Copilul captiv (5)

ladyJ spune:

Buli, la care descriere te referi? (cred ca m-am ratacit putin printre povesti )

Cu ultimul pasaj ai dreptate. Azi, doar noi suntem responsabili de noi insine si de adevarata nostra stare de bine interioara. De aceia vreau sa felicit toate fetele de aici care au avut CURAJUl(trebuie foarte mult curaj) de a desface cicatricea si a scoate puroiul de sub ea.

Deus spune:

ladyJ - trebuie sa gasim o alta comparatie ca-mi face stomacul in toate felurile:-)
"am aruncat greutatile in rau"
"am luat dracul/taurul de coarne"
"am prins viata de c---e"
"am pus greutatile /tristetile pe niste nori si le-am lasat sa plece"
etc. va astept sa completati

Buli sa mai treci pe aici...Noi suntem ok, ne-am rezolvat in felul nostru trecutul si este bine sa mai stam pe aici sa incercam sa ajutam daca este nevoie de sfaturile noastre:-)

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

olympia spune:

Rrox, Nelia... si eu tot 20
In privinta programului, cam asta e problema la mine de fapt, n-am unul si nici nu mai reusesc sa-mi fac.
Buli, daca ai sarit asa precis s-a atins o coarda sensibila , sapa tu pe-acolo, vezi ce gasesti

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

olympia spune:

Cred ca ce povesteste Corap, limpezeste un pic lucrurile. Ce e bun pentru un copil, poate fi nepotrivit la altul, un parinte care a crescut bine un copil, poate face greseli mari cu fratele lui. E acelasi parinte, in alta faza a vietii, cu alte experiente si evenimente in desfasurare... E alt copil, cu alte nevoi.
Daca parintele n-are timpul sau pricepere sa observe si sa ajusteze modul in care decurge relatia, copilul va duce povara si parintele nu va pricepe ce i se reproseaza.
Rrox tu pomeneai de diferenta dintre dorinte si nevoi, nu? Greu de facut permanent diferenta asta si greu de raspuns pe masura de fiecare data.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

ilia_99 spune:

nelia da, despre emotii autentice vb eu acolo, nu despre instinct.
buli... ti-am scris un mesaj lung si l-am sters, pt ca nu vreau sa te supar si pt ca nu cred ca esti pregatita pt o astfel de interventie.
subscriu insa la ce a spus olympia. si chiar daca nu mai scrii la acest topic, poate mai citesti din cind in cind.

tangerine spune:

sunt M si am fost un copil captiv; sper ca in curand voi scapa complet de captivitate:) stiu ca sunt pe calea cea buna

va citesc de la inceput si va admir; ma regasesc in franturi de povesti, sechele si atitudini gresite; m-am urnit intr-un final sa spun si eu ceva:)

doua lucruri care mi s-au parut foarte important de invatat si pe care probabil toata lumea in afara de copii captivi le cunoaste:

citat de la terapeutul meu:
Desi realitatea poate fi vazuta din mai multe perspective, realitatea emotionala este una singura

si a la doilea-citat din alte carti, printre care si gordon:
in relatiile cu oamenii trebuie sa raspunzi emotiilor si nu faptelor;

va asigur ca functioneaza, insa e al naibii de greu de asimilat mai ales pentru o persoana specialista in blocarea oricaror emotii si super-rationalizare
e tocmai opusul genului de raspuns pe care iti vine sa-l dai cand copilul zice: mami, m-am lovit la picior si ma doare; si tu, in loc sa il iei in brate si sa il alini, ii tii o predica despre modul corect de folosire a topoganului

si pentru ca vorbim si despre cum sa nu crestem copii captivi, am avut probabil ca oricare dintre voi o lista lunga de ce anume sa NU faci in relatia cu copilul; concluzia a fost tragica, pentru mine cel putin: faptul ca stii ce sa NU faci nu inseamna ca stii ce sa faci:)

asa ca a trebuit sa invat ce sa fac, uneori exact ca la gradinita, prin exercitiu, incercari si esecuri. Instinctul ala de care zicea nelia la mine a fost multa vreme spre inexistent; practic a trebuit sa-l reconstruiesc si de ceva timp a inceput sa functioneze

Pentru ca sunt o persoana inclinata spre abstractiuni, mi-am facut un fel de ghid in relatia cu copilul, pe care o sa vi-l impartasesc:

- copilul e o persoana separata de fiinta noastra, o individualitate diferita care are aceleasi drepturi ca si noi si merita acelasi tip de respect(asta e manifest impotriva crescatorilor de copii captivi)
- NU violentei mi se pare de la sine inteles
- copilul nu a venit pe lume ca sa ne enerveze, sa ne infurie sau sa ne deranjeze; cand face diverse lucruri pe care am fi tentati sa le incadram in categoriile anterioare, inseamna ca de fapt isi manifesta niste nevoi care trebuie identificate
- de obicei, copilul este oglinda subconstientului nostru
- ca un criteriu ca sa stiu daca o actiune de-a mea nu e in regula, imi pun intrebarea: daca mie mi-ar fi facut cineva chestia asta, cum m-as fi simtit?
- si bineinteles, daca vrei sa stii cum stai in relatia cu copilul, cel mai bine e sa-l intrebi direct sau sa asculti cu atentie mesajele pe care ti le trimite
- ignorarea nu este in regula: pentru mine asta e cel mai greu de facut, pentru ca asta a fost pattern-ul principal insa cel mai subtil (l-am constientizat de putina vreme)experimentat de mine in calitate de copil captiv
- ultimul si cel mai nou: desi copilul pare sa fie cel mai important scop al existentei noastre, e necesar sa ne indeplinim si noua niste nevoi/rasfaturi/etc pentru a putea functiona normal (este vorba de baile alea prelungite de care vorbea tot nelia
- puteti adauga aici si altele....

bineinteles ca se mai intampla si erori in proces...

in alta ordine de idei, in disputa ma vindec singur versus caut ajutor specializat, eu sunt undeva la jumate: am facut mare parte din munca singura, pana m-am hotarat ca poate cu ajutor extern rezolv lucrurile un pic mai repede

mai vreau sa spun ca le admir foarte mult pe rrox3 si ladyJ si cand ma fac mare as vrea sa fiu ca ele :)

si am o intrebare catre voi, cele care ati trecut prin stadiul de furie: cum a fost? cum s-a declansat? cum s-a manifestat? cat a tinut? se poate autoprovoca?

rrox3 spune:

Buli suntem pe un forum, nu intr-un cabinet. Ce am scris eu nu se baza direct doar pe cele 20-30 randuri scrise, ci si pe motivatiile si reactiile tale. Ai tot dreptul din lume sa scrii ca am batut campii. Nu voi argumenta ce am scris, nu vad nici un rost. Dar revin, suntem pe un simplu forum, de ce te agreseaza atat de tare o parere a cuiva de pe un forum? De ce nu-mi razi in nas?

In alta ordine de idei, si eu sustin ca suntem responsabili integral pentru faptele noastre, adulti fiind, indiferent de trecutul nostru. Nu despre asta e vorba atunci cand cautam radacinile captivitatii. Tocmai, ca le cautam fiindca suntem adulti responsabili si nu vrem sa caram mai departe raul transgenerational. Avem datoria asta fata de copiii nostrii si chiar fata de noi.

Imi dau perfect seama ca limba pe care o vorbim noi aici atinge niste corzi sensibile si nu e pe lungimea de unda decat a celor pregatiti sa o inteleaga.

Iti doresc numai bine!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Tangerine imi place ghidul tau de interactionat cu copilul Felicitari!
Dar nu prea sunt de acord cu lipsa mai multor perspective in realitatea emotionala. Tocmai ca atunci cand reusesti sa schimbi perspectiva obtii si alte reactii emotionale. Cred ca terapetul tau a zis-o in alt context.
Furia de obicei apare cand iti dai seama ce cari cu tine si de ce. Cat te-a costat. Si e ceva furie, crede-ma.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Deus eu mereu am vizualizat evadarea asta ca pe o daramare de ziduri alte fortificatiilor in care ma izolasem emotional. Sau ca pe o iesire din mai multe straturi de armuri.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ladyJ spune:

Deus, nici macar nu imi apartine mie , a fost spusa prima oara de un copil captiv.
Cred ca fiecare compara altfel, in functie de cat de dureroasa este..experienta.