Copilul captiv (7)

adablackcat spune:

Tala .
Subscriu la tot ce spun Nelia si Olympia despre (dez)organizare si lasatul pe ultima suta de metri. Nu am solutii din pacate. Noaptea nici eu nu pot sta, ca mor de somn si nu mai functionez ziua.
Va pe toate si va citesc zilnic. M-ati rascolit de doua ori rau de tot, mi-am amintit si eu ceva din copilarie ce nu-mi imaginez cum am putut uita: scapam noaptea pisu in pat, destul de des. Si eram certata tare (nu-mi amintesc inca daca o si luam la fund pentru asta), dar stiu ca cu cat ma culcam mai ingrozita cu atat mai mult faceam in pat. Si visam ca sunt incantata de faptul ca merg la baie si fac pisu si cand ma trezeam facusem din nou in pat. Si al meu cel mic mai face in pat, dar nu i-am certat vreodata pentru asta. Ce vina are el ca eu nu-l trimit intotdeauna seara sa faca inainte de nani? Si ne si culcam devreme tare.
Am inceput si eu cartea lui Scott Peck.

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Licurici drag plecat in cer


Ada, mami de Iulia (10 iulie 2003) si Vlad (6 mai 2006)

Deus spune:

Buna ziua doamne dragi

Conchita ce mai faci? cum merge treaba la site?

realizez pe zi ce trece cata dreptate au vorbele spuse de mai multi intelepti...schimbarea incepe cu mine si ca eu sunt cea care trebuie sa se schimbe...sa observ, sa nu judec, sa accept viata, ziua de azi asa cum este fiindca daca ma impotrivesc imi fac mie rau. Ma stradui...:-)

Va doresc o saptamana buna, plina de bucurii si de zambete

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

tangerine spune:

nelia, cred ca ai facut deja primul pas: ai decis ca vrei sa te schimbi.
cum spunea si Deus, schimbarea porneste de la noi.
Cred ca esti pe drumul cel bun, insa va mai dura ceva vreme. Pana cand vei avea revelatia ca chiar vrei sa te schimbi, adica nu se mia poate asa si vei incepe incet-incet sa faci altfel. Atunci vei fi asimilat intern schimbarea si va deveni o parte naturala din tine.

O sa zici ca iar zic teorii, dar eu nu prea vad cum te pot ajuta chestii concrete, gen plan, schita, culori, buline daca tu nu esti convinsa ca asta vrei sa faci, si nu doar rational. Astea te ajuta doar dupa ai luat decizia irevocabila ca vei face altfel:) Poate ar ajuta sa te gandesti la ce avantaje si dezavantaje ai avea din acesta schimbare. Gen: voi dormi mai mult noaptea, versus: voi face chestii plictisitoare intr-un procent mai mare din timp ca inainte; si destul de continuu.

Dar intrebarea de baza mi se pare: chiar sunt pregatita si imi doresc sa ma schimb atat de radical? ce sunt dispusa sa fac pentru asta?

cleo78 spune:

uneori imi scriu ce am defacut. Si de cumparat. Mai ales cand ma simt depashita. Ei, acu sa nu credeti ca pot respecta listele...dar cand scriu - incep sa imi pun gandurile in ordine, imi dau seama ca mai uit/sar etc.


Cat despre mancat prajituri, eu le fac asa de buuune ca mananc toata tava, de deasupra, de desupt - nu am nicio regula etc. . Dar la oul ochi, eu mananc albushul si galbenusul amestecat, sotul insa intai rade galbenusul, ca zice ca ala e cel mai bun si vrea sa se bucure numai de el




o soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008

flower-power spune:

Deus,asemenea si tie. Tare fain moment cu doamna de 80 de ani! M-a incarcat de un sentiment de bine si ca uite, se poate sa nu renunti la tine, la aspiratiile tale chiar si la 80.

Inca ma surprind exagerand, sarindu-mi tandara, desi mult[zic eu] mai rar. Dupa care ma gandesc ce, de fapt, m-a deranjat. Acum mai stiu ca are de-a face cu sinele meu ofensat si ca mare parte din supararea mea are ca punct de plecare nu ceea ce se intampla in momentul respectiv, cat armasarul pe care-l fac din tantar, setarea si bagajul

---

The truth which makes men free is for the most part the truth which men prefer not to hear. --Herbert Agar

rrox3 spune:

Olympia si eu la fel cu prajitura, de sus pana jos, fiecare lingurita sa fie cat mai completa si mai gustoasa

Deus ai scris foarte frumos

Conchita mai scoate nasul din carti si da-ne vesti

Nelia zic si eu ca Tangerine, hotararea ta e pur rationala in momentul asta. D-aia te faultezi singura. Nu vrei cu toata fiinta ta sa te schimbi, sa devii organizata si eficienta. Da-ti seama de ce.

Gina am citit si eu despre EMDR intr-o carte a lui David Servan Schreiber, m-a atras mult ideea. As fi incercat cu entuziasm pentru ceva anume, dar nu stiu sa practice cineva in Romania asa ceva. Abia astept sa ne povestesti impresii. Sper sa functioneze bine pentru tine

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

anda spune:

Si eu abia astep noutati despre noul site.
La inceput de saptamana va doresc soare si cadura inside si outside. Sa aveti spor in toate.
La mine s-a instalat asa un zambet de la o ureche la alta incat imi iau zborul spre minunatele mele planuri.

nelia spune:

Tangerine, Rox, niciodata nu am vrut mai mult ca acum. Nu stiu de ce acum si nu pina acum, dar m-am saturat sa scot sufletul din mine ca sa fac totusi ceea ce trebuie sa imi place sa fac. Uite acum, sint innebunita de stres, desi am avut tot timpul sa invat, sa face temele, nu spun ca nu am stat degeaba, am facut atitea lucruri importante in ultimele trei saptamini, dar puteam sa le fac si pe astea mai devreme, daca zilnic lucram cite putin. Am tot citit si citit, sint superinformata, dar pagina e alba inca si miine trebuie sa o predau. Inainte imi placea felul asta al meu boem sa-i zicem de-a fi, dar nici nu eram atit de incarcata, imi perminteam sa huzuresc, sa fac cind imi place, ce-mi place... toata viata am facut ce am vrut. E de bine, nu e de rau, nu regret, dar se pare ca am obosit, cred ca de acolo imi vine dorinta de schimbare: am intrat in panica pentru ca observ ca s-au adunat multe nefacute si in loc sa fac ca de obicei, sa le dau gata intr-un timp scurt si sa scap de stres... nu mai reusesc.

Rox, daca tu stii de unde poate veni asa ceva, adica acest mod 'de artist' cum mi-a spus cineva odata de a trai, lasind pe miine ce pot sa fac astazi, imi spui? Oricare ar fi adevarul, eu nu-l depistez (adica da, stiu, acasa la mine totul se facea alandala, dar am trei surori extrem de organizate, mai ales cele mai mari, cea mica e la fel ca mine - avem acelasi tata si tata a fost ca noi, o fi oare ereditar!?!). Nu vreau sa-mi pun cenuna in cap mai mult decit o fac, sint constienta cite am facut si fac in viata, nu sint delasatoare pina acolo incit sa fie vraiste in jurul meu. Dimpotriva, sint un om constiincios, pe care te poti baza la nevoie, intotdeauna mi-am indeplinit sarcinile asa cum trebuie, nu fug de responsabilitati... dar, singurul meu defect din acest punct de vedere este ca le fac de cele mai multe ori cu pretul unui stop cardiac... Adica intind coarda la maxim, recuperez mereu intr-un timp scurt ce puteam sa fac lejer, trepat, daca mi-as oferi un cadru organizat si disciplinat de munca... si de fiecare data cind ajung in starile din astea de criza, tot imi spun ca data viitoare o iau incet... da, o iau, dar pina la un punct, dupa tot acolo ajung, de nu-mi vine nici mie sa cred.

M-am disciplina si organizat tare mult de cind am copii, dar nu am reusit decit in privinta lor. Dupa ce termin tot ce e de facut legat de ei... sint din nou eu. Probabil pentru ca acolo nu mi-am permis si nu-mi permit sa fac prea multe greseli, pentru ca nu mai e vorba de mine, dar si pentru ca ii iubesc foarte mult si vreau sa fie fericiti si sa le dau un start bun in viata. Dar pentru restul, incerc din rasputeri sa fiu asa, numai ca acest lucru ma oboseste atit de tare, pentru ca imi cere sa fiu atit de ne-eu..

...dar nici asa nu se mai poate, aseara am explodat de stres. Eram singura, ai mei doremau, dar imi venea sa ma iau de cap si sa ma dau cu el de primul perete. Uite asa: Si am stat si m-am mai gindit inca de o mie de ori: nimic din ce fac nu fac din obligatie, imi place sa am copii, imi place sa muncesc pentru ei, imi place sa-mi petrec timpul cu ei, imi place sotul meu, il iubesc de nu mai pot, imi place familia mea si viata din ea. Sintem o echipa in casa, nu face unul si altul isi vede de viata lui, facem fiecare ce poate... numai ca eu fiind mama si femeie, trebuie sa tin friiele in casa, asa cum si sotul le tine in afara ei. Si nu prea imi mai iese...

Imi place la scoala, imi place viitoarea meserie... nu am gasit un lucru, chiar si din alea pe care sint obligata sa le fac, cum ar fi menaj sau de intretinut hainele, care sa nu-l fac totusi din placere pina la coada pentru ca stiu pentru cine le fac si vreau sa le fac. Cei din casa ma ajuta daca le cer, toti, numai ca, eu nu pot sa 'tin casa' si programul ei asa, intr-un mod eficient si organizat, ca sa avem timp de mai multe. Adica pot, ca asta am facut pina acum, dar cu conditia sa recuperez ceea ce nu s-a facut in timp... e ca o camara in care tot arunc si arunc treburi nefacute si cind nu se mai poate, o iau la rezolvat, in doua zile o fac luna, dar eu sint leguma... Tare as vrea sa fiu altfel, desi pina nu demult, agitatia asta permanenta a mea facea parte din farmecul meu, eram unica! Imi placea si ma dadeam mare ce capacitate de munca am si cit de rapida sint facind intr-o noapte ce se face in mod normal intr-o saptamina. Dar acum nu mai amuza, pentru ca de cind am realizat ca nu ma mai pot baza pe rezistenta mea la munca, fizica sau intelectuala, chiar asa, sa sparg avioane intr-o zi dupa ce o luna m-am intins cu lucruri bune ca au fost facute, dar puteau fi aminate acelea ca sa fac ce trebuie si sa nu mai ajung in prag de colaps... Si ce ma freaca cel mai tare, imi dau seama ca exista riscul sa fiu model negativ pentru copiii mei, cresc si vad mai multe decit pina acum. In plus, sufera programul casei, pentru ca eu daca fac un efort din asta... am nevoie sa-mi revin, ori inainte eram fresh a doua zi dupa ce curatam camara si nu observa nimeni.

In concluzie, am o problema, sa stiti, ca nu degeaba ii dau aici din taste! Si trebuie sa gasesc solutii adecvate, bune, pina in toamna, cind incepem din nou nebunia! Altfel, nu ma vad bine...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

mihuta spune:

Eu sunt de cand ma stiu pe ultima suta de metri. Cu bagajele, cu avionul, cu studiatul, cu de toate.Dar m-am obisnuit, mai ales ca am inceput sa devin din necesitate mult mai eficienta.

Plus ca la partea cu studiatul e mereu acea falsa mandrie :daca in asa putin timp am facut asa de multe, cine stie cate faceam daca incepeam mai devreme ? In realitate m-am convins ca orice treaba iti ia exact atata timp cat ii acorzi.

conchita spune:

Deus, nu ma provoca, iarasi vin cu saga pe-aici si monopolizez pe pagini intregi. :-)) abia ma abtin sa nu povestesc, mai astept pana se decanteaza toate evenimentele recente. aaa, mi-a iesit in cale si-un Psychic, super interesanta povestea, cica am chackre de deblocat si mi-a "citit" niste chestii din trecut pe care nu le-am spus nimanui pana acum. auuuum.