Copilul captiv (5)

gina_raluca spune:

Nelia, imi place foarte mult cum ai dezvoltat ideea. Eu tot incerc sa explic asta dar simt ca ma incurc in cuvinte. . Eu le doresc tuturor sa atinga echilibrul si ma bucur pentru cei care pot face asta (prin religie, prin filozofie, prin prieteni, orice), dar vreau sa nu ii uitam pe cei care nu pot trece peste. Nu sunt oameni slabi, dar au anumite blocaje.

Rrox, revin si scriu despre ce probleme pot apare in terapia care dureaza prea mult. Acum sunt prinsa cu teza asta si cu pregatirea pentru cursul ce-l predau.

nelia spune:

De fapt, ma gindeam ca nu neaparat viata ne blocheaza emotional, ala e un blocaj artificial, nu fundamental, dovada ca ne putem debloca, numai sa constientizam, nici nu mai conteaza care sint uneltele de care ne folosim. Dar noi, oamenii, sintem diferiti si asta inainte de a ne face cineva ceva. Eu imi observ copiii, sint toti ai mei, am mai facut si greseli, dar daca le-am facut le-am facut cu toti trei, diferite, dar stiu sigur ca iubire simt si de la mine si de la tatal lor. Si cu toate acestea, ei nu sint la fel... pusi intr-o situatie ipotetica ca cea in care au fost si sint copiii captivi, nu toti vor reactiona la fel. Si cu toate acestea, nu e nici unul mai puternic decit altul, toti trei au puncte forte si puncte mai putin forte, depinde mult de situatia in care sint pusi. Asa si cu oamenii, eu cred ca multi dintre noi avem puncte forte si puncte mai putin forte si inca nu le cunoastem... si asta nu pentru ca nu ne cunoastem bine pe noi insine, ci pentru ca ne cunoastem doar in functie de situatiile in care ne-a pus viata, stim sa actionam, reactionam, intereactionam doar cu persoanele sau cu tipul de personalitate pe care ni l-a scos viata in fata... si cumva si personalitatea noastra s-a format dupa ce ne-a pus viata la indemina. De aceea eu nu pot sa judec oamenii prea mult sau sa-i critic dur, desi sint destul de dura cind vreau, si cum mine insami mai ales, pentru ca nu stii niciodata adevarul despre ei si nici nu exista un adevar absolut. S-ar putea verifica acest lucru daca ai putea lua un copil si sa-l pui in doua medii diferite in acelasi timp, atunci s-ar vedea clar ce e al lui si cum se formeaza restul... Era un film, care mi-a placut mie mult de tot, www.imdb.com/title/tt0120148/[/size=1]" target="_blank">Sliding Doors se numeste. Niciodata nu vom sti adevarul absolut despre noi, cei care ne-am nascut, pentru ca nu stim ce e dincolo de usa pe care nu am deschis-o si nici ce ar fi pus in noi trairile pe care le-am fi avut deschizind usa respectiva. Iar deschiderea acestor usi, ba mai mult, chiar aparitia lor in viata noastra, faptul ca deschidem una il loc de alta, cred ca pina la coada sint pur intimplatoare... si daca intimplarea ne-a dus spre usa deschisa in copilarie, apoi, crezind ca alegem, le alegem tot gresite pentru ca altfel nu stim cum sa mai facem.

Asa ca, de aceea inainte de a judeca oamenii (si am tendinta asta, e omeneasca, toti o avem), mai bine stau un pic si ma intreb oare ce i-a adus aici, de ce sint asa, de ce isi fac rau lor sau altora... Da, ma intristez cind vad un om care ar putea sa faca ceva si nu face chiar nimic, pentru ca la urma urmelor, nu conteaza ce usi ai deschis si ce cale ai urmat, la un moment dat ajungem toti in fata unui moment in care avem drept egal si real de a alege. Faptul ca ne incapatinam sa nu o facem, este si asta o alegere si traim cu ea... la fel cum traim si daca alegem sa schimbam ceva, consecinte sint si de o parte si e alta.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

mihuta spune:

Roxx, eu sunt la id la psiho la Titu Maiorescu, se terminase inscrierea la stat cand m-am hotarat eu ce si cum.

Nelia, cred ca Rox a explicat foarte frumos mai inainte. Existe anumite "windows of oportunity" cand ai acces la tumultul interior, cand doare suficient de tare pentru a te motiva sa infrunti demonii. Cand viata e intr-un oarecare echilibru nu exista nici motivatie si nici mare sansa de succes. Trebuie sa lasi viata sa vina la tine si sa folosesti la maxim crizele (nu sa le creezi) , pentru ca ele apar sa-ti spuna tie ceva.

Anda, de cele mai multe ori terapia continua de unde ai terminat tu, in sensul ca da, ai intors spatele trecutului, te hotarasti sa te iubesti asa cum esti, investesti in tine, dar ajungi unoeri sa remarci ca sunt lucruri pe care le faci si care sunt si ele tributare trecutului.

rrox3 spune:

Nelia
Ultimul mesaj imi place foarte mult.
Am tras cu ochiul si m-am delectat cu pozele voastre Ai trei copii minunati

Aaaaa, Mihuta iti dau PM.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Deus spune:

buna dimineata

la toate doamnele va doresc o zi frumoasa

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

conchita spune:

this is not fair...cum ar zice sonia mea. :-))

in primul rand ca daca nu avem cum sa stim cum am fi fost noi daca am fi fost crescuti altfel, tot asa nu putem judeca nici de ce au ajuns altii sa actioneze cum o fac, in cautare de circumstante atenuante. cauza nu conteaza. asa cum abuzul nu conteaza, suntem adulti, suntem responsabili, avem libertate de decizie, ne putem scutura de sechelele abuzului. suntem datori sa ne purtam uman, sa nu facem rau nimanui si nici noua insine. prin urmare, nu ma incalzeste cu nimic sa inteleg de ce altul ucide (ca a fost abuzat in copilarie sau asa ii casuna) sau isi neglijeaza copilul sau fura sau tipa la subalterni. rezolva ceva? ar trebui, cumva, sa-mi schimb reactia la comportamentul altora daca le inteleg motivatiile sau influentele? natura cauzei ar schimba cumva natura efectelor?

daca da, atunci nu mai exista dreptate pe lume, punct. datoria mea e sa inteleg ce ma face sa ma abuzez singura intrand in relatii naucitoare cu oamenii care nu-mi merita atentia, ca sa nu mai fac data viitoare. de ce sufar la chestii aparent nesemnificative, si sunt super zen in situatii de super criza?! nu sa inteleg ce-i mana pe ei in lupta sa ma abuzeze pe mine. pentru ca daca e o cauza lacrimogena (si mereu este, caci si a noastra este lacrimogena, dart si noi perpetuam raul, sau unii dintre noi, caci daca ar fi venit la topicul asta parintii nostri, ei s-ar fi cainat intre ei ce copii captivi sunt si ce parinti de alea-alea au avut ei), e ca si cum ai spune ca abuzul e indreptatit, pai era si normal, avand in vedere circumstantele, deci toata "lipsa asta de judecata si critica" de care vorbeste nelia pur si simplu neaga gravitatea abuzului. asta fuse tabara nr. 1. :-))

acum, tabara nr. 2, pe care o iubesc la fel de mult, nota bene, cu Deus capetenie de osti.:-)) Deus, nerabdarea ta sa reusim nu grabeste reusita. painea aia ca sa iasa ca lumea tre sa stea o vreme la dospit. muschii aia trebuie lucrati indelung sa arate frumos. o singura cina cu mancare sanatoasa nu iti prelungeste viata, trebuie sa mananci sanatos pe vecie. perseverenta e cheia, nu deadline-ul, si ti-o zice asta cineva care crede in deadlineuri. :-)) mie, presiunea de a fi cumva sau altfel, imi ridica nivelul de stress mai ales daca vine dinafara, si ma blocheaza instant, ma inchid in mine fara sa mai am autocontrol spre deschidere, daca e ca o asteptare de la mine sa performez. ma seaca, tocmai asta m-a adus in pragul crizei, pentru ca nu mai rezist presiunii - ecsul voia sa ma schimb intr-o persoana predictibila, soacra-mea se purta de parca eram in felul in care ma vedea ea, si anume cool si fara sentimentalisme, eu ma purtam in felul in care credeam eu ca se cere de la mine, si anume super responsabila si perfectionista. m-am saturat, intelegi? fiinta mea s-a saturat, eu doar transmit mesajul acuma. :-)) si nu pot sa ma satur peste noapte, citind o pilda inaltatoare sau alte povesti, desi am avut si eu o experienta cu muntele care nu m-a vindecat, imi trebuie mai multe nopti. si la mine nu functioneaza biciul. stai sa corectez: nu MAI functioneaza biciul asteptarilor altora. e o revolta organica, imi vine sa reactionez prin ragete, nu alta, de cate ori mai aud fraze care incep prin "ar trebui, trebuie, ar fi de dorit". da oala pe rascoale, intelegi? chiar ma gandeam azi la vinovatia mea ca din cauza programului de ani de zile de noapte, ca faceam stirile de la prima ora dimineata si ma duceam la munca la 11 seara, am ramas cu bioritmul sucit. si da-i chinuri si blamari ca nu-s la unison cu exul, el fiind un matinal. chiar azi dimineata ma harjoneam cu sonia cand ne-am trezit si era asa o tensiune interioara ca trebuie sa ne ridicam din pat si sa purcedem cu programul. dupa care m-a lovit trasnetul: trebuie??? cine zice ca trebuie sa fiu altfel decat cum sunt, sa am alte placeri si tabieturi si pasiuni decat astea pe care le am? asa ca am lungit-o cu dragalitul cat am avut chef amandoua, n-am mai zis deloc, hai sonia iubita, tre sa ne spalam pe ochisori si dintisori, bla bla. whatever, nu trebuie nimic, aia e vocea sadica din capul meu care imi cere mereu sa fiu ce nu sunt, de parca ce sunt e chiar asa catastrofal. asa ca tu poti sa-mi spui ce mi-am repetat si eu rational ani de zile, nu functioneaza. poti sa-ti pierzi rabdarea cu mine si sa-mi spui ca nu exista relapse, cand eu numai de-astea am avut parte. cea mai buna comparatie nu e aia cu muntele, ca suna rarefiat, e aia cu buba si puroiul. :-)) eu asa durere ca asta recenta nu cred ca am simtit nici cand a murit mama, iar atunci eram stafie, nu alta, adica dezintegrata complet de durere. singura diferenta e ca acum o am pe sonia si trebuie sa fac fata. dar altfel, nici un argument, nici o teorie, nici un indemn sau discurs moralizator nu poate curata ce e acolosha, adunat de ani de zile. doar inima fiecaruia, singura. iar inima are timpul ei, legile ei, dreptatea ei.

olympia spune:

Buna dimineata Deus!
Am aruncat o privire in urma la paginile capitolelor trecute. Stiam ca-s multe ferestre deschise spre suflete frumoase, despre care n-am mai auzit de ceva vreme.
Ra mi ela, semiramida, gaia.nevia, andruskandu, nikole, giulia71, carina, pucku, simali, delia, tala, sibylle, chris, anne, ilia, pitzinuca, happy

Conchita, editez ca am scris deodata. Unde-i "lipsa de judecata si critica"?
In ceea ce ma priveste, raspunsul pare a fi in mecanismele psihologice. Gina si rrox au explicat unele lucruri, altele le gasim in carti. Se pare ca avem mai multe automatisme decat ne-ar placea, noi oamenii si cu atat mai mult mi se pare important sa le devoalam, sa le demontam, sa le pricepem. Ca sa putem fi prezenti si puternici in raspunsurile noastre la intamplarile ale vietii.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

olympia spune:

Conchita te-am citit din nou. Ca si copii ne nastem curati si crescand incepem sa ne schimbam, continuu... De primele schimbari, noi oamenii nu suntem responsabili, sunt doar adultii din jur care fara sa stie ne tot programeaza pentru viitor. Pun in noi, bune si rele, in cotloanele sufletului si mintii. Crescand incepem sa ne lovim de piedicile puse de relele trecutului, uneori repetam raul fara sa planuim asta, doar intelegandu-l il putem recunoaste si taia din radacina, sta in puterea noastra, cu sprijin specializat sau nu, dar fara a intelege cum arata si care-s puterile dusmanului, n-ai cum sa-l invingi. Eu asa cred. Si uneori e bine ascuns si deghizat si trebuie vanat adanc si scos la lumina.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

conchita spune:

raspunsesem ultimului paragraf al neliei si-l legasem de ideile mele, ca de fapt nu contrazic pe nimeni, doar povestesc despre ce se vede de la fereastra mea. :-)

nelia zicea ca nu poate judeca pe nimeni, insa o intristeaza cei care pot alege si nu o aleg - ceea ce in sine e o judecata de valoare. iar eu ziceam ca in procesul de extirpare asta al nostru, cauza abuzului nu stiu cat e de relevanta (in sensul ca nu schimba realitatea trecuta si prezenta), abuzul in sine nici atat (putem alege sa nu-l perpetuam sau sa ne distruga), singura chestie care conteaza e ca am suferit un abuz (nu le gradam in functie de care e mai tragic sau mai dureros, ca e invalidare a suferintei, prin definitie subiectiva). deci pe mine tot ce ma "intereseaza" acum e ca asupra lui "a" s-a aplicat actiunea "b", egal cu? zero pana acum, dar vreau sa schimb rezultatul. unde "b" nu conteaza ce valoare are si cine l-a introdus in ecuatie si de ce. astea-s datele, asta are sufletul meu de procesat. prin urmare, judec si critic. cel putin recunosc ca judec si critic. :-)) -> daca "b" n-ar fi fost in ecuatie, zero n-ar fi existat, "a" ar fi ramas "a". de ce a fost "b" in ecuatie? asta e crucea pe care trebuie sa o duca autorul lui "b", nu a mea. iar judecata mea e ca autorul nu ar fi trebuit sa aduca pe "b" in viata mea, pentru ca "b" e rau. un rau clar, curat, fara dubiu, nu-i acord nici o circumstanta atenuanta.

Deus spune:

Asa-i Conchita, nu exista nici un termen, nu exista "trebuie" si nu toti reactionam la fel.Eu nu am spus ca nu exista relapse, eu am spus sa nu pornesti din start la drum cu gandul ca oricum voi avea parte de relapse...

este greu si al dracului de frustrant dar tot acolo se ajunge...copilaria nu o putem avea din nou, dragoste nu ne poate da nimeni in locul mamei/tatalui, stima de sine nu ne-o poate nimeni cladi in locul nostru...


ma retrag o zi sau doua/noua


va

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.