Copilul captiv (7)
Raspunsuri - Pagina 21
pitzinuca spune:
flower - sunt alaturi de voi!
conchita - si eu iti respect decizia, dar poate revii asupra hotararii, depinde de tine cum te simti mai aproape de DC, de ce, si prin ce te reprezinta DC.
olympia - succes la scoala, tin pumnii!
eu 
, cu 
(DPN 27.08.2010), andi 
si tati 
_
traduceri si asistenta
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
olympia spune:
Pitzinuca, 
! Ce face burtica?
In privinta admiterii, asteptam. Am facut optiunile, mai exact le-a facut fecioru' pe primele 8 si eu am tot completat in continuare, ca el nu mai considera necesar.
Acu' om vedea ce va fi!
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
rrox3 spune:
Adela postezi un comentariu, altfel nu prea ai cum, nu are date de contact...
Pitzinuca ce-ti mai face burtica? Esti bine?
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
pitzinuca spune:
fetelor, sunt bine, merci de intrebare
ma simt bine. poate am dat la fund problema sau se activeaza cand stau mai mult in preajma maica-mii. deocamdata incerc sa... nu stiu daca resemnez, dar sa trec mai departe si sa ma concentrez pe lucuri placute si sa pretuiesc ce am in prezent.
si a propos, si pe voi va pretuiesc
eu , cu (DPN 27.08.2010), andi si tati
_
traduceri si asistenta
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
flower-power spune:
Multumim tuturor pentru gandurile bune.
Incerc sa ma mentin in realitate, in prezent, si sa nu-mi las mintea s-o ia razna. Uneori imi iese
andruskandu spune:
Iata ca revin... dupa o pauza de aproape doua luni...
Sunt tare suparata, trista, si tin totul in mine, ca n-am cui spune. Sotului nu pot, ca-mi spune "asa-ti trebuie!"...
Dar ieri a pus capac...
Sa va zic...
Pana acum mai bine de-o luna relatia mea cu mama era rece, dar prezenta, constanta... ma obisnuisem asa, ca de', dureaza de multi ani... cu mici certuri, reprosuri, reveniri...
Si-acum vreo luna vine la mine la serviciu, sa-mi aduca jumatate din banii de chirie si, asa, din senin, adica fara ca eu s-o fi provocat (fereasca Sfantu', ca nici nu vreau) incepe:
-Ca sa n-am nici o pretentie la ce-mi retine ea la chirie, ca ea a fost bolnava de inima si de-aia a obtinut apartamentul cu trei camere (ala inchiriat de la care iau si eu jumate)
-Ca cine m-a pus sa renovez apartamentul, ea n-are nici un amestec, nu-i pasa, l-am renovat pentru confortul meu, acuma daca stau altii in el, nu-i treaba ei... concluzia: bani pierduti!
Apartamentul cu pricina e cel care a fost bagat in succesiune, dupa moartea tatalui meu. Asa am ajuns sa mostenesc jumatate din el, iar jumatate mama, parintii nefiind divortati. Dupa moartea lui l-am renovat, pus gresie, faianta, termopan, usa metalica, schimbat utilitatile in baie... etc. M-au costat o gramada de bani si mi-a luat mai bine de 2 ani sa-l fac. Si n-am avut nici o pretentie de la mama.
-Ca sa n-am nici o pretentie la banii pe care i-a retinut pana acuma, de mai bine de doi ani, ca-i dreptul ei, sunt banii ei si face ce vrea cu ei.
Nici n-am avut, cunoscand-o...
Pana acum sustinea ca ii pune intr-un cont pentru Andrei. Macar sa fie asa, dar peste 15 ani cand i-ar folosi el, n-ar mai valora mare lucru.
Si-apoi a sarit la altele:
- Ca atunci cand am avut criza convulsiva, gravida fiind in 3 luni, dupa ce a tipat la mine mai multe, de nici nu stiam cum sa ies pe usa mai repede, ea nu are nici o vina, nici o legatura cu asta...
Si-atunci i-am amintit ce mi-a zis (redau cuvintele ei, caci, desi au trecut mai bine de 4 ani n-am putut uita):
"ce-ti trebuie copil din flori? Esti tanara, ai timp sa faci, mai bine du-te da-l afara, ai timp sa faci altul. Eu stiu mai bine, George e un om rau, tu nu stii, esti oarba!"
A facut niste ochi mari, mirati:
- Am spus eu asta???? Vaaaai, cum poti sa inventezi asa ceva??? Sa-ti fie rusine!!!
Si mi-a aratat obrazul, plecand iute.
De atunci n-am sunat-o, caci eu eram cu datoria de a suna, doar eu sunt copilul, ea mama care m-a crescut. Ce sa-i spun??? N-am ce...
In fine, ieri dimi ma suna cineva ca a fost cu o seara inainte la ea si i-a luat din greseala telefonul mobil (sunt identice). Si ma roaga s-o sun pe fix, sa-i zic...
Si-o sun, ii zic "sarumana", ea nu-mi raspunde, dau sa-i zic de telefon, iar ea: "da, stiu!" si-mi inchide telefonul...
Pe 11 iunie a fost ziua lui Andrei, nepotul ei pe care zice ca-l iubeste. Nici macar n-a sunat sa-i zica "la multi ani"... de fapt atunci, in ziua aia, cand am avut ultima "discutie", mi-a zis clar ca se poate lipsi de el, "c-o sa sufere, dar asta e", o sa se obisnuiasca si fara sa stie de el...
Si eu stau si ma intreb, ca proasta unde am gresit??? Cu ce-am gresit? Ca m-am nascut? C-am supravietuit?
Ca n-am fost frumoasa si desteapta cum si-a dorit ea?
Si ma uit la ingerasul pe care il am, ca de dragul lui nu mai pot, si-mi zic: cum poate o mama sa traiasca fara sa stie de copilul lui?
Caci ma uit in jur si vad o groaza de relatii mama-copil, ajunse la maturitate, si vad dragoste, respect, intelegere...
andruskandu spune:
A, da... mi-am mai amintit.
Tot atunci mi-a zis ca a auzit ea, "nu-ti spun de la cine, dureroase rau, nici nu vreau sa ma gandesc, sa discutam" ca as mai fi scos vorbe, m-as mai fi plans, etc...
Pe moment nu m-am gandit, dar mai apoi, stateam si ma gandeam, faza a fost la 2-3 saptamani dupa ce am inceput sa activez la topicul asta... oare n-a citit cineva care o cunoaste si i-o fi zis?
Poate ca sunt paranoica, dar poate nu... caci totusi gandul asta m-a facut sa nu mai scriu aici. Cel putin pe moment...
Dar atunci persoana aceea de ce n-ar iesi "la bara"? Sa iasa si sa spuna ca mint, nu-i adevarat tot ce-am spus. De la mama nu m-astept la asa ceva, adica sa nu iasa in public, pentru ca toate "discutiile" a avut grija sa aiba loc in privat, fara martori.
andruskandu spune:
Si ma mai gandeam... ce motiv are cu toata "mascarada" asta de "suparare"? Caci ea asa a actionat totdeauna: intai ma lovea cu ceva, ca sa-mi ia altceva din ceea ce vroiam sa am.
- un exemplu: cand pleca de-acasa, intr-o vizita, si stia ca vreau sa merg si eu, ca sa nu ma ia, cauta un motiv de pedeapsa... si intra la mine in camera, unde poate era deranj, daca nu era curatenia era sifonierul... gasea ea ceva. Si ma lasa plangand si strangand lucrurile aruncate de ea pe jos...
Ma gandesc ca a aruncat atunci "nada" cu apartamentul, cu jumatatea de chirie, ca sa nu mi-o mai dea nici pe-asta, caci pana acum doua luni stateam cu chirie si banii luati dintr-o parte mergeau in alta.
Ma gandesc si eu... caci, iata, asteapta sa-i cer eu, suntem in iulie si nici pe aia din iunie nu i-am primit.
Si ma mai intreb: de ce trebuie sa ma astept de la ea sa ma loveasca???? De ce atrebuie sa stau mereu cu garda pusa? De ce?
Alizee spune:
Andruskandu, regret sincer durerea din sufletul tau.
Sunt femei care nu au instinct de mama sau iubesc doar unul dintre copii.
Eu, in locul tau, as pune in vanzare apartamentul pe care il imparti cu mama ta.
Poti apela la un evaluator. Daca ai documente pt banii investiti in reparatii sau martori, tu vei lua mai multi bani. Dar trebuie sa ai nervi pt a umbla prin tribunal.
Nu iti mai face procese de constiinta, tu nu ai nici cea mai mica vina pt aceasta relatie defectuoasa. Cred ca asta ai inteles si tu de cand ai devenit mama.
Iti doresc sa ai sufletul liber si plin de iubire.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
andruskandu spune:
Allinta, nu pot face asta, fara acordul ei... si nici n-ar vrea sa-l vanda! Tocmai pentru a ma tine legata cumva de ea, dependenta cumva de ea, la mana ei, cumva...
Gandeste-te ca nu a fost de acord sa inchiriez acel ap. fara a lua si ea jumatate. Nu ca as fi vrut eu tot, neaparat, dar banii aia ne-ar fi fost de ajutor, si ea stie asta, de-aia a facut asta, sa ne mai chinuim noi un pic, nu ca era dreptul ei, asa cum sustine.
Ce fel de mama pune bete-n roata propriului copil? Ce fel de mama vrea sa-si vada copilul plans, chinuindu-se ca sa razbata, iar cand acesta reuseste ceva, il loveste?
Caci a vazut ca dupa doi ani ne-am mutat la casa noastra, si iata, a lovit din nou...
Da, am invatat din asta, si-i arat iubire si incredere copilului meu, il respect ca fiinta si nu-l consider "nimic", doar pentru ca e copilul meu, deci dependent de mine, aaaah, si-i spun mereu ca-l iubesc, ca-i cel mai frumos si cuminte copil, chiar daca ma mai supara uneori... dar indiferent de asta il iubesc, pentru ca-i copilul meu! Si sper din tot sufletul sa nu cad in aceleasi capcane ale ego-ului...
Mama mea de ce n-a putut face asta?