Copilul captiv (6)

nelia spune:

Woau! Ai spus-o! Asa este, subscriu in totalitate, daca nu s-a inteles ce am vrut sa spun, fraza asta a lui Rox face un rezumat! Si eu cred ca numai faptul ca ajungem acolo, uneori, si pentru un om e mult, e foarte mult... este exact cireasa de pe tort a Andei. Si cind spun ca eu iubesc oamenii, de aici pornesc: cred ca toate fiintele umane au capacitatea de a ajunge fie si macar o singura data in viata acolo, nativ ne nastem cu tot ce ne trebuie. Ceea ce trebuie dezvoltat este exact aceasta capacitate de a ramine in iubire!

Eu am fost acolo, nu am ramas... iar acum am dat de gustul cireselor de pe tort.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Deus spune:

asimilez si analizez ce spuneti...
nu am ce comenta decat ca sunt in acord cu ANDA

tare incalcite sunt caile

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

anda spune:

daa, perfect de acord. incerc sa nu fac asta, cu siguranta. din rasputeri.

eu ma gandeam mai mult la parintii nostri cind am scris ce am scris. ma gandeam de fapt ca atita i-am "incriminat" si ca de fapt ei s-au straduit din rasputeri, de-aia mie mi-a trecut orice urma de sentimente strimbe fata de ei....cind ma gandesc ca ei de fapt imi doreau tot binele din lume, au incercat sa ma faca "perfecta" ...aaa ca eu mi-am tras dunga pe cap din cauza ca am luat o palma de la mama cind ce stiu eu ce grozavie am facut...mmmm, acu inteleg macar.

vin de la sedinta cu parintii..unde mi se comunica una-alta despre fiul ratacitor. si anume ca ieri, din cauza ca doamna le-a explicat la clasa ca au de terminat ceea ce incepusera la ora, pleaca mai tarziu in pauza...cine credeti ca se gaseste justitiar? pai edi, bineinteles, care se ridica si incepe sa-si exprime libeeeer ca pasarea cerului parerea despre pauza, cum ca pauza este pentru joaca si nu pentru scris, dupa care refuza! sa mai scrie si adopta pozitia zen (ochii in tavan si gindul departe). il intreb acum de ce? pentru ca asa e corect....nah, acuma eu ca mama ce pozitie zen sa adopt? sa ma bucur ca totusi e liber in gandire, exprima ce simte...sau sa incerc sa-l bag in sistem si sa-i explic ca doamna trebuie ascultata chiar si atunci cind incalca regula pauzei, caci...are ea motivele ei....
am incercat o cale de mijloc...inca n-am ajuns la nirvana cu el...mai insistam

conchita spune:

cand citesc teorii care suna rezonabile si pline de adevar, dar pe care nu le simt adevarate pentru mine, ma gandesc ca teoriile prezinta normalitatea si-apoi concluzionez ca, daca nu-s pe aceeasi lungime de unda, asta e inca o dovada ca simt anormal.

eu cunosc dragostea neconditionata si nu cred ca are legatura cu manifestarea ei. daca ne legam de manifestare, abia atunci o conditionam - ma iubesti, indiferent ce as face = deci e o conditie. io am iubit si iubesc pur si simplu, mai conditionat, mai fara recipricitate, mai in ciuda manifestarilor negative indreptate spre mine. nu pot altfel. de aceea, bazat pe ce simt, teoria mea e ca dragostea nu ne vine in inima de la altul, de la ala pe care il iubim, ci o purtam cu noi, nu ne-o ia nimeni, nu ne-o creste nimeni, indiferent ce ar face (ca si context, nu ca si conditionare). de unde conflictele astea si dramele cand iubim pe cine "nu trebuie", de parca ar exista un reper universal cum se iubeste "cum trebuie". la inceputul subiectului am crezut ca dragostea pentru familia mea e bolnava, altfel cum s-ar explica faptul ca inca ii iubesc pe cei care mi-au facut rau? si cred ca si pot explica rational de ce: pentru ce sunt sau au fost ei, ca oameni, independent de actele lor fata de mine. i-am cunoscut profund, deci ii iubesc. poate amestecat cu revolta, mila, furie, tandrete, etc, toate sentimentele posibile...si poate ca tocmai asta e dragostea, un atasament care le cuprinde pe toate, nu doar pe alea pozitive. pentru ca, uite, dreptatea vine insotita de revolta, nu? ca un mic exemplu.

despre dragostea romantica...marile mele iubiri (ca-s mai multe:-)) raman acolo intr-un loc special pentru totdeauna, independent de ce-au facut sau nu au facut. poti sa iubesti pe cineva si poti sa stai deoparte in acelasi timp, daca rational descoperi ca nu sunteti compatibili. eu asa inteleg dragostea. adica, e usor sa iubesti pe cineva compatibil care-ti ofera numai reactii pozitive. dar e oare dragoste? asta abia suna mai mult a dragoste conditionata - il iubesc pentru ca ne potrivim. dragostea, dupa mine, e atunci cand zici: il iubesc si, din intamplare, chiar ne potrivim, dar l-as fi iubit si daca nu, si daca nu am fi format un cuplu.

cat despre iubirea neconditionata pentru copil, vin si va intreb: cum stiti ca va iubiti copiii neconditionat? pentru ca asa va sunt manifestarile? sa ne gandim la o situatie extrema, pentru ca am vazut o gramada: ne-am mai iubi copiii si daca ar deveni criminali? daca ar creste si ne-ar lovi si ne-ar fura din casa si ne-ar batjocori, etc?

si da, cred si-n sufletele pereche. numai ca eu cred ca avem mai mult decat unul.

Mariaa spune:

in orice fel de iubire, cu totii cautam in subconstient ceva, sa regasim acel ceva.
sustin ideea ca nu exista iubire neconditionata pentru ca avem cu totii o motivatie instinctiv intemeiata: protectie-grija-atentie-posesivitate-uneori (si de cate ori...) chiar si agresivitate. cu totii oferim iubire in schimbul celor de mai sus si a multor altora.

daca inconstient sau nu, conditia mea pentru iubire este, de exemplu, protectie - nu voi accepta/ramane niciodata intr-o relatie de iubire in care primesc 'la schimb' posesivitate.

eu asta inteleg prin iubire (ne)conditionata

edit ca sa adaug ceva absolut necesar:

cred foarte tare ca un termen mai potrivit in loc de conditie ar fi: NEVOIA de - atentie, protectie, grija, posesivitate, agresivitate, etc.

mamica de Fluturas
_

“Before you speak, listen. Before you write, think. Before you spend, earn. Before you invest, investigate. Before you criticize, wait. Before you pray, forgive. Before you quit, try. Before you retire, save. Before you die, give.”

conchita spune:

Mariaa, pai tu vorbesti de manifestarea dragostei - ramai in cuplu cu cel care satisface nevoi fundamentale. insa asta inseamna ca nimeni nu poate iubi cu adevarat pe cineva care poate fi total opus, incompatibil, care nu ar satisface nici o nevoie/conditie. or realitatea sta altfel...de aceea cred ca o definitie apropiata de realitate pentru dragostea neconditionata e aia ca iubesti pe cineva independent de materializarea relatiei. pentru ceea ce este el...

sau poate ca dragostea e cu totul aleatorie si nu incape in nici un sistem de gandire...:-)

pepene spune:

Conchita,

aduci in discutie un punct de vedere foarte interesant: cat de neconditionata e dragostea de mama/tata?

Stiu ca atunci cand copilul e mic, ti se pare ca ai putea trece peste orice. Dar chiar resuesc toti parintii sa faca asta? Sau e pura utopie?

nelia spune:

Si pentru mine tot asta este iubirea, aia adevarata si... nesanatoasa. Pentru ca, eu am gasit aceasta iubire, chiar si in cazul in care a fost reciproca, minunata, divina, pot umple pagina cu epitete, dar nu foarte sanatoasa pentru nici unul dintre noi.



Nici macar... porneste de la ceea ce este el, dar pina la urma cel care iubeste da masura si intensitatea sentimentelor, si acestea, la un moment dat, nu mai au legatura nici cu iubitul, nici cu tine insuti. De aceea spuneam ca, oricit de minunat ar fi, ceva nu e tocmai in regula acolo, cel putin nu in dimensiunea in care traim, viata paminteasca si omeneasca nu e asa, are alte reguli, alte principii...

Si eu cred ca nu tine de nimic dragostea, pentru ca...



... eu nu am putut sa o calific, sa o categorisesc, sa o despic, sa o analizez... asa ca am lasat-o asa, am trait-o cit am putut si cind am simtit ca dau pe-afara, am intrat inapoi in matca si mi-am vazut de ale mele. Ceea ce traiesc acum este tot o mare iubire, dar e din aia sanatoasa, normala, conditionata de existenta noastra, adevarata tocmai pentru ca stiu ce e cu ea, stiu de unde sa o apuc.

Conchita, tu spui ca exista mai mult iubiri si ca avem mai multe suflete pereche. Nu te contrazic, ca nu stiu cu ce si mi-e si teama sa ma gindesc ca poate ai dreptate... Pentru ca, mai mult decit am avut si am, io nu pot... Sint doritoare de iubire, sint o romantica incurabila, dar de una 'normala'... As putea iubi inca vreo doi copii la fel de mult cum ii iubesc pe cei pe care ii am acum, cu toata fiinta mea si inca un pic in plus, inca vreo duzina de prieteni, munti, copaci, flori, asfintituri sau apusuri, carti, muzica, arta... tot ce se poate iubi, in orice fel, pe lumea aceasta.... dar nu as mai putea iubi inca un barbat... asa. Eu am cunoscut un suflet pereche si unul complementar... sint uite asa pentru ca am avut aceste doua sanse si nu-mi mai doresc nimic in plus. Sper sa ma auda cineva.

Sa stiti, ca desi mai circotesc, am avut noroc in viata, sincer. Toate au venit la timpul lor, piramidal, nu stiu ce faceam daca veneau altfel... nici nu stiu daca era posibil... Tot ce stiu este ca si de o mie de ori daca ar fi sa o iau de la capat, tot de o mie de ori as face la fel!

nimic


CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

anda spune:

aici e cheia fericirii cred. excelent punct de vedere.
incep sa vad lumina :)
iubirea este. iubire suntem, probabil. cind cautam manifestarea ei in noi sau la altii...devine altceva (nu bun, nu rau, ci altceva...pe care din lipsa de imaginatie o numeam tot iubire).
Constientizarea iubirii o pierdem cred cautand-o....
Teoriile nostre nu cred ca se exclud, doar ca se confunda.
sa mai punem o cireasa pe tort :)

fain topic acesta. cred unul din cele mai interesante si constructive din cite am vazut pe dc.

Deus spune:

ce frumos ai spus anda

va doresc o seara placuta/dimineata dupa caz, ma retrag la somn ca maine la 5 va ofer o cafeluta:-)

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.