Copilul captiv (5)

nelia spune:

Pai, depinde de cit de tare iti doresti ca ceea ce faci sa ajunga la cei pentru care faci, chiar daca esti tu insati... De exemplu, mie mi s-a intimplat sa scriu si de 5 ori un mesaj pe DC, pentru ca ori il pierdeam, ori venea vreu bebelas de-al meu si imi apasa pe butonul calculatorului sau il scotea de-a dreptul din priza... toti au avut mania asta pe la 1.5-2 ani, acum ma lasa in plata mea si se joaca frumusel prin casa.

Adrianka, eu zic sa incerci asa: o data pe luna, cind ti se pare ca greseste terapeuta ta sau ca nu primesti ceea ce te astepti sau ca nu te intelege... sa-i dai cite o palmuta. Cum se va simti? Corectata, iti va multumi sau umilita si agresata? Si sa-i spui ca nu ai vrut decit sa probezi sfatul ei inainte de a ajunge acasa la copil... Of, doamne! Si ne mai miram de parintii nostri ca au procedat cum au procedat.



Hi-hi-hi! Te apropii cam de ce spuneam eu cu ala... care se simte, nu-l mai numesc. 'Ceva'-ul ala pe care il las sa ma ghideze atunci cind rationamentu' da gres. Poate ca exagerez acum, dar mie mi se pare ca acesta din urma a dat intotdeauna gres daca il folosesc singur, ignorind ceea ce simt. Ceea ce se intimpla si invers, dar muuult mai rar.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

buli spune:

nelia, te pup
tot ce-am facut bun si mai ales cu mine a fost instinctiv.
dupa aia am teoretizat rezultatul.
cam ca la chimie, ashea
daca au fost si mici explozii, asta e, cica ia sa vedem de ce au fost.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

nelia spune:

Eu nu pot sa vorbesc cu surorile mele despre captivitate, despre revolta care m-a cuprins, despre tot ce este legat de aceasta... nu ma inteleg, de zici ca nu am trait in aceeasi familie. Nimic din ce simt eu, nu regasesc in ele... Nu stiu de ce, sint a treia nascuta... La mine in familie, mijlocia este diferita... sint foarte atenta la tot ceea ce o priveste, si in privinta celei mari si a celui mic, dar ea are nevoie de o atentie speciala. Nu mai multa, cea mare cere mai multa... cel mic si-o ia singur, ci pur si simplu altfel de atentie si oferita intr-un mod special.

Am citit ce scrieti despre plasa de salvare... la mine e invers. Daca simt nevoia sa ma asigur ca am o plasa de salvare intr-o relatie, nici nu o incep sau o inchei din fasa. E construitul ala, care daca vine pe ceva autentic, care exista de la inceput, mi se pare normal intr-o relatie dintre adulti (dar nu si cu copiii), dar daca incep cu asta... nu merge! Daca numai pentru o secunda imi vine in minte si ce se intimpla daca... s-a terminat. In general, in toate relatiile bune din viata mea, cu cei citiva prieteni pe care ii am, pe viata, in cele doua mari si late relatii exceptionale ca femeie... m-am dus cu tot ceea ce sint, incepind de la trup si suflet si terminind cu increderea acordata neconditionat si fara sa astept nimic. Da, si sa presupunem ca ai plase de salvare, daca o iei in bot, cu ce te ajuta ca ai unde sa te retragi material? Sufletul e cel lovit, nu materialul... asta se reface, iti sta la indemina, ai mijloace sa o faci... dar sufletul!?! Recunosc sincer ca nu va prind prea bine, poate doar asa, teoretic... un alt mister pentru mine.

Si eu am migrene! Am avut de la 17 ani (acum imi dau seama ca au venit odata cu razvratirea) si inca le mai am, mai rare, dar foarte, foarte puternice.

Rox, eu am glumit cu jandarmu'... vezi poate te faci ca uiti ce ai spus ca faci in toamna.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

olympia spune:

Pai probabil ca nu tin foarte tare, e mai mult o nevoie a mea, dar daca e tulburata de mai multe ori la rand, se turteste singura si o indes la loc... pana data urmatoare cand izbucneste iar... poate-poate are inca o sansa. N-a prea avut.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Nelia nu tot ce zboara se mananca si nu tot ce se simte e instict Cred ca Ilia se referea la emotii si sentimente autentice, in loc de triggere simtite ca false emotii.
In privinta colacului de salvare sunt intru-totul de acord cu tine

Durerile de cap groaznice m-au chinuit si pe mine cativa ani buni. Au disparut miraculos odata cu schimbarea mea. Asa cum au disparut si 20 kg adunate sarguincios incepand cu prima sarcina, practic fara vreun regim special. Cum mi-au disparut si crizele de hipotensiune la care ma adunam de pe jos in ultimul an inainte de terapie. Si asa cum a disparut si alta problema medicala pe care n-o mai insir decat ca sa fie la numar. Cand subconstient suferi, suferi si fizic. Cand suferinta ajunge in constient si e bagata in seama,nu mai este nevoie de somatizare.

Nici o grija, nu ma fac ca uit. Mi-am comandat si m-am apucat sa citesc chiar si manualul de liceu de psihologie ... de, sa am bagajul informational al absolventilor de acum. Si mai mi-am luat cateva carti despre diferite tipuri de terapie pe care nu le cunosc chiar atat de bine, sa vad ce-mi surade. In fapt, la vara trebuie sa ma inscriu, nu la toamna.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Olympia copiii tai sunt suficient de mari ca sa poti impune limitele necesare pictatului. Fa o regula. Cand pictezi nu te intrerupe nimeni, decat daca-i cine stie ce urgenta. Si nevoile tale sunt la fel de importante ca ale lor.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

nelia spune:

Pai, stiu acuma, ca v-am ascultat pe voi... nu e instinct, e acel ceva 'simtitor', da' nu are nume. Stiu la ce se referea Ilia, am inteles... sper.

Aoleu, eu am dureri de cap rare, dar grasa sint, si tot 20 de kilograme am in plus. Dar eu le simt ca sint puse de bine ce mi-a fost in ultimii ani, pentru ca atunci cind eram 'rau', eram slaba moarta, intre 49 si 52 de kile. Dar de dat jos, trebuie sa le dau, da' nu vreau sa-mi fie iar rau ca sa o fac, sper sa ma mobilizez cumva...

Bafta multa, eu te incurajez cit pot, mai ales ca ai si cu ce sa faci aceasta meserie... Si eu m-am apucat de facultate la 38, inca mai am si tare ma bucur. M-as fi apucat eu de psihologie, dar aici nu merge la virsta asta, adica merge, dar e un pic cam tirziu, e cam cum spunea Gina... si am zis ca sa iau ceva care are de-a face din cind in cind si cu psihologia. Dar am nevoie de lecturi, cu copii mici si cu atitea de citit pentru cursuri, nu am apucat sa intru in chestii suplimentare, dar trebuie, am nevoie... deocamdata, printre picaturi, citesc linkurile de la ladyJ (multumesc, le-am primit!), si apoi trebuie sa-mi fac o lista de lecturi suplimentare si sa ma pun pe ea... si dupa, mai discutam, da?

Olympia, eu sint buna cind nu sint nebuna. Adica toti patru ai mei din casa stiu ca: imi place sa-mi primesc cafeaua in pat simbata si duminica, as primi-o eu in fiecare zi, daca nu ar trebui sa ma scol si sa umblu... sa fac baie lunga si calda nestingherita de nimeni (cit au fost mici nu am putut, dar acum este exlus ca cineva sa ma deranjeze, mai ales ca imi aleg si eu momentul cind are cine sa se ocupe de ei), sa stau pe DC cind totul e facut si iau o pauza, fara sa ma scoala de o suta de ori pentru diferite lucruri... si mai am citeva. Nici sotul si nici copiii nu calca aceste reguli, pentru ca iau foc! Si eu sint 'autentica' cu ei, cu toti, cind ma enervez, apoi ma enervez... noroc ca nu ma tine mult, stiu, de aceea si dispar toti pe unde pot pina ma calmez.

Gata pe ziua de astazi, de cind cu subiectul asta, nici nu mai apuc sa trec pe la celelate dragi mie, la care scriam regulat.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

gina_raluca spune:

Fetelor, cand iau pauza de la scris, mai intru pe aici.

Nelia, nu e niciodata prea tarziu sa-ti schimbi cariera. Indrumatoarea mea (supervizoarea) are 50 de ani. A inceput programul de doctorat la 40 de ani si desi are abia 4 ani experienta, e foarte talentata, si are foarte mult sucess cu clientii sai. Cand lucrez cu ea, simt ca are experienta in domeniu de 20 de ani, si ii sunt enorm de recunoscatoare ca am reusit sa invat cate putin de la ea.

LadyJ, ai explicat foarte bine teoriile despre tipul de personalitate. E intr-adevar un domeniu vast si exista cursuri intregi despre personalite.

Rrox, mi-a zis cineva ca in Romania e obligatoriu ca psihologul sa parcurga terapia sa proprie. Aici nu cere fiecare program asta.Cand sunt cazuri care ma afecteaza prea mult pentru ca se aseamana cu al meu,ma retrag si schimbam terapeutul, ori vorbesc cu supervizoarea mea de ce ma afecteaza (fara detalii), ori merg la terapeutul meu si discutam de ce ma afecteaza. Dar cred ca terapia personala ar trebui sa fie mandatorie pentru toti, inainte sa lucram cu clienti.

buli spune:

Rrox,
vreau sa-ti spun ca mi se pare puerila si de-a dreptul hazardata descrierea pe care mi-ai facut-o dupa ce-am scris 20-30 de rinduri.
m-am tot gindit daca sa spun asta pe sleau sau nu, pina la urma am hotarit ca da.
nu stiu daca ai vreo legatura cu domeniul, daca ai avea ai sti si tu ce incorect este.
acestea find spuse, imi inchei contributia la acest topic, nu doresc nici o polemica, in continuare voi fi convinsa ca pentru ce a fost in copilarie sint parintii responsabili, dar pentru ce se intimpla cind sintem adulti, sintem noi, in intregime, responsabili.
de fapt pentru asta si intervenisem, pentru ca mi s-au parut cam deplasata aceasta "intuire" a unor traume din copilarie peste tot (ca de ex. in cazul verisorilor fericiti ai numaistiucui, care sigur-sigur au patit ceva fara stirea nimanui).


www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

miniuta spune:

buli, nu da cu pietre ca nu are rost. fetele astea fac un mare bine altor fete, care inteleg altceva.

la fel am zis si eu, lasa, mama si tata au fost cum au fost, eu sunt acum, aici, singura responsabila pentru mine, relatiile mele, esecurile mele, doar nu o sa dau vina o viata pe ei. si nu vreau sa dau vina o viata pe ei. dar, exista un mare dar. in cazul meu, nu vreau sa vorbesc pentru altii, descopar in fiecare zi ca toata copilaria si adolescenta petrecute intr-un anumit mod, ma marcheaza mai mult decat as vreau eu sa cred si sa accept. si da, parintii au un rol ingrozitor de mare in viata unui copil, si uneori raul facut (cu voia sau fara voia parintilor) este foarte greu de inlaturat.

am povestit putin mai sus despre depresia mea post-natala. faza e ca eram asa de ingrozita de ce mi se intampla si de ce simt ca daca cineva venea si-mi zicea: mananca rahatul asta si o sa-ti treaca, il mancam. ginecoloaga mea m-a trimis la un psiholog, si desi eram sceptica, m-am dus. mi-a zis ca am dificultati de relationare cu copilul meu (ala pe care mi-l dorisem eu asa de tare si de care ma bucurasem prea mult inainte sa-l nasc si pe care ma gandeam sa-l dau spre adoptie - stiu, sunt o degenerata). si a inceput sa ma intrebe de copilarie, de tata...si m-am enervat. doamne, ce m-am putut enerva. venea asta sa ma ia cu texte despre tata, pe care il clasasem eu de mult. stiam ce rau imi facuse, dar gata, s-a terminat, el era unde era, eu aici. si m-am enervat asa de rau ca nu m-am mai dus la doctor. m-a ajutat enorm sustinerea fetelor de la odiseea mea, si incet incet s-a format si legatura cu copilul meu. dar pe zi ce trece descopar cu tristete ce parsiva e gandirea, si cat de mult conteaza cum te-ai format, ce modele ai avut, ce amprenta puternica are un anumit model de gandire si comportament cu care am trait vreo 18-20 de ani. si cat de greu este sa schimbi si sa pui altceva in loc.

asa ca lasa-le pe fete sa vorbesca, sa discute, pentru unii abia acum se ridica ceata.

un cerc de prieteni nu se face cu compasul