Copilul captiv (6)

Mariaa spune:

uite, vezi?! ca si cu iubirea, din punctul tau de vedere poti s-o vezi paine neagra sau prajitura :))



mamica de Fluturas
_

“Before you speak, listen. Before you write, think. Before you spend, earn. Before you invest, investigate. Before you criticize, wait. Before you pray, forgive. Before you quit, try. Before you retire, save. Before you die, give.”

simali spune:

Am pe undeva aceeasi opinie. In conditiile in care definim evoultia speciei ceea ce cunoastem noi astazi.

Din frustrare se naste solutia. Nu din fericire. Puturosul frustrat ca e pus la munca a inventat roata. Muncitorul senin si in echilibru cu sine, cu munca lui si cu Universul ar mai fi impins si astazi carul direct pe pamant...

Cred ca filosofia asta cu seninatatea si atasamentul securizat este fara indoiala viitorul omenirii dar dupa ce omenirea rezolva intr-un fel probleme gen poluarea planetei, hraniriea si tratarea milioanelor de copii din Africa, etc.

Pe de alta parte, daca ma mai gandesc putin, cu banii cheltuiti pe razboaie s-ar fi rezolvat foarte multe dintre problemele mai sus mentionate. Copiii echilibrati nu fac razboaie si nici nu sunt excesivi de lacomi. Dimpotriva. Vazuta din aceasta perpectiva, un alt fel de educatie este inceputul unei lumi noi, mai echilibrate, mai juste.

A... stiu. Pentru progres e necesara o combinatie intre cele doua feluri de educatie doar ca inversata piramida. Liderii sa fie promovati dintre cei cu atasamentul securizat iar executantii (cercetatorii, inginerii, etc.) sa fie selectati dintre cei frustrati. Q.E.D.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

olympia spune:

Fiecare intelege si daruieste dragoste dupa puteri, fie ca e romantica sau pentru puiul sau.
Dincolo de de intelegerea sau priceperea personala incep ingradirile pe care le pune constient sau nu spre propria aparare.
De aceea unii se implica, se adapteaza si-si hranesc iubirile si le fac puternice, iar altii le inchid in baloane colorate si doar le privesc plutind perfecte in sus , dar nefunctionale in viata de zi cu zi... aici vorbesc de iubiri romantice.
Iubirile puternice cer cunoasterea profunda a celui iubit, cu bune si rele si mai cer respect penntru fiinta si felul lui de-a fi.
In privinta copiilor e mult mai greu, pentru ca avem in spatele cortinei un model trecut pe care l-am incadrat cu "asa da" sau "asa nu" si modelul nu se potriveste si ne joaca feste.
Chiar cand credem ca ne cunoastem copiii nu vedem de fapt decat parti din intregul ce se plamadeste si se transforma zilnic si marea incercare este sa le dam libertatea de a se forma si transforma pe ei insisi cat mai in siguranta si totusi fara ingradiri.
De cate ori ma autoanaizez, ajung la concluzia ca cele mai multe lucruri pe care le fac nu se incadreaza la "actiune" ci la "reactiune" si asta sigur nu-i bine.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

simali spune:

Uite asta as include eu in slujba de la cununie sau as scrie pe surtucul (prea)aurit al popii.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

nelia spune:

Asta, asta o cunosc eu! Mai, sa fie, au aceeasi ochi, n-o fi acelasi, nu?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

tangerine spune:

as vrea sa va contrazic la faza cu atasamentul insecurizant care duce evolutia omenirii in spate

pentru ca mie imi suna a fraternizare cu abuzatorul, a " bine ca ti-a facut ce ti-a facut ca uite unde ai ajuns acum; daca nu era el, ce te faceai? erai o amarata de fiinta fericita si nesimtitoare"

si va contrazic in 2 feluri:
primul: ca sa faci ceva util pentru omenire, n-ai de ales decat sa ajungi la statutul ala de fiinta fericita si nesimtitoare care se pare ca presupune totusi mai multa simtire decat la prima vedere; asa ca in caz de atasament securizant, drumul e mai scurt; eu cred ca se confunda cei cu atasament insecurizant, dar in denial cu cei cu un adevarat atasament securizant in acest caz

al doilea: mari genii in psihologie/psihoterapie: Freud, de exemplu NU au avut o copilarie nefericita; uimitor, nu? si totusi au reusit sa inteleaga niste mecanisme pe care nu le-au trait poate niciodata -asta as zice eu ca e puterea iubirii

o sa revin cu un citat dintr-o carte geniala despre iubire, ca momentan am niste trebi presante

tangerine spune:

si mai am o intrebare: nu inteleg chestia asta cu existenta iubirii nu are legatura cu manifestarea ei - poate sa intre cineva in detalii? recunosc ca eu cred ca e exact pe dos; e vorba de iubirea de la distanta?

conchita spune:

am gasit articolul:

www.livescience.com/culture/insecure-relationships-good-100515.html" target="_blank">Being Bad at Relationships Is Good for Survival

Feeling happy and secure in our relationships is a goal many people strive for, but in times of need the emotionally insecure partners may be doing us a favor by being more alert to possible danger.

Evolution may have shaped us to consist of groups of emotionally secure and insecure individuals, researchers write in the March issue of the journal Perspectives on Psychological Science.

When faced with threats to close personal relationships, people react in different ways according to their sense of whether the world is a secure place. The same reaction styles also cause people to be more or less attuned to dangers of all kinds.

Evolution would have favored a mix of these so-called attachment styles if mixed groups were more likely to survive than groups of only secure or only insecure individuals.

"Secure people have disadvantages," experimental psychologist Tsachi Ein-Dor of the New School of Psychology in Herzliya, Israel, told LiveScience. "They react slowly and then act slowly because they need to first get organized."

This notion would explain why almost half of all people in the world have insecure attachment styles, he said, despite the fact that people prefer secure types as romantic partners.

How we view the world

People who do well in relationships have what's called a secure attachment style. They tend to view the world as a safe place, and their optimism allows them to focus on tasks without being bogged down with negative thoughts. They seek out groups and work well in them.

In contrast are those who exhibit insecure attachment styles. Some people are anxious types, always clinging to their significant other, and others are aloof, or avoidant, preferring to deal with problems on their own instead of relying on their partners.

Attachment behavior is a survival adaptation, said Ein-Dor. Because infants can't survive on their own, they have to attach themselves to their parents. If an infant cries and is soothed by its parent, it learns that it can trust other people for love and support.

Those whose parents don't have time or energy to respond may learn they have to fend for themselves.

Such traits can take on different meanings in a group setting. When in immediate danger, people shouldn't necessarily take comfort in the sense of peace and safety a group can provide.

Benefits of being insecure

To test their idea that mixed groups would benefit survival, Ein-Dor and his colleagues put students in groups of threes alone in a room with a concealed smoke machine, which was switched on to simulate a fire. Groups were quicker to notice the smoke and to react to it if they contained individuals who scored high for insecure attachment.

Groups that had a member who rated high for the anxious attachment style tended to notice the smoke faster than other groups, and those that had a member rating high on attachment avoidance tended to react first, such as by leaving the room.

"This is the first [paper] I've read that has started to sway me toward the idea that insecure attachment styles are adaptations," said Paul Eastwick, a psychologist at Texas A&M University, who was not involved in the current study. "I have always favored more of a 'side effect' explanation."

asa ca, Simali draga, ai ghicit cum e de fapt impartita lumea. :-)

tangerine, nu o zic eu, ci domnii cercetatori de mai sus. pe undeva le dau dreptate. insa nush cum s-ar comporta combinatia de visator+ atasament insecurizant, suna exploziv. :-)) nu e vorba despre persoane abuzate, ar fi chiar culmea ca jumate din pamanteni sa fie abuzati...desi, mai stii? era vorba despre tipul de atasament, adica pesimistii si optimistii.

nelia, hahaha, sper sa nu. adica, sper sa da, ca tipul e special si e de bine daca iti doresc sa fi fost acelasi. sau asa il vad eu, via teoria expusa de anda, ca oamenii sunt povestile pe care le tesem noi despre ei...sau reformuland ce spune Olympia despre copii, ca vedem doar umbre din ce se joaca in spatele cortinei.

Mariaa, pai eu vreau sa vad ce este, nu ce mi-as dori eu sa fie felia aia. :-))

conchita spune:

pai am explicat: iubesti pe cineva chiar daca ala nu te iubeste. eventual e cu alta sau cu altul sau pe alta planeta sau e colegul de birou si sunteti total incompatibili, nu puteti forma un cuplu - zice ratiunea. dar inima zice ca nu conteaza, tot il iubesti. neimplinita sau implinita in relatie, il iubesti pur si simplu. poate chiar acceptand ca nimic nu e posibil, deci nu e nevoie de drama, crize, lesinuri si telenovele. il pastrezi acolosha in inima ta, independent de statutul vostru sau daca e sau nu e o relatie intre voi...:-)

cleo78 spune:

cetii din urma, si simt nevoia de a interveni.

Delia21, spuneai ca ti-e greu sa exteriorizezi sentimentele fatza de mama. Spune-i! lucrurile nespuse zac .. si nu fac bine, sentimentele trebuie aratate. Si daca nu o poti spune in cuvinte, fa-o prin fapte, prin gesturi. Si asta nu numai pt sufletul mamei tale, ca o recunostinta ca te ajuta, ci mai ales pt copii - sa invete sa isi arate si ei si sa isi inteleaga sentimentele - e ceva minunat, firesc, si sigur ca nu vei fi ranita nici tu, nici cupiii tai.


Cat despre trecut - ca inca il mentioenzi - cred ca e ceva acolo care nu te lasa sa pelci. Un pic de introspectie, sa vezi ce durere te leaga, te impiedica.... ce trebuie plansa, si pusa la locul cuvenit, si nu purtata in suflet.

Si asta cred ca o recomand tuturor copiilor captivi de aici - durerile trebuie planse, si traite, si incheiate. Faptul ca inca se intorc si inca rod arata ca inca nu au fo jelite suficient.

va incurajez sa expuneti sentimentele - aici sau la cei dragi, in spatele calculatorului nimeni nu va poate jigni. La fel, cei dragi vor aprecia deschiderea si sinceritatea.
Si pt mine e greu. Dar lupt, si ma depashesc, si in fiecare zi si cu fiecare mica reusita m a iubesc mai mult!

conchita, jocul cu fata ta dea bad mummmy m-a dat gata. Asha frumos ai raspuns ca nu stii cum e, si sa ii ceri si parerea ei... YOU MAKE MY DAY

raspuns lui Ana Stroe: da. Dragostea sufocanta poate face copilul captiv. Ba mai mult, dragostea posesiva/gelozia e un semn al captivitatii... astea nu cred ca sunt sentimente sanatoase, si cred ca un copil trebuie crescut cu dragoste dar si independentza. Iar gelozia mamei ii va bloca alegerea de a iubi si colegul de gradinita, si pisica si a le acorda timp si atentie diferita - in defavoarea 'gelosului'.
Ana, faptul ca iti pui intrebari si cauti raspunsuri e un inceput.




o soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008