ar putea arata cu doi copii?! Asta e, strangem cat se poate, nu pun la suflet ce ramane, nu ma simt absolut deloc vinovata. Nu asta e important.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

flower-power spune:

Si eu functionez destul de bine la carma. Adica daca n-am probleme cu a cere de la mine n-am nici cu a cere de altii.
Sa va spun cum am redecorat/amenajat casa vara trecuta in 5 saptamani? Cu vreo 9 echipe la lucru[termoizolat, parchet, usi,tamplarie,.....,zugravit]. In momentul in care nu s-a respectat ce-am convenit initial[legat de program, seriozitate... stiti voi] si-au gasit ustensilele la usa si ne-am despartit fara regrete. Ca numai noi stim cum am gasit alta echipa in termen de zile, asta-i partea a doua

Da, si cu ordinea am avut mereu o problema, dar vad ca mi-a mai trecut. Sper sa n-ajung in extrema ai'lalta.

Eu am simtit ca nu-s in echilibru. Dupa cateva alternante de low / high de care am fost mai constienta, cand in sfarsit am reusit sa ma uit si catre mine...si... in mare parte am ajuns la mine via copil.

flower-power spune:

Mai ales fara parinti sau socri. Cand ne-am mutat singuri am scapat de un balast de vreo 12kg.

De la o vreme pare ca am depasit momentul "cum pot sa iert,...?" Adica nu ca as vedea ca a fost mai putin rau sau sa scuz, dar parca nu mai vad in asta asa o problema. Oare ce sa-nsemne asta?