Copilul captiv (7)
Raspunsuri - Pagina 2
gina_raluca spune:
La multi ani, Conchita! 
Adela99 spune:
La multi ani, conchita! 
ce frumos vorbiti voi despre iubire 
teoretic asha o fi. cred ca putini au trait si traiesc iubirea.
si io am crezut ca am trait-o. si inca de mai multe ori. io tot nu inteleg cum vine treaba cu iubirea :) stiu de fluturasi, stiu de pasiune, stiu de dragoste fulger, stiu sa daruiesc ... da' ce sa fac am si "pretentii". io nu vreau o iubire platonica. stiu ca nu pot pretinde sa fiu iubita si mai cred ca am fost iubita da' n-am inteles io. io am probleme cu realitatea. ce e realitate si ce-i autosugestie sau inchipuire. in timp ce traiesc iubirea mi se pare ca da, e iubire! dupa, nu mai sunt sigura.
tangerine spune:
La mult Ani, Conchita!
iti multumesc pentru scrierile tale care ma inspira
ha, prima iubire...la mine a fost pe la 7 ani:)
la fel de reala ca la orice alta varsta
eu sunt un pic pierduta in discutie...nu prea inteleg de ce iubirea e mereu si musai asociata cu pasiunea; care pasiune fiind un sentiment atat de intens si fara obiect as zice e clar ca nu are cum sa dureze prea mult; dupa mine pasiunea de care vorbiti este doar o fericita si intamplatoare intalnire de substante chimice si alte chestii un pic mai ezoterice; este ca un declansator al unor sentimente care au existat intotdeauna in noi si nu prea au de-a face cu persoana respectiva; ca o refulare as spune
eu vad/simt iubirea ca o revarsare de bucurie, ca o stare de impacare si liniste si nu ca o chestie tumultoasa care te stoarce de energie; cine stie ce ma asteapta dupa colt 
olympia spune:
Pai cam asa e Tangerine, ca daca o tii tot intr-o pasiune cu partenerul, arzi mancarea, nu vezi cand e copilul bolnav, nu faci performanta la job, inchizi pisica in frigider si pui laptele in sifonier, n-ai cum sa functionezi in viata de zi cu zi cand arzi la temperaturi prea inalte... in timp incepi sa deschizi robinetul cu pasiunea doar cand ai conditiile necesare
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
Deus spune:
am citit mai de mult intr-o carte depre nevoia noastra de a pune etichete pe orice: de ce trebuie sa dam un nume la ce simtim sau vedem?
Cred ca nu poate sa fie numita sau simtita de 2 persoane la fel, mai cred ca iubirea neimpartasita/consumata gen Romeo si Julieta este idealizata.
Noi suntem instinct,educatie de la parinti/societate si propria experienta - totul raportam si filtram prin asta si ne manifestam ca atare.
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
ilia_99 spune:
la multi ani, conchita draga! (acu' inteleg eu mai multe, ca aflai ca esti geamana de-a mea)
nu stiu daca e recunoastere, in loc de proiectie. fiindca psihologii sustin, pe de o parte, ca da, ne cautam mama sau tatal in relatiile de cuplu, daaar... il mai si modificam pe cel de linga sa DEVINA mama sau tatal pe care-i cautam, pt a ne reconstrui cadrul toxic in care ne-am obisnuit sa traim. imi amintesc ca am citit intr-o carte marturia unui barbat care si-a inselat sotia. asta, dupa ce ani de zile sotia l-a banuit ca o inseala - desi nu era asa! - si au ajuns sa aiba discutii zilnice despre asta, omul tot incercind sa-i demonteze scenariile fanteziste. "si intr-o zi a cistigat. atit de tare ma saturasem de discutiile astea aberante incit am cautat in alta parte linistea pe care n-o aveam acasa. si am inceput sa ma vad cu o colega de serviciu." si am mai gasit demonstratii de genul asta in multe carti de psihologie. de aia zic de proiectiile noastre. daca sotia in cauza n-ar fi fost atit de focusata pe subiect poate sotul n-ar fi ajuns s-o insele. dar ea a vrut ca el s-o insele! si l-a impins spre asta, ca sa poata redeveni victima si sa-si poata trai din nou scenariul toxic pe care-l stia. de aia e asa importanta terapia si pacea cu noi insine, daca femeia aia ar fi vb cu un terapeut si si-ar fi rezolvat pb cu infidelitatea care venea, desigur, din trecutul parintilor ei, la a caror casnicie a fost martor, n-ar mai fi avut nevoie de recrearea scenariului, fiindca ar fi stiut ca, de fapt, ii intinde o capcana psihologica barbatului ei.
adela, zau, cum autosugestie? adica ce pretentii ai?
tangerine.. io cred ca ai dreptate cumva. adica, ma uit la mine si la oamenii din jur si vad ca relatiile alea pornite din substante chimice, cum zici tu, nu prea dureaza. pe de alta parte, cred ca iubirea aia pura de care tot vb aici nu prea mai are sanse sa dureze in zilele nostre. poate gresesc, dar nu mai gasesc toleranta pe linga mine si nici la mine, de fapt adica, nu mai vad oameni dispusi sa faca eforturi, sa munceasca pt relatiile lor de iubire, sa se sacrifice pt binele celui de linga - stai, nu vb de sacrificii majore - dar.. sunt rari cei care-si depasesc orgoliul. si cred ca in prezenta orgoliului nu exista iubire. toate povestile de iubire - care mi-e mi-a parut autentica - de care am auzit, s-au intimplat demult de tot, sau le-am citit prin carti minunate. ("maitreyi" stirneste si acum furtuni in mine!) nu cred ca am in jur nicio pov autentica de iubire, dupa definitia mea, adica. nu cred ca am avut, nici mica fiind, in cuplurile de prieteni ai alor mei. nu e o acuza, fiindca nici eu nu stiu daca sunt capabila de ea.
poate ca, din cauza vitezei cu care traim azi, nu mai stam sa decantam ce primim si luam drept iubire reactiile chimice sau alte lucruri care ne aduc la un numitor comun. sau poate din cauza captivitatii noastre, a tuturor.. aud din ce in ce mai des.. "m-am inselat. el/ea nu era cum credeam".
sau poate ca asta s-ar traduce, dupa ce i-am raspuns conchitei mai sus, el/ea n-a fost ceea ce eu AVEAM NEVOIE sa fie. iarasi.. proiectie. nu aveam nevoie de celalalt asa cum era, aveam nevoie sa fie intr-un fel anume, care-mi servea mie si atunci l-am investit cu caracteristici pe care, de fapt, nu le avea. a cui e vina la sfirsit? a lui sau a mea?
olympia spune:
Ilia, pai era si vina lui ca n-a simtit ce ai nevoie ca sa-ti ofere, ca la dansul iubirii e nevoie de doi, adica si el trebuie sa fie permanent interesat sa-ti implineasca chiar si nevoile nerostite... dar barbatii nu-s prea intuitivi din pacate.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
flower-power spune:
La multi ani, Conchita!
ra_mi_ella spune:
La Multi Ani, Conchita.. Sa ai o viata frumoasa
ilia_99 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui olympia Ilia, pai era si vina lui ca n-a simtit ce ai nevoie ca sa-ti ofere, ca la dansul iubirii e nevoie de doi, adica si el trebuie sa fie permanent interesat sa-ti implineasca chiar si nevoile nerostite... dar barbatii nu-s prea intuitivi din pacate. |
nu, olympia, ca si barbatii au proiectiile lor. eu nu vb de cazul meu, vb in general despre proiectiile pe care le facem cu totii, atunci cind formam un cuplu. ca nu doar femeile au patternuri psihologice.. si cum sa simta el sau eu sau altul de ce are celalalt nevoie, daca noi ii intindem capcane - fara s-o stim nici noi uneori! fiecare raspunde la ce primeste vizibil, declarativ, demonstrat - stiu ca-i place ciocolata, ii iau ciocolata, dar mai apoi ma acuza ca n-am grija de el si se ii creste glicemia, dau un ex fortat - dar el de asta are nevoie, sa aiba de ce ma acuza, desi n-o stie constient. care e mecanismul din spate... asta e mai greu de aflat, mai ales daca n-ai oarece informatii din domeniu. vb aici de copiii captivi, acum adulti care se intreaba - ne intrebam - de ce esuam in relatiile de cuplu.
nu e vorba de intuitie, fiindca eu nu cred ca cineva poate sa ghiceasca in cafea
ce-mi trebuie mie, daca eu nu spun. e vorba de cit de liberi suntem de pb trecutului, ca sa putem sa daruim fara sa mai intindem capcane. Fiu-meu face crize ca el vroia sa se uite la desene, sau sa deschida el portiera la masina, sau sa... dar le face dupa!!!!! si eu mor de nervi! pai daca nu-mi spui dinainte ce vrei, eu de unde sa stiu ca tu te-ai gindit ca ai vrea sa...
dau un alt exemplu de explicatie pe care am postat-o la un alt topic si care i-a placut conchitei, fiindca a considerat-o lamuritoare pt intrebari pe care si le punea si ea. de ce barbati de succes, pe care multi ii admira, care au o pozitie sociala buna, poate si bani, deci oameni tenace, care au stiut ce vor si au muncit pt asta, se casatoresc cu femei care, din afara, par nepotrivite pt ei si ulterior, se dovedesc a fi chiar asa, caci se despart. pt ca de asta au nevoie! pt ca nepotrivirea asta le va da mai apoi justificarea pt a fi nemultumiti, pt a fi infideli, pt a iesi din relatie. un partener cu putine calitati iti va oferi scuza perfecta atunci cind vei spune ca nu-l mai iubesti. e de inteles, nu, cum sa iubesti un om fara calitati, pe care nu-l admiri, nu-l respecti? daca iti iei un partener merituos nu vei avea motive sa fii nemultumit. daca iti iei un partener competent, iarasi nu vei avea scuze, nici in ochii tai, nici in ai celorlalti. pe cind asa... toata lumea va intelege, iar tu vei dormi linistit ca ai scapat de ea, deoarece la cit de bun esti, meriti pe cineva mai bun. dar ti-ai intins singur o capcana, fiindca nu e vorba de femeia de linga, ci de tine. de rana ta, de orgoliul tau, de subconstientul tau.
o fac si barbatii in proportie egala cu femeile. toti avem rani..