Copilul captiv (5)

olympia spune:

Deus, fiecare se lupta cu altceva. Tu ti-ai construit un tel din a ajunge invingatoare (se vede si din nick) fiindca ti-ai vazut parintii ca pe niste invinsi. Ai pornit pe "asa nu", si acum faci totul bine, ca ei au facut totul rau, ai tras o linie clara. Tu mananci sanatos si faci sport ca ei nu faceau, te preocupa frumusetea fizica si pastrarea tineretii fiindca probabil te deranja lipsa acestei preocupari la parintii tai, pe care poate ei o justificau si prin lipsa mijloaceleor financiare, dar nu era doar atat, ai pornit o cruciada impotriva limitelor ca i-ai perceput ca ingraditi de multe, cauti fericire si succes ca ei s-au multumit cu putin si numai fericiti n-au fost...
Dar... asta e povestea ta si solutia ta! ... si esti si tanara


Alti oameni au "alte glasuri, alte incaperi" , alte povesti si alti demoni. Nu compar, spun doar ca-s situatii diferite si oameni complet diferiti. Si lupta lor nu e atat de limpede si nici solutiile tale nu li se potrivesc. Pe de alta parte, negarea solutiilor ce vin prin terapie, nu face un serviciu celor ce ar gasi acolo un sprijin in cautarile lor. Si zau ca nu-s gogorite, zic cu toata convingerea citind cartile si linkurile trimise de rrox, LadyJ si Gina_Raluca.
daca eram mai tanara poate chiar as fi urmat asa o cale fiindca mi se pare si fascinanta si profund generoasa aceasta meserie.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

gina_raluca spune:

Deus, sunt de acord cu tine in privinta antidepresivelor si cred ca vindecarea poate veni din mai multe locuri. Nu cred ca psihoterapia e singura solutie. (similar cu ideea, I believe in all paths that lead to God). Depinde de persoana, de posibilitati, de pregatirea terapeutului (pentru ca si noi ar trebui sa fim foarte buni, si de alte n motive. Eu ma bucur pentru toti care au reusit sa ajunga la un echilibru emotional, dar vreau sa scriu si pentru cei care nu pot. Din mai multe motive, nu pot. Nu vreau ca nimeni sa se simta inferior sau defect sau idiot sau orice altceva pentru ca nu poate depasi anumite situatii.
Eu trebuie sa predau un curs acum si nu pot scrie mai mult dar as scrie si despre problemele cu psihoterapia care tine mult timp. Pentru ca sunt, intr-adevar, probleme.

rrox3 spune:

Olympia cred ca aia cu frumusetea e fiindca (si) prin intermediul frumusetii a obtinut stroke-uri (psi). Validare, importanta, apreciere, sentimentul unicitatii, etc. E normal sa si-o cultive in continuare. Si zau daca mi se pare ca nu are dreptate Foarte bine face. Si cu spotul la fel.
De urcat muntii ce sa zic... si eu i-am urcat Si mi-a placut. Da' nu m-a invadat nici un sentiment de invincibilitate si omnipotenta... desi m-am ratacit si eu, m-am julit si am urcat toate varfurile inalte din tara asta, mi-au urlat lupii langa cort in mijlocul padurii si alte d-astea. Mi-a placut insa.
Si pe mine ma atrag tibetanii cu ideile lor, mi se pare o cultura formidabila.
Toate bune pana aici.
Sigur ca ajungem la ce spune Mihuta ... aia cu traitul bine merci atat timp cat nu intervine ceva grav sa te zdruncine.
Eu ii doresc sincer lui Deus sa nu o zdruncine nimic niciodata.

Deus te sustin in demersul anti-overprescription de tot soiul de medicamente psiho. Ar trebui impartite cu mult mai mult discernamant, doar unde-i intr-adevar nevoie si doar la pachet cu terapia.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Gina chiar te rog sa revii - cand poti desigur - cu problemele terapiilor lungi. Cateva imi sunt clare, dar ma gandesc sa nu-mi scape ceva din vedere.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Eee... cum adica daca erai mai tanara? Hai, ca mi-ar face mare placere sa te am colega

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

olympia spune:

Ca tot veni vorba, cum vei face asta, ca facultatea e la zi din cate stiu, nu? Te duci la stat sau la Spiru? Si jobul il faci la seral?
In privinta factorului timp, cam pe cand vei termina tu cu toate acreditarile si tot nu vei avea varsta mea de-acum, deci...

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Scuze de offtopic

Olympia nu pot sa ma inscriu la zi, trebuie sa si muncesc Ma inscriu la ID (invatamant la distanta) la Universitatea de stat. Practic trebuie sa merg la facultate cam un weekend pe luna. Primesc cursurile si bibliografie. Am niste lucrari de facut si predat periodic. Se tine legatura si pe net - din cate inteleg eu. Si evident, examenele in sesiune. Materia e aceeasi cu cea de la zi, doar ca accentul e pe studiu individual.
Alternativa privata ar fi Titu Maiorescu, nicidecum teapa de Spiru. Deocamdata prefer statu', dar ma mai interesez.
Studiile de licenta dureaza 3 ani. Dupa aceea planuiesc sa fac cei 2 ani de formare in psihoterapie ca sa pot incepe sa lucrez sub supervizare, urmand sa continui cu formarea dupa aceea. Abia astept sa ajung in punctul asta, sa fac marea schimbare de joburi. Inca n-am ales scoala de terapie, mai citesc, mai cercetez.
E, ti-am facut pofta?

Supararea mea e ca n-am dat de nimeni care sa faca ID la Universitate, sa cer si eu informatii din interior...

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

anda spune:

fetele

Zicea Nelia undeva despre durere. Eu cred ca durerea...este startul in introspectie, startul spre lumina. Aia eu o definesc ca fiind to=o, caci de la iadul acela, daca ai juns in el, in jos nu mai e loc, caci mai jos de atit nu exista, deci singura solutie este la deal...sa urcam muntele. Alta cale nu e. Si odata ce incepi sa urci nici o durere nu se mai compara cu ce-i in vale...incepe sa devina mai usor, din ce in ce mai usor. Ritmul depinde de fiecare, dar directia e una. Eu nu cred nici in recadere decit daca drumul n-a fost batut mm cu mm...in sus si se intampla din graba, sa mai pici doua nivele, dar nu pina in vale...

cit despre parinti...sau soti, sau copii..sau prieteni..fiecare cu cine duce razboiul...la un moment dat de-a lungul vietii...ne-au ranit, ne-au zapacit, ne-au facut pulbere, ne-au abuzat emotional, poate fizic in unele cazuri. dar ce posibilitate avem? sincer? mai stam in abuz cind el nici nu mai are loc sau trecem pragul? continuam sa ne abuzam noi pe noi? cine poate sa-mi dea un siiingur motiv (negenarator de stres) pentru care ar trebui sa mai tinem in capul nostru fraza "am fost abuzat". da. am fost abuzat, acu 2, 12, 15, 20 de ani dar acum stiu ca am de ales. si aleg sa nu ma mai abuzez eu pe mine. aleg sa fiu bland cu mine si sa ma iubesc indiferent daca mama, tata sau restu lumii mi-o va spune vreodata. cam asa o vad eu...

nelia spune:

Anda, cam asa vad si eu lucrurile, numai ca, unii pot singuri, altii au nevoie de ajutor, unii ajung singuri in acea durere, la altii trebuie provocata (sau nu, asta inca nu stiu sigur - poate ca e mai bine sa fie provocata, cu cit mai devreme cu atit mai bine, caci pina la urma viata tot te va aduce in acea durere sau macar in fata ei si cu cit pici de mai sus, cu atit pici mai tare si urcarea e mai dificila). Si sint de acord cu Gina, asta nu tine de taria persoanei, ci pur si simplu de viata, de personalitate, de o conjunctura de factori, de ce vrem noi sa punem aici, dar nu de tarie sau slabiciune, ar fi nedrept sa spunem asa. Dimpotriva, cred ca cei care au nevoie de ajutor, au mai mult de urcat, deci poate au nevoie si de mai multa tarie ca sa o faca.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

rrox3 spune:

Da Nelia, cei care au nevoie de ajutor au mai mult de urcat si mai putin, sau deloc, sprijin.
Si mai sunt si cei care vor sa mearga pana la capat. Chiar daca n-au fost abuzati de nimeni. Se numeste dezvoltare personala.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)