Copilul captiv (6)

flower-power spune:

Iubirea, ma gandesc, e cand vrei sa ramai impreuna si dupa ce au trecut fluturasii, si dupa ce ai descoperit ca nu sunteti una, si dupa ce ai vazut ca alea de-ti pareau tie la inceput capricii haioase sunt chiar defecte... Abia atunci poate incepe iubirea.

Numai ca asta nu mai are prea mult de-a face cu ce a fost la inceput.

ADRIANKA spune:

Da, Flower, exact asta cred si eu, dar auzind povesti cum ca si dupa ani si ani unele femei tot se mai simt indragostite de parteneri, ma face sa imi pun intrebari.

Eu am avut relatii si lungi si scurte, dupa posibilitati, dar dupa ce s-a dus entuziasmul de inceput...eu am ramas cam in plop, ca nu stiam de ce sa ma agat, amorteam brusc, nu mai simteam...si atunci decretam ca gata, eu nu iubesc, desi vroiam sa raman cu persoana respectiva...Mie mi-e greu sa definesc ca ceea ce simt dupa nebunia inceputului e iubire...Si asta se "datoreaza frumoasei mele copilarii...Adica simt siguranta, respect, dorinta de planuri in comun...dar nu imi dau seama daca asta se numeste iubire...Daca se intampla numai cu un partener, asta e, dom'le se termina iubirea..dar asa a fost cu toti...si cu toti aceleasi intrebari care ma macina pe dinauntru...Buba e la mine

olympia spune:

Adrianka, nu-s povesti.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

anka1 spune:

Va citesc de la inceput, cel mai bun subiect de pe DC, dupa parerea mea

O nedumerire am referitor la iubire: inteleg parerea voastra despre iubire neconditionata, inteleg ce spuneti. Si totusi..ma gandesc la mine, ceva a declansat iubirile mele, adica am primit ceva la inceput, o manifestare a celuilalt, ceva adresat mie, altfel nu cred ca era posibil la mine...Posibil ca dupa aceea sa nu mai fi contat, dar initial am primit ceva. Si voi vorbiti de rezonanta, voi simtiti ca celalalt este alaturi de voi, cu voi, pe aceeasi lungime de unda, Deci undeva constientizati ca primiti sau ati primit candva ceva, semnale, sau ce vreti voi. Nu cred ca la mine se poate isca iubirea asa, din neant si sa continue..ma pot indragosti de o poza, dar nu o pot iubi.

Nu stiu daca m-am facut inteleasa, greu subiect "iubirea" :-)

Anca

anda spune:

www.damaideparte.ro/index.php/ce-este-iubirea/434/" target="_blank">Iubirea este o stare de a fi din care provine in mod natural capacitatea de a darui, impreuna cu lipsa oricarei inlantuiri.
Mi-a placut articolul.

Eu, cu ajutorul Conchitei, m-am lamurit ca facusem o ciorba mare din iubire. Simtamintele sunt la fel, aceleasi, doar ca eu le numeam diferit. Starea mea de bine, pacea si tumultul meu, din mine catre mine, si catre lume, il numeam implinire si de fapt este iubire. Ceea ce daruiam si primeam, numeam iubire si de fapt era...orice altceva (nevoi, de ex., ca in articol)
Iubirea-ocean :) normal ca e neconditionata. te scalzi in ea. iubirea este. iubirea suntem. punct.
...si de la capat

anda spune:

o manifestare a celuilalt = satisfacerea unei nevoi, cred
tu lui si el tie...completare.
o confundam cu iubirea, o numim iubire adica...de aici rezulta "nu ma iubeste" cind corect ar fi "nu-mi satisface nevoile".
Ca-n principiul AT ...eu sunt OK, ei sunt OK. De iubit, ne iubim (am si vedea asta daca am scoate din ecuatie satisfacerea nevoilor). Pe acest principiu (pentru ca sunt si pentru ca este, suntem OK). Suntem in acelasi ocean :)

nelia spune:

Tot citesc si citesc despre iubire... si ma tot gindesc la ce am trait, la ce traiesc... si parca simt fluturasii cind citesc ce scrie ilia_99, . Draga mea, eu sint ultima de aici care ar putea ridica macar o pietricica cu gindul sa o arunce spre tine, daca iti spun ce in conditii 'am iubit' eu, sigur ma veti acuza de romantism ieftin. Ei, draga babii, ceea ce descrii tu acolo, eu o consider aia mare si neconditionata. Noi am mers mai departe, am luat viata in piept cum se spune (si societatea), dar faptul ca acum ma aflu intr-o iubire calda, echilibrata, sanatoasa, spune tot, nu? Numai ca eu nu am vrut sa ma gindesc toata viata oare cum ar fi fost daca... Asa, cu tot riscul pe care mi l-am asumat (si l-am simtit din plin), stiu cum a fost, a fost minunat si ar fi fost in continuare, dar... of, ca intotdeauna exista un dar. Incercind marea cu degetul, macar m-am linistit si am putut sa merg mai departe, mie mi se pare crucial momentul in care eu am hotarit ca vreau sa merg mai departe. Pentru ca uite, am vrut ce am acum... si in genul asta de iubire nu prea se poate... poate ca asta s-a intimplat si cu parintii Conchitei, ma gindesc... totusi ce a facut doi oameni atit de interesanti si minunati ca parintii ei sa se poarte asa unul cu altul si cu copiii lor!?! La mine, exact la dorinta ca vreau un copil... am oprit acolo unde era si am zis gata, e prea mult. Inca nu stiu daca a fost bine, dar nu regret, nu mi-e dor, mi-e bine... Dar (vedeti ca tot timpul exista?)... asta pentru ca am avut noroc, v-am mai spus asta: viata mi l-a adus pe sotul meu, dragul de el! E tot iubire, poate chiar mai mare decit cealalta pentru ca e mai cuprinzatoare, s-a extins... simt chiar si fluturasi, chiar si dupa cei citiva ani buni petrecuti impreuna... dar e atit de altfel! Ceea ce nu stiu este ca raspunsul la intrebarea: oare m-as fi multumit cu genul acesta de iubire daca nu stiam cum e cealalta? Oare nu as fi asteptat toata viata acel 'ceva' nebunesc, iar aceasta asteptare sa ma fi impiedicat sa gust starea de bine si de normal pe care o simt acum? Tare mi-e teama ca raspunsul este ca nu, nu m-as fi multumit... as fi cautat in continuare.

De asta spuneam ca eu nu-mi mai doresc pe acest plan nimic de acum incolo... citesc ca ati iubit de mai multe ori, pe mine ma ia cu . Trebuie sa fie capacitate sufleteasca mare ca sa poti face asta, la mine este exact cit am avut si am, de unde mai mult!?!

Acum, dupa ani de zile, pot sa spun ca genul de iubire oarba din prima categorie te da cu timpla de stele, dar te epuizeaza. De aceea spuneam ca pe undeva, cu toata fericirea din ea, e nesanatoasa... e ca un accident de masina: nu stii cind te loveste, unde te loveste, ce simti cind se intimpla si nici cu ce ramii dupa, daca scapi cu viata. Iubirea din a doua categorie te hraneste, te stimuleaza, te completeaza si te implineste... si cei doi ajung la un soi de echilibru bun in care poti aduce copii pe lume. Adica, poti tu sa-i aduci oricum, dar mediul favorabil cresterii lor, cred ca este ultimul...

Conchita, am citit articolul... si mi-am dat seama ca nu sint de acord, desi in primul moment am fost. Si nu sint pentru ca... eu nu vreau sa supravietuiesc, ci sa traiesc, sa iubesc si sa fiu iubita... cu orice risc, mi-l asum.

Mai citesc...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

rrox3 spune:

Da Anda exact despre asta este vorba.
Dar cati avem capacitatea sa simtim asa tot timpul? Si sa fim siguri ca asta simtim? Sa nu ne incurcam in nevoi? Sau in mecanisme de aparare?
Problemele copiilor captivi sunt tocmai lipsa contactului cu ei insisi si lipsa de incredere in ei si lume.
Numai de pe pozitia "Eu OK - ceilalti OK" poti simti iubirea neconditionata. Altfel te intrebi eventual ce e iubirea? sau o confunzi cu altele.

Conchita Atasament securizant versus atasament insecurizant nu inseamna optimist versus pesimist. Oamenii liberi au atasament securizant. Dobandit in copilarie sau mai tarziu. Copiii captivi (abuzati sau orfani, etc) au atasament insecurizant (ambivalent, evitant sau dezorganizat).
Referitor la articol: da, anxiosul este mereu in alerta, nu se simte in siguranta, detecteaza orice pericol, real sau nu. Dar tot el e faultat de panica si nu reactioneaza cum trebuie in fata pericolului. Pe de alta parte, tot atasament insecurizant are si depresivul si ma tem ca el va detecta ultimul pericolul. Cred ca-l prefer pe omul atasat securizant, care va detecta eventual putin mai tarziu pericolul, dar va reactiona cel mai bine pentru a se proteja.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

nelia spune:

Tu ai spus un adevar aici, pentru ca eu cred ca iubirea mare, aia din prima categorie descrisa de mine si de Ilia si despre care spunea Conchita ca o poti trai in orice conditii sau neconditionat, chiar si fara reciprocitate, asta si este. Ne dorim toata viata sa iubim, de cind sintem mici, de cind descoperim primele romane de dragoste, primele filme, de cind aflam despre Romeo si Julieta... ne-i imaginam in fel si chip, oare cum e, oare cine va fi, cum va arata printul meu pe cal alb!?! Si crestem cu aceasta nevoie si dorinta vitala in noi, marita apoi hormonal, ca au si ei rostul lor, mult mai mare decit ni-l imaginam... si tot visam, tot visam... si cind intilnim o un barbat (sau o femeie) pe masura viselor si dorintelor noastre adunate, ne ducem cu totul spre el (ea). Bineinteles ca aceasta persoana este speciala, este interesanta, este... pe cal alb - eu le zic Feti-frumosi-fiii-iepei si Consinzene... dar sentimentele noastre, desi pleaca de la faptul ca i-am intilnit, i-am cunoscut si ii iubim, se ridica mult deasupra persoanei noastre si a lor, devin asa, cumva... pure si incandescente. Acolo stam cu fruntea lipita de stele (insist, dar imi place de mor acest vers)... Dar cit poti sta asa, in starea asta de iponderabilitate? Cit rezisti... apoi cazi, daca se termina rau, sau pur si simplu te incarci de energie stelara pentru toata viata si cobori pe pamint, sa traiesti o viata normala. Acum, daca intilnesti mai multi Feti-frumosi-fiii-iepei sau mai multe Consinzene... vai de genunchi si inima... de timple, ca nu cred ca e chiar usor sa te izbesti mereu si mereu cu ele de stele...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Da, se cheama ca trisam daca alegerea se muta cu totul din inima in creier. Solutia fericirii este la mijloc cred eu, dar sint tentata sa cred ca nu poti dace o asemenea alegere si sa te asezi la mijloc intre inima si creier pina nu ai dat eliberat macar o data-n viata fluturasii... dar de tot, altfel ramine o iubire mare, dar neimplinita... si nu poti merge mai departe fara sa o implinesti, va atirna toata viata acolo, agatata de suflet, pe jumatate sau pe trei sferturi plina. Parerea si experienta mea, bineinteles!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU