"Clubul" copiilor fricosi

filofteia spune:

S-au filmat unul pe altul in timp ce aveau in mana un balon cu apa, care daca te duceai cu el la soare se racea .. Au mai filmat in niste locuri ascunse (umbre si lumini), apoi cand au vazut filmul umbrele capatau conotatii .
A a vut o perioada cand visa sa gaseasca un ceas de-al lui Ben Ten... si ma omora sa mergem in padure... i-am explicat ca nu exista, la care el mi-a spus ca stie ca nu exista, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa-l caute ... sincer eu am renuntat sa mai inteleg.
Cert este ca tot grupul de prieteni trece prin perioada asta...ii aud vorbind intre ei la telefon, imi mai povesteste el ce crede unul altul...

Nici lui nu-i placeau jucariile zgomotoase, asa ca mai intai le demontam si le scoteam tiuitorile...

Iasmin08 spune:

Filofteia, aici sunt de vina desenele animate. Ca de-alde Ben10 et comp. (Scoala de sperieturi a lui Gaspar) e si al meu innebunit (sa nu amintesc de monstrii din Bakugan). Dar deja asta e cu totul alta poveste.. Si apoi, ai nostri sunt un pic mai maruti.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

filofteia spune:

Faza cu ben ten la noi a fost in clasa I, cand avea 6 ani si 8 luni...

Acum a ajuns la faza cu filmarile si interpretarile pe film.

l_carmen2003 spune:

Noi am trecut prin faza cu frica de apa dupa e a facut punctia lombara la 1.4 anisori si a durat pana la 2,6 ani... Tot pe bucatele il spalam. Intr-o zi am umplut cada si m-am bagat cu el in apa si l-am lasat sa ma spele el pe cap... si gata...

La gradinita, la 3 ani, le-a spus ingrijitoarelor care l-au amenintat cu 'bau-bau' ca vrea sa il vada cum arata, unde e bau-bau?!
Apoi, pe la 3 ani si 8 luni, l-am lasat cu socrii 5 zile si cand ne-am intors era varza: frica de intuneric, de stat singur in camera...

Dupa un an si cateva luni, la 5 ani l-am dus la o gradinita particulara nou infiintata si in 2 saptamani: frica ca va fi parasit, frica de fantome, frica de intuneric, frica de orice. Unde la inceput i-a spus educataorei ca nu exista fantome nebuna aia a reusit sa il convinga ca exista.
Cu toate ca l-am retras imediat si a facut 6 luni de consultatii la psiholog, si-a pastrat fricile de intuneric si de a sta singurel. Stie ca nu exista fantome dar nu e sigur daca monstrii sunt reali sau nu. Insa ar vrea sa vada filme horror daca l-as lasa. Noroc ca eu nu agreez asa ceva.

Vorbim de un copil care citeste singurel de la 4 ani si care nu are nici o problema sa citeasca povesti felurite cu vrajitoare si balauri, pasionat de dinozauri pana peste cap... si atunci de ce frica de monstri?

Nu merge la baie singurel daca pe hol e intuneric nici daca ne vede foarte bine si stam la 2 m de el. La baie inchide usa insa nu intra in baie daca e intuneric.

La dormit in camera lui nici nu poate fi vorba! I-am facut pat la culoare si de comanda sa se potriveasca cu mobila din dormitorul nostru. Si i-am facut patutul tot cu baldachin ca si al nostru!!! ca sa aiba un fel de cort! Bine ca in 'cort' nu ii e frica desi se face intuneric inauntru!

Nu stiu daca se preface sa atraga atentia pur si simplu; cand voia sa isi impresioneze iubita de 4 ani - Mihaela, e vorba de Iris a Cristinei - cu care se conversa pe messenger a fugit repede pe hol in camera lui sa isi aduca jucarii desi era intuneric!

l_carmen2003 spune:

Imaginatie are cu carul.
Are un laborator imaginar, ca si Dexter doar el intra in laborator si acolo are de toate: poarta timpului prin care isi aduce dinozauri sa ii stuidieze, o cusca cu un t-rex pui pe care il creste, doua pasari Dodo pe care le-a botezat si dat la gradinita si le pregateste sa mearga la scoala acum, o 'masina de zburat' vara cand e prea cald si in masina lui tati clima nu face fata! etc... Ca sa ajungi in laborator trebuie sa iei un lift secret ce duce exact acolo si are o multime de butoane secrete - unele false- ca sa cheme liftul.
Cu aceeasi imaginatie isi creeaza monstri si laboratoare.
A avut si prieteni imaginari pana de curand cu care mergea peste tot acum insa au cam plecat pe la casele lor imaginare si am scapat de ei.
Insa are si frici mai domestice: cea mai mare frica e sa nu rada careva de el, sa nu spuna ceva gresit si sa nu care cumva sa iasa pe alt loc decat unu! la orice concurs... isi accepta infrangerea si se pune pe treaba ca sa isi imbogateasca performantele - a avut concurs de sah si nu a fost printre primii, a luat un loc 6 din 24... fiind primul concurs mie mi s-a parut onorant dar lui nu. Jucam seara de atunci zilnic...
De un an merge la Cambridge Starters si cum e cel mai micut i-a fost greu, mai ales ca a invatat sa scrie in octombrie, cam abrupt, pe cand ceilalti stiau deja, cativa sunt in clasa a 3-a!! A invatat, dand teste saptamanal, ca nu poate fi mereu primul insa il vad cand ajunge acasa ca isi ia singurel caietul si se pune pe treaba, chiar daca eu nu ii cer asta. O face inversunat, suparat... ma sperie de-a dreptul cand face astfel...
Insa are si zile cand pur si simplu nu vrea sa dea testul si desi stie sa il faca se uita pe pereti sau pierde vremea si nu termina la timp. Atunci nu sufera!...
Nu inteleg.

mihaela_s spune:

Foarte interesant carmen! Nu m-as fi gandit ca Alex e fricos, pe bune...cu atatea activitati care presupun curaj dupa parerea mea-dinozauri, laborator, etc-nu as fi zis. Dar poate e varsta, conjunctura(fazele ce povesteai cu socri si cu educatoarea) care au declansat asta si apoi imaginatia...

filofteia, ce interesant de scrii tu despre baiatul tau. Cu experimente, filmari....

buli, multumesc de sfat, e foarte bun. O sa incerc, cine stie....



fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

simali spune:

Am primit de la terapeuta lui V o carte care se numeste "Povesti rationale pentru copii". Sunt niste povesti facute de psihologi special pentru copiii cu diferite anxietati si temeri si sunt sfaturi pe intelesul lor cum sa le depaseasca. Este de pilda acolo o poveste despre o fetita care nu mai voia sa faca nimic pentru ca-=i era frica. In povestea aceasta ii era frica de greseala. Si la un moment dat intalneste fetita un monstru in vis care-i da o carte de vizita. Pe cartea de vizita scria:
"GRESEALA - cu cat te temi mai tare de mine cu atat te voi urmari mai des pretutindeni".
Fetita ntelege ca pe GRESEALA ea o plasmuia, cu gandurile ei si aceste ganduri trebuiesc oprite sau indreptate in alte directii.

Eu cred ca frica este de foarte multe feluri.

1. Este frica naturala, care este foarte diferita de la o varsta la alta(la 3 ani sunt de exemplu temeri cu monstrii iar la 8 ani sunt temeri de cutremur, sfarsitul lumii, explozia soarelui, moarte, etc.). Acest tip de frica trece de la sine si sunt si perioade in care copilul nu are temeri.
2. Sunt copii carora tot timpul le e frica de cate ceva, o frica e urmata de alta, frica ii impiedica sa-si traiasca viata. Si aici e nevoie de psiholog.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

conchita spune:

ieri am rapus "monstrul". nu am mai rescris eu viziunea ei cosmareasca, sa-i zic ca e Sully din Monster Inc, ci am intrebat-o cum arata, dom'le, monstrul asta? e o caracatita mov! ok, si ce face? vrea sa ma manance! va citisem aici, asa ca am zis hai cu potiunea magica sa dispara, n-a mers, tot il vedea, n-a plecat nici cu bagheta magica, nici cu ush ush. ouch, hai sa cautam in carte despre caracatite. am luat cartea cu vietuitoarele din ocean, dar n-am nimerit-o cu miscarea asta, era poza prea mare si cam infricosatoare si cred ca de la aia i s-a tras in primul rand. hai sa vedem ce zice computerul. baiat bun computerul asta, ne-a povestit ce mici sunt caracatitele, unele, si cum mananca shellfish si crabs si am dat si peste retete de caracatita. vezi, caracatita nu mananca oameni, uite ce mica e, mai e si surda, traieste numai in apa, nu poa sa mearga in masina sa vina la noi in casa de la ocean si oricum n-ar supravietui. aseara a fost prima seara de ceva vreme cand nu a mai pomenit de monstru. i-am zis ca visele sunt ale ei, le poate schimba. cand vine monstrul, poate sa-l alunge si sa cheme un iepuras sau un unicorn sau pe mami sa-i dea un pupic, ca monstrul e doar un vis, in imaginatie, la fel cum filmele la tv nu-s reale, sunt scornite de mintea cuiva. ce, ai vazut tu magar vorbitor pana acum? nu. deci nici caracatita in dormitor nu exista. uh, sa vedem cat tine.

conchita spune:

raportez ca metoda de mai sus functioneaza deocamdata, nu a mai pomenit deloc de monstru in ultimele zile. daca nu l-ar fi identificat in ceva recognoscibil, as fi pus-o sa-l deseneze - poate ajuta cuiva ideea.

mihaela_s spune:

Conchita, ce veste buna! Ma bucur ca la voi a functionat. La noi situatia e cam la fel...acum mai indrazneste sa intre la ea in camera daca eu sunt sus, sau sa stea in living daca eu sunt in bucatarie. Se pare ca atunci cand am deschis subiectul povestea de la scoala cu scheletul era proaspata, acum a mai trecut timpul si a mai uitat...dar frica a ramas.
Eu am inceput sa ii povestesc ce inseamna un schelet...dar m-a rugat plangand sa tac, ca i se face si mai frica .

Inca nu am incercat cu bratara, vad ca ccc cu veioza nu prea a mers. E mare deja si nu prea mai crede in povesti . Bine, sigur...nu in cele ale mele ci numai in ale copiilor, cele de groaza.

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie