Copilul captiv (5)

corap spune:

am bolduit pentru ca n-am feelinguri de copil captiv si nu m-as fi bagat prea mult in discutie, dar sora mea e un copil captiv (de fapt ea defineste altfel captivitatea, la ea oamenii se impart in 3 categorii: copii, adulti si mixuri nereusite), dar in categ de copii captivi s-ar include si ea daca ar citi pe-aici topicul)
ceea ce ma doare e ca eu nu inteleg de ce unul din copii poate fi captiv si celalalt nu in conditii asemanatoare (ca, discutand cu ea si facand comparatii a rezultat (am ajuns de comun acord la concluzia) ca nu au existat diferente esentiale de comportament al parintilor nostri fata de noi)
iar eu am doi copii. si ii simt exact asa cum am spus, unul in colivie si unul in afara ei. si vreau sa zboare amandoi.


edit: pitici pe creier am o gramada si eu, dar nu din categoria asta

c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07

FEBRUARIE thing-a-day

ane2200 spune:

Rrox, poti te rog sa dezvolti? Care ar fi consecintele pe termen lung? Intreb pentru ca ma regasesc foarte tare in descrierea pe care ai facut-o tu esti anxioasa, ai nevoie sa controlezi tot ce te-nconjoara ca sa te simti in siguranta, nu te bazezi decat pe tine, nu ai incredre in ceilalti si iti creezi o falsa incredere in tine folosindu-te de iluzia omnipotentei (eu pot orice singura, sunt oricand pregatita, etc).

Ane & Raul - 17 martie 2007
www.onetruemedia.com/my_shared?z=1cb90b71924d712907dbca&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> filmulet Raul

Varsta Raul

mihuta spune:

Ce mi se pare (mie personal) la acest subiect e ca te poti cunoaste un pic mai bine cand incepi sa te identifici cu franturi din alte povesti. Nu stiu cine spunea (cred ca Deus) ca suntem unici , dar uite ca daca desfaci in bucatele povestile de aici si ma desfac si pe mine in bucatele, ma pot reconstrui lejer la loc ca la un joc de puzzle.

Multe lucruri ma aseamana cu Ilia (o parte din povestea ei, intelectualizarea excesiva, locusul controlului intern folosit in detrimentul ppropriu, pana si capcanele pe care mi le intind si ma arunc in ele stiind precis ca se va strange latul), cu Conchita (aceeasi intelectalizare de mai sus, investirea masiva in rolul de mama), cu Simali, cu Olympia. Desigur ma aseamana si migrenele .

Fata de Rrox, sunt un wanna-be...

Apropos de motivatia negativa (la care eu personal reactionez foarte rau), eram in clasa 9, ma calificasem pe tara la olimpiada la romana si eram locul 1 pe judet la engleza. Am intrebat acasa ce sa fac daca sunt selectionata si la engleza. "lasa astea, la matematica si la fizica ce-ai facut?"...

Norocul meu e ca intrucat nu functionez deloc pe motivatii critice, m-am detasat emotional destul de devreme de parinti (mai mult de mama, desi fraza de mai sus a fost a lui tata), in sensul ca daca oricum nu-i multumeste nimic, n-are rost sa ma mai obosesc incercand.

Eu am o alta problema cu Sophia. Ea este extraordinara la recunoasterea emotiilor. Mi s-a intamplat sa imi spuna (cand am mintit si am spus ca sunt doar un pic suparata) "nu esti supalata, esti fulioasa manioasa si nelvoasa". Vorba Conchitei, am exersat cu ea, ca mie nu-mi iese mereu sa inteleg ce simt. Insa cateodata ma irita lucruri mici si predictibile (faptul ca dureaza ore pana reusim sa iesim din casa, si incep sa devin nervoasa si sa spun lucruri pe care le regret gen "nu incepe iar cu miorlaitul, eu trebuie sa plec, daca vrei sa vii cu mine bine, daca nu ramai cu x/y, depinde ce varianta am) si simt asa un val de furie si nervozitate care ma curpinde si de care nu reusesc mereu sa ma desprind. Si ma linistesc spunandu-mi ca sunt de fapt autentica si ca trebuie sa imi respect propriile limite. Pana una alta vad ca a fost necesar ca Sophia sa le invete. Cu toata discutia asta imi dau seama ca nu e totusi vorba de o reactie autentica ci doar de un trigger care scoate afara ce fierbe pe interior. Problema e ca rationalizarea nu ma mai ajuta de mult, la nivel emotional habar nu am cum sa fac schimbari. Pana acum m-am focusat cum sa ignor emotii sau sa le transform in altceva mai suportabil.

olympia spune:

Mihuta, pentru Sophia!

Azi cand a venit de la scoala, fetita mea m-a vazut taind flori in gradina pentru buchete, margaritar, liliac, am pupa-t-o si mi-a spus incantata:" Azi esti bine-dispusa"... Zic , nah, ca e eveniment de-mi zice asta! Cand colo incepe asa pe un ton neutru: " Stii... Maria C (o colega de-a ei) mi-a zis sa-ti spun ca ... am batut-o. Da' ea m-a ciupit
prima si eu n-am batut-o, doar m-am dat jos repede din leagan si poate ca am lovit-o din greseala"
Am uitat sa zic ca azi avem sedinta cu parintii

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

mihuta spune:

Excelent exercitiu de relationare sociala. Intai a stabilit starea de spirit, apoi a spus potentiala problema si abia apoi a explicat varianta ei.

rrox3 spune:

Mihuta cred ca-i o problema de antrenament. Nu mai ignora emotiile, nu le mai deturna, baga-le in seama, asculta-le sa vezi ce-ti zic despre tine si despre ceilalti.
Si eu ma antrenez la sportul asta , nu-s chiar asa departe cum crezi tu

Anne n-am glob de cristal
Daca te simti asa inseamna ca urmeaza o schimbare. Fiindca mecanismele astea de protectie n-ar fi ajuns altfel sa fie constientizate. Cred ca ti-e greu si o sa cauti sa schimbi ceva. Poate o terapie?

Olympia vezi ce putere are o intampinare cu pupici? Deschide calea spre comunicare Foarte simpatica fetita ta

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ilia_99 spune:

conchita... esti mortala! lasa scan-urile, investigatiile medicale si pastilele, n-ai nimic, esti sanatoasa, atita ca te nasti din nou nu stiu cit tin, depinde, uneori citeva zile, alteori citeva ore, dar mai tot timpul sunt depresiva, trag de mine sa ma bucur si eu de cite ceva. daar.. eu am vreo 6 ani de consiliere psihologica in spate, am avut sedinte de la care plecam plingind si adormeam plingind, asa ca, acu' sunt nitel mai calita, sa zic..
rrox, si eu i-am pov fii-ca-mii ca oamenii "e" rai, dar ea se uita la mine ca la nebuni si parca i se pare ca vb din filme, asa... sau e doar imaginatia mea de mama anxioasa. (azi a venit de la scoala si mi-a pov ca a functionat treaba cu biletul. colegul amorezat i-a scris c-o iubeste si ca e ratiunea lui de a fi, mi-a aratat biletul, dupa care m-a luat in brate si mi-a spus: stii, azi sunt mai grea. trebuie sa ma tii si pe mine si fericirea mea!)
buli, eu nu cred ca poti sa ramai intr-o relatie fiindca nu ai iesire. ai tot timpul o iesire, poate sa fie mai dificila, dar o ai. crezi ca eu nu-mi pot inchiria un ap acum? da, e mai scump si era de preferat sa am casa mea, dar... am iesire.
adrianka, nevrozele nu vin neaparat dintr-o copilarie traumatizanta cum au avut unele fete de aici. si e pot sa spun ca am avut o copilarie fericita... da' iaca ce-a iesit! iar sotul meu este intruchiparea mamei mele. traducere: aveam nevoie sa-mi recreez spatiul toxic in care am trait, in care nu eram valorizata, apreciata, nu ma simteam iubita pt ce sunt, ci pt ce as putea fi, daca.. ceilalti parteneri, cu care am fost inainte, se uitau la mine ca la soare. doar actualul a fost trigger pt mine si iata-ma aici.
corap cind am ajuns eu prima oara la psiholog, la 1 an de la divort, am zis ca ma duc pt fetita mea. mi-era teama ca ea este afectata si ca eu nu stiu cum s-o protejez de toate relele din jur. si in timp ce-mi depanam povestea cind am vb despre nevoia de a o proteja, terapeuta s-a uitat la mine, m-a lasat sa pling nitel si cind m-am linistit putin mi-a spus: nevoia de protectie nu e a fetitei tale, ci a ta... tu spui ca nu esti un copil captiv, ok. dar de ce ti se pare ca sora ta e?
mihuta

rrox3 spune:

Corap nimeni nu se simte copi captiv asa degeaba. Ceva a fost in familia voastra si sora ta il arata, iar tu probabil ca-l transmiti inconstient baietelului. E primul copil, spre el s-a dus ce negi tu. D-aia fetita e OK.
Nu-i nevoie sa fi fost ceva grav.
Cred ca te-ar ajuta sa ceri ajutor unui psiholog pentru baietel. Ati porni de la efect si ati ajunge voi si la cauza.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

nelia spune:

Conchita, pina la urma nu sintem chiar atit de diferite. Imi vine sa te pup pentru concluzia asta. Asta as fi scris eu, la acelasi subiect acum 20 de ani! Woau! 20 de ani! Acum imi dau seama citi ani au trecut de atunci... adica pe la 22. Atunci m-am linistit, m-am impacat cu mine insami definitiv, furtuni au mai fost dar legate de alte ipostaze, nu aceea de copil, captiv sau nu, acum s-au linistit si alea... m-am eliberat, cu concluzia ca da, am fost iubita, dar nu asa cum am visat eu, nu asa cum i-am iubit eu. Ei, si? Bine ca am fost, au facut-o si ei cum au putut, de acum inainte e de datoria mea sa-mi vad de viata mea si numai a mea.

Si, Simali, ani buni, pina nu am simtit eu nevoia, nu am fost la nici o masa in familie, la nici un botez, nunta sau alta adunatura de familie, care, de cind ma stiu, se termina mereu cu scandal. Si acum mi-a ramas frica asta de adunarile de familie, alea mari, cu catel si cu purce, dar ma duc pentru ca vreau eu sa fiu acolo si cind vreau. Dar la un moment dat am vrut sa o fac, imi era dor, imi lipseau, dar aveam deja familia mea, si nu mai absorbeam ca un burete tot ce era acolo... cum o faceam cind eram mica sau mai mare si singura. Si a fost bine... neasteptat de bine! Atit timp cit aceste mese, intilniri vor continua de pe aceleasi pozitii, tot asa va fi... rupe, schimba pozitiile si daca vei simti nevoia, revii, dar revii tu, cea care esti acum, eliberata si stapina pe tine, si pentru ca vrei sa fii acolo. Nu poti si sa te eliberezi si sa impaci si capra si varza, pur si simplu nu se poate. Daca incerci sa impaci, sa multumesti, sa nu deranjezi pe nimeni, vei reusi, cu ei... dar nu cu tine. Nu sint sigura ca a inteles cineva din familia mea de ce am procedat asa, eram oaia neagra si atit... m-a durut un pic, dar mi-a trecut, era mai important ce faceam cu mine si stiam, intuitiv, ca ii iubesc si ca ma voi intoarce la ei, doar ca aveam nevoie de timp pentru mine. Cind traiesti intr-o familie normala, cu relatii sanatoase, cu iubirea pe masa, cred, nu sint sigura, dar cred ca adultii, fostii copii, nu au nevoie de aceste rupturi dureroase ca sa se descopere pe ei insisi... si asta pentru ca stiu de mici cine sint. Cind nu, cred ca este esential ca acestea sa existe, nu vad posibil altfel, la mine cel putin nu a fost posibil altfel.

Acum, sint cam cum spuneau Deus, Adela, Conchita - ii iubesc, ma simt bine cu ei, stiu cum sa reactionez daca ceva nu-mi convine, fara furie... dar cel mai important este ca ma simt foarte bine cu mine, in ciuda problemelor pe care inca le am, sint aliata mea, nu dusmanul meu. Si sint impacata cu toti si cu toate, dupa ani si ani de zbucium, in sfirsit e liniste in sufletul meu! Dar acest proces mi-a luat mai mult de 15 ani!

Conchita, draga mea, daca lasi inima deschisa, aia a ta, originala... iubirea pe masura ta, cea pe care o astepti va veni. La mine a venit, si e minunata, e ceva fara de care nu stiu cum as fi putut fi impacata cu mine insami. A fost ceva pasional, a ars... si apoi a venit alta, mult mai linistita, mult mai sanatoasa, in care sint si acum... si tot minunat este. Cea pentru copii e neconditionata de nimic, exista si va exista dintotdeauna, dar a venit pe fondul celorlalte doua... daca venea inainte... nu stiu, inclin sa-i dau dreptate 'jandarmului' Rox!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

corap spune:

nu mi se pare, ea se simte asa (un mix nereusit in opinia ei) si mi-a spus. noi vorbim mult intre noi, mai ales acum, la varsta adulta. eu sunt sora mai mare si diferenta de 6 ani dintre noi ne-a facut sa nu fim aproape cand ea era adolescenta (ca eu plecasem deja de la cuib)
ilia, la psiholog eu am mers pt mine (aveam si eu si mai am inca ceva itemuri nerezolvate dar nelegate de captivitate - poate o sa deschid un topic separat. nu mai merg ca nu-mi placea de psiholoaga si sentimentul a fost puternic si reciproc; oricum sfatul ei bun a fost sa-mi caut un psiholog barbat, dar n-am mai intreprins demersuri in privinta asta ca imi place sa aman ceva de groaza - de fapt 80% din lucrurile pe care le aman se rezolva de la sine, asa ca nu vad rostu' sa insist)
scz, va las ca tb sa plec urgent, revin maine.


c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07

FEBRUARIE thing-a-day