Copilul captiv (7)

Deus spune:

Conchita ce mai faci?

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

Adela99 spune:

io despre iubire nu (mai) vorbesc ca n-as sti ce vorbesc :)

pe mine ma framanta alte chestii acum: echilibru; echilibru in comportament. intre orgoliu si modestie, egoism si generozitate, inflacarare si calm ... sh-ar mai fi

revin mai spre seara cu exemple concrete; intre timp poate scrieti voi cate ceva

Deus spune:

Adela99 - apropo de lupta asta interioara, eu cred ca multi copii captivi suferim de tulburari de personalitate de tip borderline.(aici gasesti info f interesante http://danuta-pisicuta.blogspot.com/2010/04/sindromul-borderline.html)


va prezint un articol scris de un prieten, ce spuneti, reusim sa ne schimbam cu adevarat?

"Toata lumea vorbeste despre schimbare. E la moda, ne place sa auzim despre schimbare. Se schimba piata, se schimba lumea si ne schimbam fiecare din noi. Sau nu?
Schimbarea este inconfortabila

Schimbarea cauzeaza un intreg haos pentru sine si pentru corp deoarece sinele nu mai are sentimente cu care sa rezoneze pentru a se defini. Daca ne oprim din a avea aceleasi ganduri, sentimente sau reactii, ne oprim din a produce aceleasi substante, ceea ce duce corpul intr-o stare de dezechilibru homeostatic (proprietate a organismului de a mentine, in limite foarte apropiate, constantele mediului intern).

Din punct de vedere biologic, atunci cand se manifesta un astfel de dezechilibru chimic, corpul nostru incearca sa influenteze creierul sa se intoarca la o stare cunoscuta, in asa fel incat corpul sa se recalibreze cu sentimente experimentate deja.

Odata ce mintea ne convinge sa alegem intoarcerea la cunoscut, ne vom intoarce inevitabil la situatia in care eram inainte sa incercam schimbarea si ne vom simti usurati. Vom spune despre circumstantele pe care am incercat sa le schimbam, ca pur si simplu nu a mers. E clar ca n-ar fi fost o alegere potrivita.

In alte cuvinte, atunci cand s-a creat dezechilibrul chimic in creierul nostru, pentru cateva momente ne-am simtit foarte inconfortabil. Nu ne-a placut cum ne-am simtit, asa ca ne-am intors la setul de stari familiare iar acum ne simtim bine din nou.

Imagineaza-ti ca ti-ai trait toata viata intr-o vale, intr-un sat inconjurat de munti. La un moment dat, vezi un om coborand aleea ce duce in centrul satului, pe langa casa ta. Curios, il opresti si-l intrebi de unde vine. Astfel afli ca dupa acei munti, nu numai ca se vede pana departe, dar exista multe sate si orase si oameni care vorbesc tot felul de limbi si au tot felul de obiceiuri care par atat de neobisnuite pentru tine.

Ceva te indeamna sa vrei sa vezi toate acele lucruri. Dupa ce pleaca, nu mai stai pe ganduri: iti iei un rucsac cu cateva lucruri in spate si pleci. Pe cand treci de gardul ce imprejia o pauzaste curtea casei tale te uiti inapoi la toate acele locuri familiare, la gardul pe care l-ai vopsit impreuna cu tatal tau si la fiecare colt de gradina ce sta precum o santinela a memoriei intregii tale vieti.

Cand experimentezi schimbarea este ca atunci cand parasesti locurile familiare pentru ceva necunoscut. Odata ce parasesti campul verde de langa casa si te aventurezi in padure, incepi sa urci si intelegi, la nivel intelectual ca faci progrese spre experiente noi. La jumatatea drumului incepe sa fie greu si sa ploua si nu mai esti atat de sigur ca ai facut alegerea cea mai inteleapta. De unde ai venit era un loc sigur, familiar si confortabil.

Acesta e momentul in care cei mai multi dintre noi fac calea intoarsa. Atunci cand experientele noi sunt in contrast foarte mare cu trecutul nostru, trecutul are o putere mult mai mare deoarece nu putem compara viitorul cu nici un sentiment, emotie din trecutul nostru.
Viitorul nu are sentimente deoarece inca nu l-am experimentat

Trecutul are aceasta componenta. Viitorul are doar simtul aventurii pe care l-am experimentat la inceput, dar acesta se pierde curand din cauza starilor corporale si a amintirilor din trecut.

Sinelui nostru i se face dor de casa si vrea ceea ce poate prezice si pe ce se poate baza (depinde) in urmatorul moment. Atunci cand identitatea noastra (care e facuta din amintirile noastre trecute) si starile cunoscute ale corpului nostru domnesc, putem rationaliza cu usurinta intoarcerea la familiar. Credem ca luam decizia corecta deoarece “simtim” ca e decizia buna in acest moment. Astfel rezistam schimbarii si re-alegem in mod constant familiarul.

Toate asocierile care sunt conectate cu schimbarea au insultat continuitatea chimica a modului in care simtim iar sinele conectat cu amintiri trecute este provocat complet. Vechea identitate care definea “sinele” vrea doar sa se intoarca la circumstantele familiare, de rutina si la sentimentele “normale” care le definesc.

Daca ne dam batuti acestor dorinte facem alegeri doar prin intermediul corpului nostru, niciodata cu mintea si nu ne vom schimba niciodata. Viata noastra va fi mereu o oglinda a ceea ce simtim si a modului in care suntem “setati” neurologic.

Pentru a avea orice noi experiente, trebuie sa traim mai presus de gandurile, amintirile si asocierile din trecutul familiar.

In urmatorul articol: schimbarile mari se fac cu pasi mici."

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

gina_raluca spune:

Deus, te rog, nu te gandi ca suferi/suferiti de tulburare borderline. O persoana cu borderline are intr-adevar difcultati in a se relationa cu altii, dar ea/el oscileaza intre zeificarea celui de aproape si demonizarea persoanei. Exista extreme in relationare si persoana nu are o imagine/perceptie de sine stabila. Se simte goala si nu stie ce/cine e ca persoana. Tulburarea asta e considerata printre cele mai grave tulburari, din cauza tentativelor de suicid repetate, a automutilarii, patternurilor fixe, si a difficultatii relationarii cu terapeutul din cauza furiei care de multe ori e indreptata si impotriva terapeutului. Persoana nu are incredere in nimeni. E mereu vigilanta si asteapta sa fie abandonata. Eu am mai citit aici, pe sarite, dar nu am vazut nici o manifestare de tip borderline. La o scara mai mica, copiii captivi de aici au probleme de relationare, dar nu cred ca sunt de tip borderline.
Am citit recent un articol in Time magazine si numarul persoanelor cu borderline, in America, e in crestere. Din fericire, Marsha Lineham (profesor la Universitatea Washington care are si ea borderline) are un tip de terapie (Diallectical Behavioral Therapy) testat empiric care functioneaza pentru borderline. Chiar daca tratamentul dureaza cativa ani, el functioneaza.

Deus spune:

gina_raluca - ai dreptate! ma gandeam la chestia ca, azi sunt de o parte a gardului cand trecutul este uitat si totul este roz si in alta zi sar peste gard si cad in butoi:-))
oricum, eu nu ma vad bolnava ci doar cu un mare minus - o copilarie normala



devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

gina_raluca spune:

Ma bucur ca nu te gandesti la borderline . Si stiu ca tu ai atins un echilibru emotional care se mai clatina pentru cate ore sau zile. Important e ca, la tine, nu tine mult.

Deus spune:

nu tine mult si ma scot singura din stare insa simt si o sa simt toata viata ca si cum as avea o parte din mine amputata! ca si o mana de plastic : poti sa o cosmetizezi, controlezi, sa inveti sa o folosesti, sa o ascunzi dupa bluze frumoase...dar o simti si nu uiti ca o ai.
Intr-adevar secretul, de fapt nu este decat banalitate, este sa accepti si sa lasi ca lucrurile sa curga .
te

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

olympia spune:

Deus, banalitate nu-i.
Dar ca si copil captiv, ai intr-adevar tendinta de a privi intr-o prima faza ca prin lentile roz persoana din fata ta, incantat de o potentiala apropiere, ca apoi sa o zugravesti brusc in negru ca si cum toate defectele ar fi rabufnit brusc la suprafata.
Solutia ar fi o mai prudenta evaluare initiala si automat o constructie mai realista a relatiilor. Auch! ... Asta e rationalizare, nu?

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

cleo78 spune:

eu te-as indruma sa descoperi tu cand simti ca ai mana amputata, de ce, in ce moment a fo ruptura, sa intelegi si sa manageriezi momentul.
Si tre sa sapi pt asta. De aceea suntem aici..



o soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008

Deus spune:

cleo78 - in copilarie:-) atunci cand nu mi-au fost satisfacute anumite nevoi de ordin sentimental...asta este problema noastra a copiilor captivi.

Sa nu ma intelegeti gresit, eu ma simt cel putin acuma bine imi place la nebunie anotimpul asta

conchita pe unde esti?

edit ca am fost tare zapacita:-)))
deci, vroiam sa spun ca sunt un copil captiv dar sub stricta supraveghere:-) ... si am momente bune si momente mai putin bune, probabil asa o sa fie toata viata...
Acuma de exemplu, zilele astea, m-am tot gandit la modul in care as putea sa ma dezvolt spre ideea de a renunta sa mai am asteptari nerealiste. Asta este unul din defectele mele mostenite. Vesnic vreau mai mult de la mine sau de la sot, ma repezesc si vreau acum nu peste 5 minute.

va

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.