Copilul captiv (7)

Deus spune:

"Numai Timpul…

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.

Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.

Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…

Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.

Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.

Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…

-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata… "

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

bonta_bonta spune:

daca e cu sarbatoare, permiteti-mi sa ma alatur

Conchita, la multi ani si din partea mea, fie ca timpul sa iti aduca ceea ce cauti, sa devii atat de puternica incat sa vindeci ranile pe care ti le-au pricinuit altii si sa ramai atat de fragila incat sa ai oricand puterea de a iubi din nou si din nou


Tangerine, eu cred ca vorbeam de diverse tipuri de iubire din care una e pasiunea.. si si pasiunea aceasta poate fi fizica si/ sau intelectuala. Bineinteles ca pana la urma totul e dat de chimie si cum se imbina substante si hormoni in corpul nostru, dar asta mi se pare "the basic" peste toate vine eul nostru, vine puterea noastra de a alege, de a decide, de a continua, de a ne permite sa ne indragostim chiar daca vom suferi fiindca la urma urmei o viata EGALA si fara suisuri si coborasuri in sentimente de o viata moarta.

Ei, mai mult pasiunea se poate manifesta indiferent de dragoste. Pun pasiune in tot ceea ce fac? sau fac lucrurile automat, doar sa fie bifate? daca imi pastrez pasiunea vie ma voi trezi si maine si voi avea resurse ia iau viata de la capat cu toate micile/ marile ei batalii.

Olympia, copiii ies din ecuatia aceasta. Eu cred ca asa suntem toate: intai copiii si apoi orice altceva. In rest, mancare arsa? who cares? un covrig de cumparat se gaseste oricand si daca il faci pincnic tu toata familia pe jos in sufragerie s-ar putea sa merite mai mult, si nici n-ai vase de spalat. Pisica in frigider? cel putin are o sansa, nu e in masina de spalat. Dar merita. Simti cum plutesti la 5 cm desupra pamantului? O faci cand ai pasiune pentru tot ce ai in viata ta si o faci magistral cand ai iubire adevarata + pasiune.

Ca nu dureaza? e altceva. dar dupa mine mai bine decat fara sa fi trait asa ceva deloc.

Ilia, eu as adauga un alt punct de vedere la linia cu barbatii de succes, si asta o vad si la femeile de succes care sunt in aceeasi oala. Atunci cand faci pasul realist vorbind nu stii daca e perosns potrivita. Poti sa speri. Si daca o gasesti, nu e garantia ca va fi potrivita peste inca 10 ani, fiindca toti evoluam, in directii si in ritmuri diferite. Ar fi meschin sa alegi pe cineva in adins nepotrivit ca sa ai scuza sa-l folosesti pe post de balast si sa-l arunci peste bord cand balonul nu mai urca.

Deus, frumoasa poveste, multumim!

olympia spune:

Pe mine daca ma luati cu clasificari ale iubirii, ma pierdeti... la mine e un timp pentru pasiune, dar am nevoie si de timp pentru a-mi face treburile bine (exclus mancare arsa si picnic pe jos in casa, dimpotriva, trei feluri cu desert si zilnic, mereu, altceva, cam asa e invatat familionul)si vreau si timp pentru mine... Cand ma preocupa sau lucrez o chestie nu functionez cu sotul, copiii in preajma, trebuie sa-si vada de ale lor, sa ia distanta si sa uite de mine o vreme. Nu reusesc sa ma impart, trebuie sa fiu 100% concentrata pe o anumita tema.


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

La multi ani Conchita! Sa fii fericita!

Ilia ma bucur pentru fetita ta E minunat ca la 10 ani sa fie si el indragostit de tine, nu doar tu de el

Nelia ai scris frumos despre farama de divinitate din noi. Si pe mine ma bantuie ideea asta, desi o extind la intreg universul.

M-am regasit si in frustrarea lui bonta_bonta si in pledoaria ei pentru pasiune, si in ce scrie tangerine asortat cu ce scrie Deus despre idealizare. Imi place sa va citesc

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

nelia spune:

Sint in urma: la multi ani, draga mea Conchita! Sa fii sanatoasa si iubita! In rest le ai pe toate.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Mare amatoare de literatura de orice gen, am fost in pielea a zeci de personaje... dar Romeo si Julieta nu-mi placeau. Mi se parea absurd, mi se parea oribil, de ce, dom'le, tineri si frumosi, sa aiba o asemenea soarta. Treptat, cind m-am facut mai mare, a inceput sa ma 'frece' soarta lor, ca si cea a lui Tristan si Isolda. Sint mai multe iubiri celebre, reale sau scrise de maestre pene... In asteptarea a ceea ce imi imaginasem eu ca e iubirea, am reluat povestile de dragoste, cred ca am recitit toata colectia Romanul de dragoste in vreo doua luni. Dar tot la cele doua m-am intors si am inceput sa citesc ce cred altii mai dashtepti despre aceste doua minunate si triste povesti. Nu am inteles pina la capat ce a vrut maestru' sa spuna cu aceasta poveste decit dupa ce mi-am intilnit 'iubirea mea' si am iesit din ea, rational - poate pentru prima data in viata mea cind mintea mea a luat-o logic pe alta directie decit inima... Sentimentele reale exista si nu au legatura nici cu pasiunea, nici cu dragostea... ele sint in noi de la inceput, ne lipseste doar persoana asupra careia sa le revarsam. De aceea, de cele mai multe ori, ea nu are aproape nici un merit... E flatant, dar chinuitor sa fii iubit asa, daca nu se intimpla sa se fi gasit unul pe altul. Sentimentul poate exista asa, platonic, e puternic, e real, e nemaipomenit... Si poate exista asa toata viata si poate fi marea ta iubire... E ca o oaza de liniste, lumina si iubire in care te retragi de fiecare data cind ai nevoie de iubire, pentru ca eu cred ca si daca iubesti fara sa fii iubita sau, in orice caz, nu cu aceeasi masura, si tot te inalta, tot e minunat... Numai ca, eu cred ca e pacat! Stiu ce spun, ca platonic am iubit si eu o vreme... pina cind m-am plictisit. M-am ridicat intr-o zi din pat, m-am aranjat, m-am uitat in oglinda si mi-am spus: sint femeie! Am avut asa, revelatia, ca nu e bine... Adica astepti ani de zile sa 'ti se-ntimple' si cind vine si la tine, tu ii inchizi usa-n nas si il iei pe respectivul, spiritual vorbind, si-l pui dupa usa inchisa, in cea mai frumoasa odaie a sufletului tau, il iubesti cum nu tu stii ca-l iubesti... si asta-i tot, toata viata!?! Dragoste faci cu altul, de maritat tot asa, copiii ii faci tot cu el... pai, ce rost are? Numai ca sa spun ca iubesc? Da, si? Si m-am dus cu inima inainte... si am dat peste... pasiune. Ei, ce te faci, cind cobori iubirea din podul platonic si iti dai seama ca nu numai acolo era mare, dar si la chimie sta bine. Te duci cu totul, nu numai ca pui pisica in frigider sau in masina de spalat, dar nici macar nu mai stii ce e aia pisica. Si traiesti clipa, la propriu, pentru ca nu te poti abtine sa faci altfel! Dar maestru' avea dreptate, ca-i Verona sau Paris, ca-i Bucuresti sau Cucuietii din Deal... iubirea nu are prea multe sorti de izbinda pe acest pamint. Intodeauna va fi ceva si cineva care ii va da in cap... Si, ca in povestioara lui Deus, foarte frumoasa, doar Timpul va valida iubirile. Da, pasiunea se duce, pentru ca oboseste trupul, si nu numai atit, dar hormonal se schimba raportul... dar iubirea ramine. Poate sa ramina platonica, in sufletul tau, dar poate sa ramina oricum, daca a fost intr-adevar o mare iubire... platonicizata din nou. Indiferent daca merge sau nu, eu zic ca merita incercat tot ce e posibil atunci cind dai de ea, o viata avem si e mare pacat sa pierdem putinele sanse pe care ni le ofera.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ra_mi_ella spune:

bravo, nelia. minunat spus. ma raportez la tot ce ai scris si mi se potriveste in totalitate. ramane de vazut daca a meritat. cand scrii parca imi citesc gandurile.

ADRIANKA spune:

La multi ani in pace cu tine, Conchita! Multa sanatate!

Of, regretul meu cel mai mare e ca mi-am refuzat sa traiesc o iubire de care povesteste Nelia...Adica i-am intrezarit dupa portita gradina aia mare si inflorita, dar nu am deschis, dom'le, usa larg, mama ei de treaba...si uite ca sunt ani de atunci si inca ma sugruma uneori gandul "ce ar fi fost daca", dar culmea, nu as schimba nimic din viata de acum, ma intorc doar in momentul de atunci si imi e ciuda ca nu am lasat-o sa creasca...cand am oprit-o chiar EL mi-a zis: "Pacat, simt ca ai taiat cea mai frumoasa floare a vietii noastre" (si o mai zicea si intr-una din limbile parca facute pentru amor, italiana)...Desi stiu ca nu ar fi durat, mi-e ciuada ca nu am trait mai pe larg acea minunata clipa...

flower-power spune:

"iubirea nu are prea multe sorti de izbinda pe acest pamint. Intodeauna va fi ceva si cineva care ii va da in cap..."
Cevaul ala se numeste realitate. Si ea de regula da in cap indragostelii, nu iubirii. Starii aleia de imponderabilitate in care te crezi una cu celalalt. In care te crezi omnipotent. Sigur ca e minunat dar nu e real, de-aia nici nu dureaza. E ca in primele zile de viata in care te crezi una cu mama . De aia nu e nevoie de ceva sau cineva, e suficient sa realizezi ca de fapt sunteti doua individualitati si fiecare are propriile lui dorinte si vointe. Abia atunci intervine sau nu iubirea. Parerea mea :)

Eu am avut cumva norocul ca cel care mi-a trezit fluturasi in stomac si starea aia de plutire in care imi venea numai sa cant si sa dansez [parca ma vad, eram de neoprit]sa fie langa mine si cand am trecut prin infern.

nelia spune:

Flower-power, nu vorbeam de indragosteala, ci chiar de iubire. Realitatea noastra este ceea ce simtim, ceea ce ne impiedica sa traim aceasta realitate este realitatea celorlalti... si nu putem sa ne separam ca 'doi in unul' de restul omenirii, pentru ca, desi ne e greu sa recunoastem, noi oamenii, sintem facuti sa traim impreuna. Bineinteles ca exista si exceptii, dar regula de baza in iubirea profunda izbita de realitate eu o vad asa cum am descris-o. Si asta pentru ca nu poti sa alegi pe cine iubesti si nici pe cine sa te iubeasca... se intimpla pur si simplu, legile care guverneaza sentimentele profunde sint mai puternice decit noi, de aceea scrisesem ca desi mi-e greu sa cred in Divinitate ca o entitate rupta de noi, cred ca intr-un tot Divin format din fiecare farima din fiecare fiinta. Infinitul e in noi... DAAAR:

Fara infinit se poate trai. Fara sa-l visam uneori, cred ca nu. Dar infinitul nu mai are nici un pret daca nu exista nimeni alaturi de care sa-l dorim. Un infinit dorit fara nimeni alaturi nu mai e decat o singuratate fara limte si, deci, de nesuportat. O singuratate in care incetezi sa mai strigi, pentru ca nu mai ai pe cine, in care incetezi sa te mai rogi, pentru ca Dumnezeu nu te va auzi... Pentru ca niciodata nu vom aveam ce face cu infinitul pastrat exclusiv pentru noi, dimineata, la pranz si seara, felul intati, felul doi si desert.

Dar cunosc si iubirea despre care spui tu, cea care apare in timp, care are fluturasi la baza (sau nu), dar e minunat construita din dorinta de a fi cu adevarat impreuna, asa cum sintem fiecare separat... Aceasta este iubirea pentru cel pe care il alegi sa-ti traiesti infinitul... in ea traiesc acum si nu stiu ce as putea schimba si chiar daca ar fi ceva de schimbat, nu vreau pentru ca riscurile sint prea mici prin comparatie cu ceea ce am in ea.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU