Copilul captiv (6)
Raspunsuri - Pagina 11
anda spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Deus mi-ati dat mult de gandit cu acest topic si va multumesc pentru asta! sunt eu razboinica...dar ma gandesc la ce spuneti  |
Asemenea
| Citat: |
| citat din mesajul lui Deus Am ajuns la concluzia ca pe mine cel mai mult m-a afectat copilaria in felul urmator: nu am simtit sa fiu dorita si iubita si din cauza asta eu nu am invatat sa iubesc si sa-mi manifest sentimentele ca si altii din jurul meu. Mi-am analizat toate fostele relatii, relatia cu sotul si copilul, rudele, etc. Ii iubesc din tot sufletul, as face orice pentru ei dar de multe ori ma blochez cand vine vorba de manifestarea sentimentelor.Spun cuvintele, fac surprize, copilul il pupacesc din cap pana-n picioare...dar nu ma stiu extazia ca alte persoane. Dupa, apare vina, starea de rau ca eu sunt altfel...ganduri pierdute in zare. |
vezi ce-am bolduit? si cum ajungi la ginduri cenusii cind esti in treaba altora?
alte persoane? pfff...oglinzi Deus, oglinzi. alte persoane sunt nimic mai mult decit povestea noastra despre ele. stim noi absolut cu adevarat cine sunt si cum si de ce se manifesta? nu. avem doar our story despre ele...Si tu sa traiesti cu convingerea ca in fiecare moment ai facut tot ce ai putut tu sa faci mai bine, ai dat "the best". Caci cum altfel?! Daca ai fi stiut "mai bine si mai corect" sa ai convingerea ca ai fi facut. So, no regrets.
si cit despre iubirea asta...eu am o nedumerire....adica cred ca n-o mai am...o s-o insir maine, caci si eu, am ganduri incurcate acum, desi nu ma trezesc la ora la care se trezeste Deus
...totala admiratie...
Deus spune:
Buna dimineata
va invit la o cafeluta?
am langa geam cateva pasarele, canta atata de frumos in fiecare dimineata...mi-ar placea sa fiu Arabela sa inteleg ce spun
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anda alte persoane sunt nimic mai mult decit povestea noastra despre ele. stim noi absolut cu adevarat cine sunt si cum si de ce se manifesta? nu. avem doar our story despre ele... Si tu sa traiesti cu convingerea ca in fiecare moment ai facut tot ce ai putut tu sa faci mai bine, ai dat "the best". Caci cum altfel?! Daca ai fi stiut "mai bine si mai corect" sa ai convingerea ca ai fi facut. So, no regrets. |
wow...
sunt in totala adoratie fata de tine, anda, e a nush cata oara cand te citesc si raman tablou. :-)) asa e, de aceea nici eu n-am crezut inca de la inceput ca pot afla, analizandu-mi sentimentele, daca familia mea m-a iubit. nu am cum sa stiu. Deus, cred ca e frica. eu ma entuziasmez la culme destul de des, de idei, oameni, aventuri...dar nu ma tine mult. desi ne manifestam diferit, cred ca dopul tau e rasturnat lipsa dopului la mine, de dau pe rascoale, dar nu-s consecventa. frica de a pierde obiectul entuziasmului daca ducem entuziasmul pana la capat.
flower-power spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Deus Am ajuns la concluzia ca pe mine cel mai mult m-a afectat copilaria in felul urmator: nu am simtit sa fiu dorita si iubita si din cauza asta eu nu am invatat sa iubesc si sa-mi manifest sentimentele ca si altii din jurul meu. Mi-am analizat toate fostele relatii, relatia cu sotul si copilul, rudele, etc. Ii iubesc din tot sufletul, as face orice pentru ei dar de multe ori ma blochez cand vine vorba de manifestarea sentimentelor.Spun cuvintele, fac surprize, copilul il pupacesc din cap pana-n picioare...dar nu ma stiu extazia ca alte persoane. Dupa, apare vina, starea de rau ca eu sunt altfel...ganduri pierdute in zare. Cu socrii mei am avut si am o relatie ciudata...cand i-am cunoscut m-au deranjat fiindca erau prea calzi si prea iubareti! va dati seama? si acuma de multe ori imi par falsi desi daca ma gandesc la rece nu poti sa joci teatru 8 ani? Si eu de multe ori le-am raspuns ca un arici si i-am spus lucruri urate sotului legat de ei...Si a aparut vina si stiu ca asa ceva nu mai pot sa retrag sau sa spal desi el nici macar odata nu mi-a aratat ca ar avea resentimente sau sa-mi reproseze. Daca m-as putea iubi ceva mai mult...as putea sa ofer iubire mult mai degajata. De la copil am invatat multe si-mi place sa-l studiez, sa-l intreb ce crede despre subiecte serioase si ma frapeaza intotdeauna ce logica simpla si libera are. |
Deus, multam de cafea
. Cand copil fiind nu te simti iubit si dorit, din cauza idolatrizarii parintilor, pe care toti copiii o practica[vezi ce-i scriam neliei cu cateva pagini in urma], te gandesti ca ei asa zei nu pot gresi, deci trebuie sa fie de la tine. Asa apar vina si rusinea. Si dainuie, si pe masura ce nevoile emotionale nu-ti sunt satisfacute te adancesti in invinovatirea ta. Acum adult, poti sa realizezi ca nu te-ai simtit iubita si dorita pt ca atat au avut ei de oferit, deci nu tu erai in neregula asa cum ai crezut atunci. Nu te poti ierta, ca sa te iubesti mai mult, pana nu intelegi ca nu a fost de la tine, ca nu a fost si nu e vina ta ca nu ai primit iubirea, atentia si aprecierea de care aveai nevoie in copilarie.
Deus spune:
anda - "alte persoane sunt nimic mai mult decit povestea noastra despre ele" - multumesc
flower-power - multumesc
sunt pe fuga...si este o vreme urata afara (7 grade si ploua)
Va
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
anda spune:
Buna dimineata la fete. Desi la cred ca dimineata era ora la care servea Deus cafea
Conchita...nu-s eu....ci o gramada de teorie pe care o tot acumulez de o vreme lunga deja, am constat ca functioneaza si o aplic cu succes. O impartasesc cu voi tocmai pentru ca la mine a functionat. E doar o unealta.
Si ziceam ca revin si eu azi cu o teorie pe care tot am sucit-o la o cafea cu prietenii si am tot facut dezbateri, ca in final sa ajungem la o concluzie care adevarata fiind ne-ar scuti de multe chinuri.
O supun parerilor voastre.
Si anume iubirea. Caci o gramada de probleme apar de la ganduri de genul "nu m-a iubit" "nu ma iubeste" "nu ma iubeste suficient"...indiferent despre cine vorbim aici. Parinti, copii, familie, colegi..etc etc
In modul cel mai sincer si abrupt declar ca iubirea este un schimb reciproc avantajos, nimic mai mult. Iubirea pura, iubirea neconditionata, suflete pereche...sunt mituri, mituri in care credem cu tarie....pina nu mai credem.
Stati si analizati de ce iubiti pe cine iubiti...pentru ca eu n-am putut sa-mi dau un raspuns (sincer!) altul decit..."pentru ca"...urmat de o lista lunga de "benefits" pe care eu le obtin de la persoana pe care o iubesc. Rezulta ca ofer iubire pentru ca am beneficii. Si reciproca e valabila. Iubesc pe cineva mai mult decit pe altcineva, rezulta ca de la o persoana primesc mai mult decit de la cealalta. Sunt iubita? Da, cu siguranta. Ofer ceva la schimb? Absolut. Ei bine, pina in acest moment in toata introspectia mea, nu am gasit pe cineva pe care eu sa-l iubesc neconditionat. Rezulta ca este un mit. Si daca il cred, nu-mi aduce foloase pentru ca pb voi avea pretentia ca cineva sa ma iubeasca neconditionat in timp ce eu imi vad de viata :) ceea ce nu s-a intamplat inca :)) Si daca rezultatul nu corespunde asteptarii...iaca nefericirea cum rasare...si dominoul se duce la vale.
Pareri?
ADRIANKA spune:
Buna Dimineata la pranz!
Deus, si eu la fel, intotdeauna am fost convinsa ca eu nu stiu sa iubesc, ca eu nu iubesc ca altii, ca, de fapt, nu stiu ce e iubirea.
Eu simt ca am o armura cu mine care tine sentimentele pozitive la o parte...E ciudat, nici eu nu pot explica prea bine, dar mereu la intrebarea "ma iubesti?" eu ba am raspuns "nu stiu", ba am lasat capul in jos...si am inceput sa tin teoria ca l-oi iubi de vreme ce sunt cu el si nu sunt cu altul, nu? Desigur era vorba de parteneri, nu de copil, ca pe al mic il smotocesc si eu si-l pupacesc de sus pana jos si ii repet aproape incontinuu ca il iubesc. Sper ca prin el sa se deschida si dopul meu.
In rest, ma simt amortita si asta cam de pe la 16 ani...Majoritatea relatiilor au fost complicate, ori cu fosti copii captivi, ori relatii imposibile, gen "Cenusareasa", dar care mi-au oferit franturi de sentimente, de care ma agatam considerand ca ia uite, dom'le, simt si eu ceva...Iar cand relatia isi pierdea din farmecul inceputului...bateam in retragere, ca nu stiam cu ce sa continuu. Imi era frica ca eu nu puteam iubi normal...
I-am si spus sotului la inceputul relatiei ca or sa vina momente cand il voi respinge, cand ma voi dezice de noi, de el, dar sa nu plece, sa ramana langa mine, in cazul cand asta va dori si el..Si mi-a promis. Iar acum cand ma apuca pe mine "neiubirea", imi/isi aminteste de promisiunea facuta...
Asta e una din problemele pe care mi le-a lasat mostenire copilaria...
As vrea sa ma destup si eu odata.........
ADRIANKA spune:
Anda, tare mult imi plac teoriile tale...Ca la intrebari din astea imi raspund si eu..dar eu nu zic "il iubesc pentru ca..." ci, "l-oi iubi pentru ca...", adica nesiguranta mea in iubirea pentru el si raspunsurile care vin sa ma convinga ca "da, dom'le, trebuie ca il iubesc pentru ca..." si apoi vine ideea cu Iubirea Neconditionata care imi da in cap...ca il intreb pe celalat, "dar de unde stii ca ma iubesti?" si zice "pai pentru ca asta simt"...Dar eu nu simt!!! Asta e marea durere...Sau poate ca imi imaginez iubirea aia din filme si nu acord credit la ce primesc in viata mea, in care sunt si actor si regizor, sau co-regizor...nu am descoperit cine e producatorul inca...
Dar daca as lua in considerare teoria ca nu exista iubire neconditionata, m-as simti mai bine, mai usurata...
mihuta spune:
Eu cred ca iubirea neconditionata exista, dar este numele pe care il dam instinctului matern/patern. Deci da, iubirea pentru copii (mici) este si ar trebui sa fie neconditionata.
Iubirea aia romantica e cam inventie moderna, si e conditionata de foarte multe lucruri, unele constiente alte (cele mai multe) inconstiente/subconstiente).
tangerine spune:
sunt de acord ca exista iubire conditionata si ne-conditionata, dar nu sunt de acord ca iubirea neconditionata nu exista; doar ca nu o experimentezi tu personal nu inseamna ca nu exista
da, e foarte greu de ajuns la iubirea neconditionata pentru ca presupune un proces de dezvoltare personala
cred ca intr-adevar pentru unii copii captivi iubirea neconditionata poate incepe cu copiii proprii, dar nu e musai sa se opreasca aici