Copilul captiv (7)
Raspunsuri - Pagina 12
gina_raluca spune:
Andrianka, multumesc pentru aprecieri 
. S-a rezolvat toata problema pe PM, insa e pacat de circ...
In privinta terapiei, cred si eu ca terapia cognitiva nu e suficienta pentru a depasi probleme de relationare. Invariabil, ce se intampla in viata clientului apare si in relatia terapeutica, dar un terapeut cognitiv sau cognitiv-comportamental nu se focuseaza pe modul de relationare al clientului. Ar ajuta mult daca terapeutul s-ar concentra pe asta, si te-ar ajuta sa intelegi ce se intampla inainte de momentele cand simti ca pierzi controlul.
Conchita, in privinta amortirii- Asta se intalneste cel mai mult in persoanele care au suferit un soc post-traumatic. Nu stiu cat vrei sa intru in detalii, dar manualul ce-l folosim noi pentru a diagnostica conditii psihologice are un anumit numar de criterii ce trebuie intalnite pentru ca persoana sa primeasca un diagnostic. La PTSD sunt vreo 12 (daca nu ma insel) care sunt impartite pe categorii. Persoana primeste diagnosticul daca are cate 2 (iar nu sunt sigura) din fiecare categorie. Din cauza la cum diagnosticam, cineva poate sa aiba manifestari de PTSD complet diferit de o alta persoana. Prima persoana poate avea cosmaruri, flashbacks (unde simte ca retraieste evenimentul), triggers, pe cand cea de-a doua persoana se poate simti numai amortita. Evita tot ce i-ar putea aminti de eveniment, se detaseaza de prieteni, de cei apropriati, si pur si simplu se simte amortit/a - nu poate simti nimic. Amortirea asta e un raspuns la stres. Munca cu cea de-a doua categorie e mult mai grea, dar din fericire, si aici exista solutii.
anda spune:
Fetelor va pup pe toate.
Am reluat capitolele si am cules titluri de carti. Si m-am pus pe citit...am plecat din localitate, am luat si cartile. Am revenit, tot cu nasul in ele. Sunt exceptionale. Am avut o perioada de studiu supeerba.
Tare va multumesc pentru toate linkurile postate aici. ...si va invit sa mai puneti...orice vi se pare interesant 
re
nelia spune:
Rox, bineinteles ca exagerez, ca daca nu o fac, nu ma bagati in seama! Am scris mai multe despre educatie, si desen si alte alea... am salvat mesajul, cind se mai discuta revin, dar acum nu vreau sa schimb macazul pe care a intrat discutia de la mesajul Anei, pentru ca mi se pare tare interesant ce s-a scris. Cel putin Gina, m-a terminat cu rezumatul ei, atit de clar si de concis, atit de interesant si atit de placut de citit, ca mai ca-mi vine sa ma duc si eu la terapie.
De fapt, nu glumesc cu terapia, subiectul asta a atins corzi necunoscute si neatinse pina acum, corzi foarte-foarte sensibile, in fiecare dintre cititori, indiferent ca participa sau nu la discutii. De exemplu, eu nu mai sint captiva, nu am probleme in exprimarea emotiilor, nu am probleme de adaptare, nu mai am... Dar, nu e totul atit de roz cum pare. Am probleme de alta natura, dintre care cele mai importante sint organizarea si eficienta, adica lipsa lor, care atrag altele dupa ele... Dar cind spun asta, inseamna asa, ceva dus la extrem... si analizindu-ma in ultima vreme mi-am dat seama ca... am nevoie de ajutor. Pe bune! Nu pot singura, e un efort prea mare, ma epuizeaza, ma tin un timp si pic inapoi acolo unde eram. Nu e in mine si trebuie sa aflu de ce!
Revin cu detalii cind mai citesc una-alta. Uman functionez de la bine in sus, dorinta si vointa in mine de a face ceva, pentru mine, pentru oamenii din jurul meu exista din plin... munca la fel, dar rezultatele nu sint intotdeauna pe masrua. Sint sufletista, ma bag peste tot unde vad ca e nevoie si nu ma gindesc ca ce-mi iese... dar incep bine si pe parcurs, nu stiu ce se intimpla, ca ma pierd, ma duc in balarii. Si, cind imi dau seama, ma organizez, totul merge struna... un timp. Apoi obosesc si imi dau seama ca, de fapt si din pacate, eu asta sint si pentru ca nu am in mine ordine, disciplina, organizare decit daca ma fortez, dupa orice proiect sint frinta, epuizata, cu migrene, aproape in depresie, chiar daca rezultatele sint bune, mi se pare ca nu merita. Ma odihnesc si o iau de la capat, dar cind n-oi mai putea!?!
Ana, tu spuneai ca e un gol in jurul tau cind faci curatenie, eu zilele astea, dupa o furtuna in paradis, am constat ca in afara de prietena mea cea mai buna, cam gol e si la mine. Copiii, da, dar ei nu sint adulti si nu pot, dar nici nu vreau sa ma bazez pe ei, ei trebuie sa se bazeze pe mine... sotul, da, dar pina la un punct, e in regula si asa, dar e greu cind totul se opreste in acel punct... citiva prieteni, dar si astia au o limita unde se opresc. Nici nu stiu daca sa plinga sau sa fiu fericita si multumita ca in viata mea exista macar un singur prieten cu care sint eu pina la capat, si ea cu mine... nu stiu cum s-a intimplat, dar stiu ca nu sint singura, chiar daca sintem departe una de alta. Este cea mai frumoasa si sincera prietenie pe care o stiu! As da orice sa aflu de ce acolo s-a putut si in rest toate merg bine pina la un punct peste care... sint singura pentru ca nu-i mai simt alaturi. La mine e problema, la ei, incompatibilitate? La voi cum este?
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
Deus spune:
nelia mi-a mers la suflet mesajul tau, ma regasesc in multe, f multe lucruri spuse de tine
nu pot sa-ti raspund la intrebare fiindca am uneori senzatia ca stiu si alte momente cand sunt in ceata profunda
De ce ne transformam in ceea ce gandim despre noi insine? asta-i intrebarea mea repetativa...
Culegem ceea ce semanam si nu inteleg de ce revenim si semanam aceleasi semnite?
Cred ca noi, copii captivi, avem un sentiment pe care-l tot udam si-l mentinem viu : vina, vina pt orice si asta ne macina.
Candva am sa renunt la ea...
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
semiramida spune:
Si eu ma regasesc in mesajul Neliei. Tot one best friend, in rest toate bune si frumoase pana la un punct. In cazul meu clar e o problema de incompatibilitate, pentru ca eu vreau compatibilitate aproape perfecta, ceea ce imi e clar ca nu-i posibil. Sau poate ca tocmai din cauza asta vreau, ridic practic un zid in jurul meu si nimeni nu poate trece, pe de-o parte imi pare rau dar pe de alta imi e foarte bine asa.
Deus, candva o sa renunt si eu la vina...
Off topic: in we am vazut pentru prima oara Clujul, superb oras, m-am indragostit 
Tala spune:
Conchita, LA MULTI ANI! (scuze de intarziere dar multa vreme mi-a fost teama sa mai dau pe aici...).
In sufletul meu (si in mintea mea) a fost furtuna (declansata de acest subiect) cu trasnete si fulgere, acum m-am linistit. Chiar am avut curajul sa intru aici, sa citesc din urma (mai am insa de recuperat) - ce mi-au placut discutiile despre iubire...
Nelia exista oare remediu pentru lipsa de organizare? Nu stiu cum se face ca sunt maestra in a-mi complica viata si a ma scarpina cu dreapta'n stanga. Astept parca sa ajung in acel moment critic si atunci le fac pe toate dupa care sunt in pragul lesinului (poate pt ca mi-a intrat mie in cap ca functionez f bine in stare de criza - asta asa e - dar parca si fac tot ce pot ca sa declansez acea stare).
Deus, crezi ca putem scapa de vina? Mi-e si jena sa ma apuc sa povestesc pt ce reusesc eu uneori (des) sa-mi asum vina (cu argumente solide) si ma cocosez (pana acum nu m-am gandit la asta, eu chiar ma cocosez cate putin din cauza unei scolioze dar cred ca nu numai din cauza ei) si daca nu mai citesc sau nu mai aud cate o frantura de incurajare cad in capcana "asa sunt eu, n-am ce face" - ca un alcoolic care se complace cu viciul lui distructiv.
Nu sunt coerenta acum, simteam insa nevoia sa va imbratisez, sa va multumesc si sa zic 'prezent'(de cele mai multe ori doar citind)
Olimpia, lasa baiatul sa aleaga
Semiramida ma bucur ca ai avut un we placut, intradevar, Clujul, ardealul - e o alta lume deja.
va imbratisez
http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!
columbiana spune:
Gina Raluca,
eu dupa ultima sedinta m-am simtit mai ales rascolita; am ramas in masina minute bune dupa ce am iesit meditind, omul sapase in zone inchise, unde nici nu stiu daca vreau sa mai intru; la un moment dat in timpul sedintei nu-l mai puteam privi, as fi fugit de acolo dar nu puteam; pentru mine este foarte important si faptul ca e localnic, si parte din problemele mele tin de adaptarea la societatea de aici, e persoana potrivita sa-mi <descifreze> codificari culturale; apropo, vreau sa te intreb pina la ce limita merge dreptul meu la confidentialitate; o abordare gresita sau rau intentionata mi-ar costa profesional;
Conchita , tu ai facut un lucru extraordinar!
Nelia, iti raspunsesem dar am editat, scuze; e o sfera complicata, a relatiilor sociale, si raspunsul e in noi; eu nu-mi permit sa-mi izolez copilul si barbatul, altfel as fi fericita la marginea padurii :))
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
olympia spune:
Buna dimineata!
Am tot recitit din urma, ca tare-mi place cand se anima discutia, dar dup-aia ma derutez cand vreau sa raspund ca mi-o iau la galop gandurile!
Adrianka, tie voiam sa-ti spun, asa intuitiv mai mult...., ca poate provoci cumva crizele alea ca raspuns la o chestiuta poate minora in ochii altora dar care tie iti declanseaza un resort din trecut, plus ca din cate-mi amintesc din ce ne-ai povestit, tu ieseai cumva invingatoare in tumultul intamplarilor trecute, erai puternica cand le infruntai si automat reactionezi aidoma in prezent, ca si cum ai suna in interior mobilizarea generala pentru repunerea lucrurilor in ordine... are vreun sens ce zic? Acum poate lupta ta e disproportionata, ca situatia e alta, dar daca tu te-ai calit in batalii mari, asa le duci pe toate.
In povestea trista cu doctorul, aproape ireala mi se pare, vedem ce viata compartimentata avea omul ala si ce putin important era pentru el rolul de tata, daca si l-a anulat automat cand l-au chemat la urgenta. Copilul era totusi marisor, chiar n-o fi zis nimic de l-a putut uita asa?
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
olympia spune:
Va multumesc pentru sfaturile pentru pustiul meu, ce pusti ca-i barbatel aproape!... Pe el l-as fi lasat oricum sa aleaga dar nu "la soarta" cum teribilist mi-a zis el la inceput, ci explicandu-i niste consecinte pentru viitor, ca alegerea-i va usura sau nu, drumul spre facultate. Cred ca insista pe socio-umane ca-i cel mai putin solicitant si asa isi pastreaza optiunile deschise. La faza asta i-am zis macar de filologie cu engleza intensiv, ca asta sigur i-ar folosi oriunde. El revine periodic si schimba ordinea celor trei optiuni, ma intreb daca-mi testeaza asa acceptarea unor variante sau chiar nu-i hotarat...
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
olympia spune:
Tala, la lipsa de organizare-s campioana absoluta! S-ar putea sa vina si dintr-o raportare aiurea "eu si ceilalti". Concret: niste treburi sunt de facut! Ei, dar poate ca acum mi-as dori sa fac altceva... si
incep sa ma simt vinovata, apoi suna clopotelul datoriei ce trebuie implinita, ma mai eschivez un pic, ma gandesc ca poate gasesc alta treaba tot pentru casa/familie de facut, dar care mi-ar fi mai usoara sau mai placuta ca activitate, deja incep doua pe ordinea de zi, fie si doar la nivel de plan , daca intre timp se iveste ceva neprezvazut dar urgent, le iau in ordinea in care apar, ma trec pe planul cinspemii si incep sa ma simt prost din cauza asta, ma macin, ma invinuiesc ca nu le-am facut pe toate mai repede, mai bine si mai demult si ca nu reusesc sa ma rezolv si pe mine... Cand sunt gata sa explodez intru-n treburi ca o furtuna si macar doua din trei imi ies, da-s gata sa pic lata ca nu ma opresc decat cand sunt demolata la propriu!
Suna cunoscut?!?
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina