Copilul captiv (5)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 23

pitzinuca spune:

fetelor, va imbratisez, intru pe fuga ca ma duc la cursuri.

rox - am comandat cartea, e la nemira si mai e si la reducere, sapt asta ma duc sa o iau. e 5 lei. :) o mai vrea cineva?

nelia- e prima oara cand andi sta asa mult acolo, niciodata nu a stat mai mult de cateva zile, si asta de max 2 ori pe an. in privinta lui andi am instruit-o si mustruluit-o si ghidat-o cat am putut noi de insistent si de bine si asculta pt ca il iubeste f mult. in cateva dati m-a surprins de cat de bine se poate purta cu el.
si acum a stat asa mult pentru ca vrut el! s-a imprietenit cu copiii de pe ulita, vin la el, etc. noi ne-am mutat aici recent si inca nu si-a facut prieteni si le duce lipsa, cred.

fetelor va multumesc pentru raspunsuri, sustinere, deocamdata mai diger si recitesc raspunsurile voastyre.

tre sa intind rufe si sa fug la cursuri.

eu , cu (DPN 27.08.2010), andi si tati
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

olympia spune:

Conchita poti condamna raul pe care l-ai suferit si mai tarziu sa te trezesti ca-l faci la randul tau, daca nu esti pregatit sa-l recunosti si sa i te opui. Nu-i destul sa-l condamni, ca sa-l opresti...
Am avut o colega de scoala si prietena despre care am aflat tarziu de tot ca a indurat un cosmar acasa. S-a casatorit si facut doi copii abia pe la 40 de ani, tocmai de aceea... In copilarie si adolescenta nu lasa sa se intrevada nimic din ce traise. Si-mi spunea calma ca "daca-i zic o data sa nu scuipe, si scuipa, zic a doua oara si repeta, a treia oara-i dau una peste gura" si vorbea de pustiul ei de trei ani cand ne-am intalnit la revederea de la liceu. I-am zis "pai bine mai, n-a ajuns cata bataie am mancat noi la vremea noastra, ce facem acum?". Si-a zis, "pai noi mancam pe degeaba, eu il pedepsesc doar cand face ceva rau, altfel mai tarziu mi se urca in cap, nu vezi la TV, ce grozavii se intampla?"

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

conchita spune:

Citat:

citat din mesajul lui Deus

Asa-i Conchita, nu exista nici un termen, nu exista "trebuie" si nu toti reactionam la fel.

Eu nu am spus ca nu exista relapse, eu am spus sa nu pornesti din start la drum cu gandul ca oricum voi avea parte de relapse...

este greu si al dracului de frustrant dar tot acolo se ajunge...copilaria nu o putem avea din nou, dragoste nu ne poate da nimeni in locul mamei/tatalui, stima de sine nu ne-o poate nimeni cladi in locul nostru...

ma retrag o zi sau doua/noua

de ce te retragi?...

toata lumea se tot retrage pe-aici...

te-a suparat raspunsul meu, oare? am fost sincera, asa simt. acum stiu ca eram in cautarea timpului pierdut, Deus, pana acum nu am stiut, te rog sa ma intelegi. tu esti de partea cealalta a zidului, vezi altfel privind inapoi. io nici macar inainte nu stiu cum, ca mai am de pus la locul lor piesele din trecut, ca le-am tot aranjat toata viata sa se potriveasca idealului, nu realului. de unde relapse dupa relapse, fara sa stiu macar ca e relapse si din ce cauza...ai vazut lava aia din vulcan cum erupe cu putere, dar dupa aia curge asa molcom la vale, tarandu-se cu greu printre copaci, valurele-valurele, facandu-si loc cu sincope, mai tasnind nitel la vale, mai ezitand in fata unul bolovan si schimband directia? ei bine, asa ma simt eu acuma. dupa toata eruptia aia, fiinta mea are nevoie de timp sa digere noua topografie, sa remodeleze relieful, sa asimileze schimbarea de perceptie. nu pot sa modific nimic voluntar si stiu ca tu nu poti crede asta, ca tu esti un munte de vointa si nu-ti sta nimic in cale. dar eu nu sunt, doar mi s-a parut ca sunt. in fond, sunt mai mult sensibila decat puternica.

ilia_99 spune:

io aici sunt, in fiecare zi
conchita, sigur ca n-avem cum sa stim ce fel de oameni am fi devenit daca parintii nostri s-ar fi purtat altfel, daca nu traiam primii 12 de viata in comunism, daca as fi facut ore de dezbateri publice in scoala, daca as fi avut mai multe metode de perfectionare profesionala - jura-te ca lucrezi in media! chiar ca suntem la indigo - si daca... si daca.. problema e ca putem broda pe tema asta mult si bine, nu vom ajunge la nimic. pt ca nu mai conteaza, e doar un scenariu, pe cind noi tb sa lucram cu certitudinea a ceea ce suntem acum, dupa toate incercarile si experientele de viata pe care le-am trecut. nu cred ca intelegerea traunei celorlalti at tb sa te faca sa-ti schimbi comportamentul fata de ei, ai in continuare dreptul sa amendezi lucrurile care nu-ti plac sau care te gac sa te simti inconfortabil, dar... intelegerea celorlalti te va ajuta sa nu mai iei lucrurile personal. pt ca nu intotdeauna ce ne fac altii are legatura cu noi, ci e doar raspunsul lor la ceea ce le pare o amenintare la adresa lor fiindca seaman cu o sitatie din trecutul lor. eu am o exemplificare perfecta a omului care mi-a facut rau, fara sa vrea sa-mi faca rau mie personal, ci doar din dorinta de a se proteja pe el. si pt ca stii pov mea, nu mai revin. dar sa stii ca mi-a fost mult mai usor sa ma asez cu mine insami atunci cind am realizat ca NU e vorba despre mine, ca nu e vina mea. ca orice femeie ar fi fost in locul meu ar fi primit acelasi lucru. de acolo a intervenit detasarea. ti-amintesti... scriam ca ma simt ca la film! asa ca nu, natura cauzei nu anuleaza efectele, dar mie cel putin mi-e mai usor sa inteleg un ciine care m-a muscat fiindca l-a batut cineva mai devreme si acum se apara, decit sa inteleg unul care n-a fost batut si n-avea niciun motiv sa ma muste.
bineinteles ca, pe un topic de genul asta, si parintii noastri s-ar fi plins de vietile lor si ar fi avut dreptate, sa stii.. pot sa-ti pov despre bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut, care era piinea lui Dzeu.. pina nimerea damigeana de tuica. sau despre tata, care a crescut alaturi de alti 7 frati, intr-un sat uitat de lume. nu mi-a pov nimic despre copilaria lui, dar cit de bine putea sa-i fie, nascut la 4 ani dupa sfirsitul razboiului? sau despre soacra-mea, care imediat ce s-a nascut - nastere grea, acasa, in '38! - a fost aruncata in chiuveta, fiindca nimeni n-a crezut ca va trai. a mincat prima prajitura la 9 ani, dupa ce si-a petrecut primii ani din viata in toata nenorocirea celui de-al doilea razboi mondial... asa ca am ales s-o privesc cu indulgenta, acum, cind stiu ca e alcoolica - (nuuuu, despre asta nu vb nici ea, nici fiu-so', Doamne fereste, noi suntem perfecti, bagam capul in nisip decit sa vb despre asa ceva). asta nu inseamna ca nu-i spun ce ma deranjeaza, dar nu turbez de furie cind o da pe alaturea cu drumul.. and so on ... eu cred ca la asta ne ajuta intelegerea traumei celorlalti, la a pricepe ca NU e despre noi, ci despre ei.
rrox, recomandarea mea merge spre Titu, au un master pe cognitiv-comportamental foarte bun - zic oamenii din domeniu - burse afara si o arie curiculara mai temeinic organizata si aplicata. Statul... asa si asa... Mai intereseaza-te.
olympia ca sa recunosti ca e un rau in tine care tb taiat de la radacina iti tb muuult curaj. e ca atunci cind, obsedat de greutatea ta, stii ca te-ai ingrasat dar nu te uiti in oglinda, fiindca stii ca n-o sa-ti placa ce o sa vezi. asta asa.. la modul simplist, ca e mult mai usor sa slabesti decit sa te schimbi structural!

conchita spune:

Citat:

citat din mesajul lui olympia

Conchita poti condamna raul pe care l-ai suferit si mai tarziu sa te trezesti ca-l faci la randul tau, daca nu esti pregatit sa-l recunosti si sa i te opui. Nu-i destul sa-l condamni, ca sa-l opresti...

pai il recunosc, ma opun si il codamn. deci il judec si-l critic. cum ar trebui sa procedez?
spre deosebire de prietena ta, la mine s-a intamplat altfel. nu am crezut niciodata ca familia mea a fost abuziva, le-am gasit circumstante atenuante via modelul neliei. si am devenit mama si nu am perpetuat modelul. si m-am intrebat de ce, oare? am luat-o invers cu procesul.

conchita spune:

ilia, aaaa, pai exact acelasi lucru il spuneam si eu la un episod trecut, ca am inteles ca nu e despre mine si ca daca persoanele cu care relationez sunt asa si nu altfel, nu are legatura cu mine, nu mai fac capat de tara si nu o iau personal. am trecut si prin faza in care justificam abuzul si aproape ca nu-mi venea mie sa cred ca astfel de oameni minunati si greu incercati de viata au putut sa se comporte asa cu mine - si cand am descoperit raspunsul, am simtit cat pentru sapte vieti... acum sunt la faza de logoree :-)), cand iar dau pe rascoale de sentimente si sunt strict legate de mine si abuz, de nimeni si nimic altceva. ca atunci cand Zoom In. si va ametesc cu asta acuma.

ilia_99 spune:

mai conchita cum facusi sa pui in ecuatie relatiile umane:)? acu' io la mate... mai va.. ca nu mi-a placut, dar ce pot sa spun e ca ai un singur rezultat posibil si ala e dat de B, fara de care nu stii ce iesea, ai doar un X, da' nu stii care e X. B exista, iar autorul lui probabil ca nu-si va asuma niciodata raspunderea morala, pe care o asteptam cu totii, pt ca l-a introdus pe B in ecuatie.
dar daca tu traiesti cu B trebuie (sic!) sa rezolvi ecuatia in termenii astia.

a mers sa pun ecuatia in cuvinte?

conchita spune:

Citat:

citat din mesajul lui ilia_99
dar daca tu traiesti cu B trebuie (sic!) sa rezolvi ecuatia in termenii astia.

a mers sa pun ecuatia in cuvinte?

a mers. :-))
dar nu vreau sa mai traiesc cu B. la dracu cu B, e separat de A oricum. ideea era ca nu vreau sa mai vad pe A laolalta cu B, de parca ar fi o unitate indestructibila.

stiu ca nu avem cum sa fim din nou ce am fi putut sa fim fara sa fi fost (da, am lucrat in media, se cunoaste?:-)), dar mai stiu si ca emotiile mele, unele dintre ele, actiunile mele, unele dintre ele, ar putea fi diferite daca schimbam acolosa semnul din "plus" in minus, adica A-B=?. putem sa reducem abuzul la zero influenta in viata noastra? doamnele de aici spun ca da si le cred pe cuvant. adica fac eforturi sa le cred. :-)) mi-e greu sa-mi imaginez un viitor fara caderi, dar hm, exista minuni pe lume! macar pot ajunge in faza in care sa recunosc, da dom'le, imi vine sa iau decizia asta bazat pe vechiul pattern, pentru ca mi-e frica, desi stiu ca e vechi patternul, dar mi-e cunoscut si calea nebatuta imi provoaca frisoane. macar voi stii ce se intampla cu mine, nu ma voi mai uita la stele si voi sublima totul in drame despre personaje imaginare...:-))

flower-power spune:

Citat:

citat din mesajul lui conchita
acum, tabara nr. 2, pe care o iubesc la fel de mult, nota bene, cu Deus capetenie de osti.:-)) Deus

, nerabdarea ta sa reusim nu grabeste reusita. painea aia ca sa iasa ca lumea tre sa stea o vreme la dospit. muschii aia trebuie lucrati indelung sa arate frumos. o singura cina cu mancare sanatoasa nu iti prelungeste viata, trebuie sa mananci sanatos pe vecie. perseverenta e cheia, nu deadline-ul, si ti-o zice asta cineva care crede in deadlineuri. :-)) mie, presiunea de a fi cumva sau altfel, imi ridica nivelul de stress mai ales daca vine dinafara, si ma blocheaza instant, ma inchid in mine fara sa mai am autocontrol spre deschidere, daca e ca o asteptare de la mine sa performez. ma seaca, tocmai asta m-a adus in pragul crizei, pentru ca nu mai rezist presiunii - ecsul voia sa ma schimb intr-o persoana predictibila, soacra-mea se purta de parca eram in felul in care ma vedea ea, si anume cool si fara sentimentalisme, eu ma purtam in felul in care credeam eu ca se cere de la mine, si anume super responsabila si perfectionista. m-am saturat, intelegi? fiinta mea s-a saturat, eu doar transmit mesajul acuma. :-)) si nu pot sa ma satur peste noapte, citind o pilda inaltatoare sau alte povesti, desi am avut si eu o experienta cu muntele care nu m-a vindecat, imi trebuie mai multe nopti. si la mine nu functioneaza biciul. stai sa corectez: nu MAI functioneaza biciul asteptarilor altora. e o revolta organica, imi vine sa reactionez prin ragete, nu alta, de cate ori mai aud fraze care incep prin "ar trebui, trebuie, ar fi de dorit". da oala pe rascoale, intelegi? chiar ma gandeam azi la vinovatia mea ca din cauza programului de ani de zile de noapte, ca faceam stirile de la prima ora dimineata si ma duceam la munca la 11 seara, am ramas cu bioritmul sucit. si da-i chinuri si blamari ca nu-s la unison cu exul, el fiind un matinal. chiar azi dimineata ma harjoneam cu sonia cand ne-am trezit si era asa o tensiune interioara ca trebuie sa ne ridicam din pat si sa purcedem cu programul. dupa care m-a lovit trasnetul: trebuie??? cine zice ca trebuie sa fiu altfel decat cum sunt, sa am alte placeri si tabieturi si pasiuni decat astea pe care le am? asa ca am lungit-o cu dragalitul cat am avut chef amandoua, n-am mai zis deloc, hai sonia iubita, tre sa ne spalam pe ochisori si dintisori, bla bla. whatever, nu trebuie nimic, aia e vocea sadica din capul meu care imi cere mereu sa fiu ce nu sunt, de parca ce sunt e chiar asa catastrofal. asa ca tu poti sa-mi spui ce mi-am repetat si eu rational ani de zile, nu functioneaza. poti sa-ti pierzi rabdarea cu mine si sa-mi spui ca nu exista relapse, cand eu numai de-astea am avut parte. cea mai buna comparatie nu e aia cu muntele, ca suna rarefiat, e aia cu buba si puroiul. :-)) eu asa durere ca asta recenta nu cred ca am simtit nici cand a murit mama, iar atunci eram stafie, nu alta, adica dezintegrata complet de durere. singura diferenta e ca acum o am pe sonia si trebuie sa fac fata. dar altfel, nici un argument, nici o teorie, nici un indemn sau discurs moralizator nu poate curata ce e acolosha, adunat de ani de zile. doar inima fiecaruia, singura. iar inima are timpul ei, legile ei, dreptatea ei.

Doamne, Conchita, pot sa te pup? Tre' sa faci ce simti tu ca e bine pt tine, nu ce vrea ex-ul, soacra sau mai stiu eu cine. Asta e tot ce trebuie , sa faci ce simti.