Copilul captiv (7)

Adela99 spune:

'neatza!

io cred ca majoritatea dintre noi ne simtim bine in pielea noastra, da' avem asha o dorintza de a ne schimba in mai bine. de a ne intelege comportamentu' si prin discutii si critici constructive sa reusim sa ajungem la o armonie cu noi insine.

io is multumita cu mine, ba uneori consider ca micile mele defecte fac parte din sarmu' meu :) da' cand pana si pe mine ma calca pe nervi sarmu' asta al meu, atunci incep sa ma gandesc la imbunatatiri.

vorbeam de orgoliu vs modestie. is orgoliosa. vreau sa am dreptate, de preferat sa am si ultimu' cuvant. da' is si modesta. ascult pe cei din jur, incerc sa accept critica, sa rumeg mai apoi daca persoana respectiva m-a criticat cu bune intentii si sa vad daca is dispusa sa schimb ceva.

la egoism vs generozitate, ma gandeam ca am auzit de multe ori ca in primu' rand trebuie sa te gandesti la tine. in sensu' ca intai trebuie sa te simti tu bine ca mai apoi sa faci pe altii sa se simta bine. in general ma simt bine in pielea mea. probleme am avut cu pusu' limitelor, sa spun nu si chestii din astea. ma angajam prea mult in vietile altora, mama Thereza nu alta :)

si cum toate astea se leaga intre ele, ajung si la calm, rabdare. inflacarea mea de multe ori devine stres. lectia pe care trebuie s-o-nvat e rabdare. rabdare cu mine. rabdare. vreau rezultat si il vreau acum. as putea fi un pic mai ingaduitoare cu mine. vor veni si rezultatele.

conchita, da un semn sa stim ca esti bine ... ca unele dintre noi se ingrijoareaza din orice

Deus spune:

ADELA - ma regasesc in ceea ce ai scris:-)
daca gasesti undeva rabdare da-mi un semn ca-mi cumpar o tona

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

flower-power spune:

Unii, Deus, simt ca si cum ar avea o mana de plastic altii ca pe un mare sau mai mic gol pe care-l au in ei si care cere si cere ...satisfactie. Depinde in care faza te afli. Unii asteapta inca de la parintii care nu le-au implinit nevoile emotionale un fel de repunere in drepturi si asa ajung blocati intr-o relatie nesanatoasa, altii se iau de piept cu cei in care isi proiecteaza parintii[autoritati, parteneri de viata]. Altii se indreapta catre ei insisi ,...si cred ca sunt si din cei care le imbina...

In orice caz vreau sa multumesc pt Leaving Home si pt linkul pus de Anda [cred] cu prezentarea .Si Conchitei care a deschis acest subiect. Pe mine m-a ajutat tare mult.

conchita spune:

multumesc tuturor pentru urari si gandurile bune. nu-s chiar ok, imi cer scuze pentru tacere, dar n-am avut alternativa. daca inainte aveam impresia ca toata viata am daramat munti, in ultima vreme imi dau seama ca, prin comparatie cu misiunea de-acum, muntii aia erau musuroaie de furnici. nimic nu mi se pare mai dificil si mai dureros decat ce fac acum cu self-terapia asta, cateodata devine infricosator. v-am ascultat sfatul si am comandat la biblioteca Robin Norwood cu femeile care iubesc prea mult. o avansez pe post de a doua biblie in viata mea, este absolut revelatoare. acum inteleg retrospectiv si toate sfaturile pe care le-am primit aici de-a lungul timpului, le procesasem doar instinctiv. acum vad si stiinta+argumentatia din spatele lor.

despre dragoste, grecii si Norwood o impart in doua, eros si agape. prima e pasiune care include durere, tanjeala, obsesie, etc. a doua e calma si plictisitoare, bazata pe cunoastere (si in sens biblic), pe idealuri si valori comune, pe intimitate reala. de aceea copiii captivi sunt si captivii pasiunii. incep sa inteleg de ce nu ar trebui sa ma mai "laud" ca sunt o persoana pasionala, caci nu e de bine. :-))

si norwood puncteaza rolul spiritualitatii in recovery, este un aspect interesant si legitim. de aceea nu ma voi mai simti jenata sa-l aduc in discutie de-acum inainte, ca tot mi-am cerut scuze.

Deus, si norwood spune ca recovery asta e un proces care dureaza o viata.

mi-as dori sa citesc ceva si despre relatia copiiilor captivi cu proprii copii, dar nu gasesc. aveti recomandari?

Delia21 spune:

Conchi,de cand stau "la colt'...si te astept.Deci pasiunea...nu e buna?...pai...e sarea si piperul vietii...eu nu pot fara pasiune!!!!!Am intalnit pe cineva din Venezuela...care era tot timpu la fel...si-a vazut sora pe care a crescut-o....dupa 11 ani...si...imi spunea asta pe un ton...pe care l-as folosi eu...daca as zice cuiva...ca urmeaza sa-mi tai unghile de la picioare.Cum sa nu plang un pic de fericire....cand imi vad sora dupa atatia ani.Eu si cand imi astept oameni care vin in vizita ....sunt mai rau ca-n telenovele...si zau...daca nu ma deranja treaba asta la maica-mea..cand eram copil...ca prea plangea pentru toate alea....si uite cine nu-si poate stapani emotiile de fel acum...

conchita spune:

Delia si restul doamnelor, imi cer scuze pentru tacere. de fapt, nu-mi cer scuze. :-)) dar cand mi se inclesteaza falcile, mi se inclesteaza si degetele pe tastatura, telefon, etc, nu am ce sa spun, nu stiu ce sa spun, am blocaj. da, pasiunea este, de fapt, reflectia pornirii de a controla celelalte persoane din jur, beneficiare ale afectiunii noastre, prin reprezentatii sentimentale. norwood explica mai bine asta. pentru ca refuzam apropierea reala si intimitatea veritabila, singura supapa e pasiunea care, desi e o forma inalta de excitare nervoasa si emotionala, de fapt este o reactie de fuga, evitare a intimitatii reale. copiii captivi sunt dependenti de drama si telenovela, la nivel emotional, pentru ca asta au cunoscut in copilarie, asta repeta, extremele.

revenind la dragoste, eu sunt in faza de platonism curat si bifez la binecuvantari norocul de a fi cunoscut un prieten adevarat, care nu ma judeca, ma accepta asa cum sunt, nu ma "iarta" niciodata pentru "greseli" considerand ca nu e nimic de iertat la mine, care imi reaminteste ca vinovatiile mele sunt inchipuite si nu au legatura cu altii sau faptele lor, ci sunt o meteahna de care pot scapa, care nu ma defineste si care ma opreste din evolutie...spirituala. nu simt deloc pasiune pentru el, nu ma atrage sexual. ceea ce simt e nou pentru mine, insa - lipsa fricii intr-o relatie de orice gen. or pasiunea e fundamentata pe frica: se declanseaza toate mecanismele guvernate de adrenalina la teroarea ca ai putea pierde persoana respectiva, ai putea s-o dezamagesti, s-o indepartezi daca te-ar CUNOASTE exact asa cum esti, de unde show-ul, artificiile, zgomotul asurzitor al sangelui in vene - simptome pe care le confundam cu dragostea, desi sunt opuse dragostei.

mi se pare interesant de aflat cum s-a declansat la voi "recunoasterea" captivitatii, care a fost inputul? la mine a fost caderea fizica. mi-a cedat organismul, s-a saturat sa-mi duca dramele in spinare. asa am aflat ca-s captiva.

Deus spune:

Conchita eu mi-am pus mai multe intrebari in momentul in care am realizat cat sunt de diferit crescuta in comparatie cu sotul meu. Familia lui parea si este ireala...plus m-am intrebat de tanara cum se face ca eu nu stiu sa ma bucur ca ceilalti? Nu aveam un nume pt ce simteam dar ceva am stiut de pe la 18 ani ca-i diferit la mine.

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

MsLara spune:

Eu am simtit ca trebuie sa vorbesc cu cineva...avizat, fara sa stiu sa spun exact pentru ce. Dar am stiut ca sunt in depresie, fizic eram aproape la pamant...oboseala continua (indiferent ca dormeam 6/8/10 ore), migrene pana la lesin dupa momente de suparare (dar nu imediat, ci dupa 1-2 zile). De vreo 2 ori enterocolita si vomitat pana am chemat salvarea. Astea incercand sa-mi rezolv relatia in care eram de 6 ani.
Am stiut de depresie pentru ca mai trecusem pe acolo cu 6 ani in urma, dar atunci am fost tratata cu medicamente.
Acum macar am realizat ca am nevoie de altceva. Si trebuie sa rezolv si ce a declansat-o atunci.

evident am citit toate capitolele, am luat "notite" si salvat carti. M-am recunoscut din primul post al Conchitei...si apoi in multe altele, pana la ultimul al Adelei, de exemplu.
Eu am avut o copilarie normala (credeam). Adica nici o palma, multa iubire a mamei...dar probabil relatia dintre ai mei, m-a marcat mult mai mult decat as fi crezut posibil.

pentru toate fetele care au scris la subiect. Cred ca fiecare post contribuie la "clarificarea" noastra.

Si astept 1 iunie...

Hobby
Lali
www.TickerFactory.com/weight-loss/wUZlqN5/" target="_blank">
Target

gina_raluca spune:

Conchita, bine ai revenit . Ma bucur ca ai luat o pauza pentru tine si ca ai citit cartea lui Norwood. E printre preferatele mele.

Eu m-am simtit de cand ma stiu captiva, in sensul ca m-am simtit mereu detasata si vigilanta in relatiile cu ceilalti. Mi-a fost mereu greu sa vorbesc despre emotii sau sa le demonstrez in relatiile mele romantice. Insa am empatizat si simpatizat cu problemele celorlalti si m-am implicat sa-i ajut, cateodata excesiv (vicarious healing). La terapie am ajuns numai cand am inceput programul. Desi la noi nu e obligatoriu, eu cred ca fiecare psihoterapeut trebuie sa-si rezolve problemele personale pentru a putea ajuta cu adevarat. Asa am ajuns sa vorbesc cu psihoterapeutul meu despre toate experientele mele si am gasit firul conectiv.

Nu am citit atent discutia despre iubire si pasiune, dar am si eu un prieten foarte apropiat care ma accepta asa cum sunt, dar nu ma simt atrasa de el, deloc. Imi ofera o experienta de atasament care e diferita fata de cea de acasa, si cred ca de asta nu ma atrage.
Dar omul asta mi-a schimbat viata...

nelia spune:

Conchita, ma bucur ca te-ai desprins din inclestare. Si eu mi-am propus sa citesc cartea in vacanta, abia astept, e prima pe lista. Nu stiu exact ce sa-ti spun cu privire la revelatia adusa de citirea cartii, dar ceva mi-a atras atentia in mesajul tau si inca nu stiu exact ce anume. Ceva legat de iubire si felul in care e impartita... am senzatia ca sari din pasiune in platonica, adica din lac in put. Daca nu te atrage, daca nu-ti spune nimic ca barbat, inseamna ca ti-e prieten si il iubesti ca pe un prieten. E foarte important si minunat pentru tine ca ai un asemenea prieten si iti doresc sa-ti ramina asa toata viata... ia-l ca pe un dar si iubeste-l ca atare. Dar nu confunda acest fel de iubire cu cea pentru un barbat care te atrage din toate punctele de vedere si stie sa stea si linga tine. Daca ai iubit si ai ajuns la saturatie si ai nevoie de asa ceva pentru restul vietii, atunci e in regula, dar trebuie sa fii foarte atenta la el atunci, sa nu fie altfel la el. La cum te simt eu, la cum mi te imaginez eu (nu stiu cum arati, dar cred ca esti foarte atragatoare fizic), cu mintea ta ascutita si cu tot ceea ce esti tu, este aproape imposibil sa nu fii iubita, poate si de aceea ai declansat pasiunile despre care spui, in care te-ai aruncat, pentru ca asta declansezi in oameni: sentimente puternice, de la pasiune pina la ura! Asa ca, eu nu te vad in pericol pe tine, in iubirea ta platonica fata de el, dar nu stiu daca el nu e cumva in pericol... si tot aia e. Chiar si atractia spre spiritualitate este periculoasa pentru tine, este tot un soi de pasiune, dar in care te pierzi pentru ca e greu sa fixezi limite, te daruiesti total sau deloc. Eu nu le vad cai de recuperare, ci dimpotriva... locuri adinci in care s-ar putea sa-ti fie si mai greu sa ajungi la tine, sa te vindeci, daca nu intri in ele gata vindecata. Sper ca intelegi ce trebuie din ce am scris, mai revin cind citesc si eu cartea respectiva, ma atrage de cind i-am citit prima data titlul si rezumatul.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU