Copilul captiv (6)

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Deus, somn usor. Eu am facut muffins cu ciocolata, pastrezi si pentru miine citeva, merg cu cafeluta ta.

Anda, frumos ai spus, asa este, asta se intimpla, la mine una se potriveste teoria ta (nici eu nu cred ca se resping, cred ca din nou spunem acelasi lucru, aceeasi Marie cu alta palarie...): cind am constientizat ca ceea ce traiesc e iubire, m-am speriat... bine, bine, am asteptat-o atit de mult, atit am mai citit in carti despre ea (fac mic, ca sa nu rideti de mine, da' io neconditionat de tot l-am iubit doar pe domnul Darcy!), atit am mai scenarizat-o si reinventat-o in mintea mea de tinara nelinistita, incit acum, ca o traiesc, ce fac!?! Pai, nu prea ai ce face decit sa iubesti, si cind cobori din ceruri pe pamint si incepi sa potrivesti ceea ce simti neconditionat in conditiile omenesti... nu prea merge, la noi n-a mers. Dar iubirea e iubire, e acolo, in noi, a fost dintotdeauna, doar am asteptam persoana potrivita ca sa o activam... si dupa aceea ramine tot acolo, doar ca dobindeste un nume, o fiinta anume.

Si mie imi place topicul asta, iti tot vine sa scrii... Mi-ar placea sa vina mai multe fete, nu trebuie sa vorbeasca neaparat despre ele, despre lucruri-care-nu-se-pot-spune-inca... dar uite, se poate vorbi despre orice, in timp ce mai bem o cafeluta, mai mincam o prajiturica... Si un brat de !

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

am avut de multe ori tendinta sa strig "catalogul" la topic, ba chiar sa bazai lumea pe PM, ingrijorata daca sunt ok doamnele, am mai calcat pe-alaturi, dar in general mi-am amintit ca pe-aici nu e condica, tocmai asta este esential: sa nu te simti obligat sa scrii sa sau NU scrii. fluxuri, refluxuri, se mai aseaza lucrurile, mai vin apele mari, trece furtuna, urmeaza tacerea, apoi iar vorbele. asa ca, aleg sa respect alegerea fiecaruia. desi ma mananca degetele sa intreb de sanatate. :-)

legat de dragoste, hm. pana la urma e cea mai importanta pe lista de discutii. pentru ca atunci cand vom intelege si internaliza (cuvantul mascota la topic :-)) ca NU o putem intelege, poate atunci ne vom uita in trecut cu intelegere. intelegere de-aia a la Eclesiastul, sorry de trimiterea religioasa, stiu ca nu toata lumea o apreciaza. ce putem, insa, controla, in marea asta de mistere, este atitudinea noastra. iar atitudinea pleaca de la ganduri. gandurile se nasc din sentimente plus experienta plus ratiune, asa le vad eu, or fi altfel. deci, daca eu ajung sa fiu convinsa ca nu stiu ce e dragostea, dar ca in afara dragostei nu pot trai, si ca inauntrul ei ma pot arde sau purifica, in functie de atitudine, atunci scriu asa: totul e desertaciune. insa pana sa devina desertaciune, e dragoste si asta merita totul, inclusiv copilaria mea sacrificata ca sa ajung s-o cunosc astazi in forma cat mai apropiata de forma pura. fiecaruia dupa nevoi, de la fiecare dupa puteri, cam asa cu dragostea asta. :-))

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Ana, fetele nu te cunosc, dar eu da... si sa stii, ca si daca ar fi sa ma bat cu tine, eu nu-ti dau voie sa spui asa ceva. Nu e drept! Esti o mama speciala a unui copil special! Si atit. Si daca zece la suta din mamele de pe acest pamint ar fi ca tine si ar face pentru copilul tau ceea ce ai facut si faci tu, adultii de mai tirziu ar fi mult mai feriti de o gramada de probleme. Nimeni nu stie ce transmite copilului sau atunci cind il concepe, nimeni nu stie exact ce impact vor avea asupra lui gesturile, cuvintele, atitudinea de parinte. Dar cind exista dragoste pentru acel copil, prea rau nu are cum sa fie, eu asa gindesc. Iar la voi exista din plin!

Esti binevenita sa scrii oricind aici, vezi si tu ca fiecare scrie ce simte... si conversatia se leaga. Si asta e valabil si pentru fetele care citesc, va asteptam la taifas! Subiectul asta imi aduce aminte cumva de tinerete, cind stateam cu prietenii sau cu tineri de virsta mea cu noptile la discutii, cu o bere, o cafea sau un ceai in mina si despicam firul in doua, in patru... si in nouazeci si noua, pina intelegeam de unde ne venea frecusul.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns columbiana spune:


Nelia
intre timp mi-am sters mesajul initial, mi-e greu sa ies din mine si mai ales sa ma <dezvalui> pe un forum; totusi nu scap de indoieli,de teama ca am fost si sunt prea obsedata si posesiva cu el, prea lipsita de incredere in el; si da, la fiecare esec sau suferinta (ca nu are prieteni, mici frustrari legate de echipe de joc sau colegi la scoala) ma intreb daca si unde gresesc in educatie;

dragostea prea multa si prea posesiva poate face un copil captiv?

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Deus spune:

Buna dimineata



devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Ana, da, dragostea posesiva poate duce la captivitate, dar nu pe baiatul tau. El are nevoie de dragostea si intelegerea ta mai mult ca oricind. Si eu am ramas pe ginduri cind una dintre fete a spus ca cei care nu vor sa creasca mari nu vor pentru ca le e bine acum cit sint mici si binele asta poate le ingradeste libertatea de a zbura... dar nu vad cum altfel as putea as ma port cu Tudora, ea de asta are nevoie, sa stie ca poate sa creasca mare in ritmul ei, fara sa o grabeasca nimeni... asta ii ofer. Si apoi, eu nu cred ca dragostea ta e posesiva, poate protectoare ar fi mai bine spus. Dragoste posesiva care face rau este cea care ingradeste copilul pentru ca parintele simte ca-l pierde si-l vrea pentru el... ori tu il iubesti si il protejezi nu pentru ca il pierzi tu, ci pentru ca ti-e frica sa nu-i fie rau. E o diferenta intre aceste doua genuri de iubiri pentru copii, cel putin eu asa cred. Bineinteles ca nu spun ca totul este in regula in relatia cu el, dimpotriva, cred ca oricind mai avem ceva de invatat, de schimbat, de adaugat, invatam sa fim parintii lor din mers. Curaj, daca simti nevoia sa scrii, aici sint fete care chiar stiu sa vada acolo unde noi nu vedem, si oricum din afara se vede mai 'clar' situatia... daca nu, nu. Daca iti vei pune intrebari si fara sa scrii si le cauti raspunsuri, sint sigura ca le vei gasi.

'Neata, Deus! Si cafeaua?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

ce cafea, nenica, dar despre tort si inghetata ce ziceti?

Ana, nu stiu ce ai scris, doar atat iti zic: faptul ca iti pui intrebari si te framanta inseamna ENORM. nu ai cum sa fii o mama rea, ca asta deduc ca te framanta, din ce-ti raspunde nelia. nu uita ce se tot spune de la inceput aici: parintii sunt responsabili pana la un punct, dupa aia este integral si strict responsabilitatea copiiilor. plus, oamenii au temperamente diferite, nu putem astepta de la toti copiii sa fie lideri si sociabili si populari si genii. sunt asa cum sunt. ca doar asta e si problema noastra, ni se pare ca nu am fost iubiti cum suntem...

era un articol deunazi preluat de yahoo news despre atasamentul insecurizant, ca de fapt asta provoaca evolutia speciei, nu atasamentul securizant si optimismul! super interesant, sa vad daca-l gasesc din nou...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns columbiana spune:




eu ma uit in dublu sens, spre parintii mei a caror dragoste, a amamei de fapt m-a sufocat si m-a facut sa fug provocindu-le lor suferinta si mie remuscari ulterior( si ma preocupa asta mai ales acum in perspectiva venirii iminente a mamei pentru doua luni, si n-as vrea nicicum s-o ranesc cu ceva, e o perioada sensibila pentru noi amindoua, dar pe de alta parte desi ne iubim cu disperare nu prea reusim sa convietuim in pace pe timp lung), si la relatia mea cu Tudor si teama sa nu repet si eu cu el aceeasi superprotectie pentru copilul mic transformata in agatatul de el mai ritziu; de fapt datorita topicului vostru am inceput terapia la psiholog, doar ca el ma taxeaza 100$ ora si niciodata nu reusim sa acoperim toate problemele mele pentru ca mereu dau prioritate celor legate de Tudor;

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mariaa spune:

pot sa o servesc eu?!

conchita, trebuie sa recunosc ca nu am avut parte de iubiri nesanatoase si nu pot face comparatia. e drept ca iubesc pentru ce este 'el' si nu iubesc cerebral sau pragmatic (sunt scorpion, deci n-am atata capul pe umeri pentru asta ) multumesc de lamurire

si eu cred ca avem mai multe suflete pereche nu doar unul este un film foarte frumos despre suflete pereche si cum se cauta/regasesc ele, poate l-ati vazut deja, vi-l recomand totusi www.youtube.com/watch?v=v6aqBvedQvE" target="_blank">What dreams may come.

sa aveti o zi frumoasa

mamica de Fluturas
_

“Before you speak, listen. Before you write, think. Before you spend, earn. Before you invest, investigate. Before you criticize, wait. Before you pray, forgive. Before you quit, try. Before you retire, save. Before you die, give.”

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Mariaa, iubirea nesanatoasa e aceea care implica abuz, da? atunci o cunosc. aia neconditionata este cand el poate nu te iubeste sau te iubeste, dar nu constructiv:-), te mai si inseala, isi lasa ciorapii pe te miri unde, zice "imediat" cand de fapt gandeste "niciodata":-)), dar tu il iubesti asa cum e. le-am inteles corect? daca da, si pe-asta o cunosc. o mai cunosc si pe-aia la prima vedere cand, la propriu, te inalti deasupra solului si nu mai vezi nika in jur, doar ochii lui friggin' verzi-albastri.

recunosc deschis ca mie mi-e frica sa ma mai indragostesc. imi pierd mintile in dragoste, sunt complet oarba, ratiunea e pe pustii. trebuie sa se intample un cataclism sa ma dezmeticesc, altfel dumnezeu cu mila.

o sa caut filmul...eu imi imaginez ca suntem ca ciorchinii de struguri, iar celelalte boabe sunt sufletele noastre pereche. nu neaparat romantice...mai exista si platonism pe lume, il cunosc si pe-ala. stiu ca nu e de crezut, am citit si auzit multe lamentari ca nu e posibila o prietenie platonica intre un barbat si-o femeie, ca mereu e sexul in subconstient. pe naiba, exista. si daca exista atractie, si daca nu exista atractie, prietenia tot e posibila. stiu io sigur.

chestia aia langa ceasca de cafea ce e? sper ca paine neagra, nu prajitura. :-))

Mergi la inceput