Copilul captiv (5)
Raspunsuri - Pagina 24
ilia_99 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita dar nu vreau sa mai traiesc cu B. la dracu cu B, e separat de A oricum. putem sa reducem abuzul la zero influenta in viata noastra? macar pot ajunge in faza in care sa recunosc, da dom'le, imi vine sa iau decizia asta bazat pe vechiul pattern, pentru ca mi-e frica, desi stiu ca e vechi patternul, dar mi-e cunoscut si calea nebatuta imi provoaca frisoane. |
B este separat de A, dar simpla existenta a lui in ecuatie il transforma pe A total. Nu cred ca putem sa reducem abzul la zero, cred insa ca-l putem demonta in bucati, ca sa-l intelegem si ca sa nu ne mai fie frica de el. fiindca in bucati mici, mici, ia uite ce inofensiv e, nu ne mai sperie.
Si mai cred ca dupa aia invatam sa traim cu el, acolo undeva, desi fara sa-l bagam in seama. In genul "stiu ca mai esti pe acolo, dar nu mai contezi". Si o data ajunsa aici, calea cea nebatuta nu-ti va mai provoca frisoane. 
flower-power spune:
Nelia,
pentru ultimul tau mesaj .
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita this is not fair...cum ar zice sonia mea. :-)) ...................e ca si cum ai spune ca abuzul e indreptatit, pai era si normal, avand in vedere circumstantele, deci toata "lipsa asta de judecata si critica" de care vorbeste nelia pur si simplu neaga gravitatea abuzului. asta fuse tabara nr. 1. :-)) |
No, nu-i asa
Fiecare adult e responsabil pentru ce face. 100%. Si raspunderea asta nu are legatura cu intelegerea cauzelor comportamentului fiecaruia. Intelegi cauze si poti chiar empatiza cu unii abuzatori, dar nu ca sa ii scuze, nicidecum. Ci ca sa incerci sa-i repari si sa incerci sa previi urmatoarele abuzuri. Si sa incerci sa educi si sa previi si devenirea altora, abuzatori. Asta-i rostul intelegerii.
Dreptatea ramane in vigoare.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita io nici macar inainte nu stiu cum, ca mai am de pus la locul lor piesele din trecut, ca le-am tot aranjat toata viata sa se potriveasca idealului, nu realului. de unde relapse dupa relapse, fara sa stiu macar ca e relapse si din ce cauza...ai vazut lava aia din vulcan cum erupe cu putere, dar dupa aia curge asa molcom la vale, tarandu-se cu greu printre copaci, valurele-valurele, facandu-si loc cu sincope, mai tasnind nitel la vale, mai ezitand in fata unul bolovan si schimband directia? ei bine, asa ma simt eu acuma. dupa toata eruptia aia, fiinta mea are nevoie de timp sa digere noua topografie, sa remodeleze relieful, sa asimileze schimbarea de perceptie. nu pot sa modific nimic voluntar si stiu ca tu nu poti crede asta, ca tu esti un munte de vointa si nu-ti sta nimic in cale. dar eu nu sunt, doar mi s-a parut ca sunt. in fond, sunt mai mult sensibila decat puternica. |
Ma bucur foarte tare ca ai ajuns aici
Esti exact pe cararea potrivita. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita macar pot ajunge in faza in care sa recunosc, da dom'le, imi vine sa iau decizia asta bazat pe vechiul pattern, pentru ca mi-e frica, desi stiu ca e vechi patternul, dar mi-e cunoscut si calea nebatuta imi provoaca frisoane. macar voi stii ce se intampla cu mine, nu ma voi mai uita la stele si voi sublima totul in drame despre personaje imaginare...:-)) |
Dap.
Gandeste-te la copilasi cand invata sa mearga. merg fericiti si mandri in picioruse.
Au invatat. Dar daca se intampla ceva deosebi, neasteptat, o iau de-a busilea iute, iute... findca asa se simt mai in siguranta, asa le spune experienta lor de viata. Dar dupa cateva luni, cand capata experienta la mersul in picioare, nu vor mai reactiona asa.
Asa-i si cu schimbarile astea si cu vechile pattern-uri.
O sa te mai intorci, dar nu trebuie sa crezi ca ai stat pe loc.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Clori spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Fiecare adult e responsabil pentru ce face. 100%. Si raspunderea asta nu are legatura cu intelegerea cauzelor comportamentului fiecaruia. Intelegi cauze si poti chiar empatiza cu unii abuzatori, dar nu ca sa ii scuze, nicidecum. Ci ca sa incerci sa-i repari si sa incerci sa previi urmatoarele abuzuri. Si sa incerci sa educi si sa previi si devenirea altora, abuzatori. Asta-i rostul intelegerii. Dreptatea ramane in vigoare. |
Rrox, poti sa detaliezi putin ceea ce am insemnat cu bold in postarea ta? Nu cred ca am inteles ceea ce vrei sa spui.
Mie mi se pare important, intr-o anumita faza, sa intelegi ca si abuzatorii tai au fost copii captivi.
Nu in ideea de a-i repara – pentru ca nu cred ca am sa reusesc sa-mi „repar” mama in veci si nici nu este datoria mea sa fac asta, fiecare este responsabil pentru felul in care-si traieste viata. Datoria mea a fost sa ma desprind emotional de ea, sa impun limite in relatia cu ea (pentru ca ea merge pe drumul cel vechi si incearca sa ma abuzeze in continuare), sa ma protejez pe mine, sa invat sa nu mai am asteptari nerealiste din partea ei, sa invat sa dau alte raspunsuri decat cele vechi la problemele pe care mi le pune... Si lucrurile astea se inscriu la prevenirea urmatoarelor abuzuri, nu repararea abuzatorului. Ea poate sa-si ia propriile hotarari, poate alege sa-si traiasca in continuare viata ca si pana acum, atata timp cat asta nu ma afecteaza pe mine. Responsabilitatea mea este fata de mine, nu fata de ea.
Nici in ideea de a-i educa – hai sa fim seriosi, daca ai avut niste parinti extrem de autoritari, care incearca sa-si revendice „drepturile” de a le conduce viata copiilor lor - acum adulti, crezi ca se vor lasa educati de copii sau, mai degraba, vor merge pe vechile idei ca numai ei au intotdeauna dreptate? De educat ma educ pe mine, incerc sa ma vindec, ma informez, ca sa fiu o mama buna pentru copiii mei si sa nu reinscenez cu ei abuzurile, sa nu gresesc incercand sa fac exact pe dos fata de parintii mei si sa creez in copii mei alte lucruri sau sa le transmit patternurile gresite pe care parintii mei mi le-au bagat in cap.
Intelegerea faptului ca parintii nostri au fost abuzati, la randul lor, foloseste la altceva. La eliberarea de resentimente, dupa ca m-am desprins de ei si mi-am pus viata in regula. Nu ca sa-i scuz pentru ceea ce au facut. Ci pentru a indeparta ultima umbra care sta in calea eliberarii totale. E ca un fel de final test care, prin rezultatul lui iti confirma sau iti infirma vindecarea. Tu – adult, esti acum egalul lor. Si, de la aceeasi inaltime, poti sa intelegi cat de greu a fost sa te eliberezi, cat de dureroasa a fost calea si sa-ti fie mila de ei si sa intelegi de ce nu au reusit sa faca asta.
M-am gandit de multe ori: daca traiam acum sub comunism, am mai fi facut noi pasii astia catre vindecare? Am mai fi avut internet, carti, psihologi, care sa ne ajute sa realizam ce se intampla cu noi? Sau ne-am fi considerat „sanatosi” atata timp cat eram la fel cu ceilalti din jurul nostru, fara sa reusim sa intelegem ca suntem captivi, impreuna cu ei? Asta a fost lumea in care au trait parintii nostri. Nu trebuie scuzati dar, intr-un fel, nu trebuie nici condamnati sau urati sau dati la o parte pentru ca n-au stiut sa faca altfel. Si iubirea se invata. Daca ei n-au invatat-o de la parintii lor, de la sotii lor, de la oamenii din jur, pe undeva e normal ca n-au stiut s-o dea mai departe.
Nu e o pledoarie pentru iertare, in sensul in care aceasta neaga dreptatea. Da, au gresit fata de noi. Dar numai un om eliberat poate fi atat de generos incat sa inteleaga, numai un om care nu mai este asaltat de ranile trecutului poate sa vada, in cei care l-au abuzat, niste oameni raniti, la randul lor, numai un om puternic, care a fost in iad si s-a intors gaseste in el puterea sa ierte. Si numai iertand poti merge mai departe, fara sa mai porti in tine tot felul de sentimente negative. Dar asta poate veni numai la sfarsitul drumului, daca acest sfarsit exista. Asta e parerea mea.
Deus spune:
Conchita - nu m-am suparat pe nimic!citesc pe fuga, mi-am impus sa intru cu masura , am de terminat niste materiale si o tot lalai de ceva vreme
Clori - "M-am gandit de multe ori: daca traiam acum sub comunism, am mai fi facut noi pasii astia catre vindecare? Am mai fi avut internet, carti, psihologi, care sa ne ajute sa realizam ce se intampla cu noi? Sau ne-am fi considerat „sanatosi” atata timp cat eram la fel cu ceilalti din jurul nostru, fara sa reusim sa intelegem ca suntem captivi, impreuna cu ei? Asta a fost lumea in care au trait parintii nostri. Nu trebuie scuzati dar, intr-un fel, nu trebuie nici condamnati sau urati sau dati la o parte pentru ca n-au stiut sa faca altfel. Si iubirea se invata. Daca ei n-au invatat-o de la parintii lor, de la sotii lor, de la oamenii din jur, pe undeva e normal ca n-au stiut s-o dea mai departe.
Nu e o pledoarie pentru iertare, in sensul in care aceasta neaga dreptatea. Da, au gresit fata de noi. Dar numai un om eliberat poate fi atat de generos incat sa inteleaga, numai un om care nu mai este asaltat de ranile trecutului poate sa vada, in cei care l-au abuzat, niste oameni raniti, la randul lor, numai un om puternic, care a fost in iad si s-a intors gaseste in el puterea sa ierte. Si numai iertand poti merge mai departe, fara sa mai porti in tine tot felul de sentimente negative. Dar asta poate veni numai la sfarsitul drumului, daca acest sfarsit exista. Asta e parerea mea. "
la fel, este si parerea mea , tu ai spus-o foarte frumos
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
Clori spune:
Deus
rrox3 spune:
Clori nu ma refeream neaparat la parinti, ci la abuzatori in general. De ce trebuie sa-i intelegi, sa pricepi ce i-a determinat sa abuzeze.
Fiindca eu cred in a n-spea sansa si, daca pot, incerc sa repar orice abuzator. Da, si pe mama si pe tata, desi sunt constienta ca nu voi reusi in totalitate, dar mici pasi cred ca pot face. Si asta nu a venit din vreun sentiment de datorie sau din sperante iluzorii.
Nu mai astept nimic de la ei, pentru mine. Mi-ar placea sa mai poata face ceva pentru ei.
Si da, poti gandi la toate astea dupa ce esti OK. Nu mai inainte. Fiindca daca o gandesti mai devreme, riscul sa-ti hranesti iluzii desarte e mare. Din punctul asta de vedere, cat timp esti inca pe drum, beneficiile intelegerii sunt cele scrise de Ilia.
In plus nu e vorba de mine personal neaparat, ci de societate. Ar trebui sa incerce se repare abuzatorii, de orice fel. Si pentru asta trebuie mai intai sa-i inteleaga corect. In felul asta, aceiasi abuzatori vor comite - eventual - mai putine abuzuri in viitor.
Si fiindca intelegand ce favorizeaza formarea abuzatorilor poti preveni formarea altor abuzatori. Parte din ce facem si noi aici Nu vrem sa ne abuzam copiii, dar numai intelegand mecanismele abuzului, vom putea efectiv sa alegem sa nu-i abuzam.
Si la scara sociala ar trebui folosita aceasta intelegere pentru educarea societatii. Cati oameni stiu oare ce poate insemna un abuz, ce forme poate lua si ce efecte poate produce?
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
anda spune:
Clori
Adevarat.