Copilul captiv (5)
Raspunsuri - Pagina 19
mihuta spune:
Eu cred ca e acelasi mecanism cu sindromul Stockolm, agresatul se identifica cu agresorul pentru a suporta mai usor trauma. Cred ca are la baza un proces pishic mai simplu, n-am studii de specialitate (inca) dar banuiesc ca e acelasi resort care ii face pe copii sa se joace de-a doctorul dupa ce au fost la spital sau de-a educatoarea dupa ce au fost certati la gradinita.
pitzinuca spune:
ilia- nu ma supar, ai dreptate, incerc si eu sa fiu cat mai linistita si pozitiva. si sunt in general, doar cand o vad mi se pune pata pe care incerc sa o alung
olimpia- incerc sa ii acord toate circumstantele atenuante, crede-ma. dar nici dupa atatia amar de ani nu poti spune "te iubesc, scuza-ma"?
. si daca nu poate, inseamna ca nu ma iubeste.
eu 
, cu 
(DPN 27.08.2010), andi 
si tati 
_
traduceri si asistenta
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
olympia spune:
Pitzinuca nu zic sa-i acorzi circumstante atenuante, deloc, condamn-o cat simti tu de tare nevoia. Dar eu cred ca ea nu stie sa iubeasca, nu stie sa zica "iarta-ma", de mica s-a setat sa fie cat mai indiferenta, ca sa nu fie ranita. Copilul din ea s-o fi deschis o data,de doua ori de 1000 de ori si daca de fiecare data raspunsul a fost ignorarea nevoii de iubire sau chiar bataia sau abuzul, si-a inchis abilitatea asta macar partial, ca aparare.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
Deus spune:
pitzinuca
ai grija de tine si de bebe acuma si nu uita ca in momentele astea hormonii te fac mai sensibila asa ca incerca sa te rupi de ceea ce te streseaza prea tare
pe mine m-a ajuta mult felul in care imi privesc tatal. a fost abuzat din greu in copilarie si el a fost un abuzator care si noi ne-am intrebat des daca ne iubeste...mi-e mila de el, nu pot sa ma gandesc cu ura la el...eu am facut pace cu el.
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
Clori spune:
Pitzinuca,
Imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva, stiu cum este sa-ti confrunti mama si sa primesti asemenea raspunsuri din partea ei. Parerea mea este ca mama ta are si ea sistemele ei de aparare, care impiedica lumea in care a trait pana acum sa se prabuseasca la reprosurile copiilor: „nu m-am iubit”, „ai gresit cu fratele meu si de asta a ajuns asa”... Ea probabil traieste cu iluzia ca a fost o mama buna, ca a facut tot ceea ce a putut pentru voi... I-ar fi enorm de greu sa recunoasca faptul ca a gresit fata de voi, ca ceea ce traiti astazi i se datoareaza, mai ales ca nu vede nicio metoda de a repara ceea ce a facut in copilaria voastra.
Nu, nu este o pledoarie pentru a-ti intelege si a-ti ierta mama! Spun numai ca n-ar trebui sa ai asteptari prea mari de la o confruntare cu ea. In cazul meu aceasta confruntare n-a dus foarte departe, din pacate... Eu inteleg ca doresti sa ai o relatie autentica cu ea, ca astepti sa vezi parerea ei de rau, sa ai parte de intelegere sau macar sa te asculte, sa auda, in sfarsit, si adevarul tau, pe care l-ai ingropat atatia ani! Dar nu cred ca ai sa le capeti. Din pacate, lumea e plina de copii captivi care isi calca in picioare propria viata pentru a-si intelege, ajuta, iubi, ierta parintii abuzatori, in speranta sa capete de la ei ce au avut nevoie si nu au primit, la timpul cuvenit: iubire, respect, intelegere, acceptare... Nu te ascunde in spatele faptului ca o faci pentru a oferi bunici copilului tau. Nu asta e adevarul. Tu vrei de la ei sa te iubeasca, sa accepte si varianta ta despre ceea ce ai trait! Iar asta nu se poate, decat daca ei aleg, la randul lor, sa priveasca inauntrul lor, daca au curajul sa se vada asa cum sunt cu adevarat, cu bune, cu rele, daca or sa inteleaga ca nu e prea tarziu sa se elibereze. Daca nu, vor merge in continuare pe caile pe care au mers pana acum, in lumea pe care si-au creat-o, in care exista o alta poveste despre parintii buni si copiii nerecunoscatori care, in loc sa-i iubeasca, sa-i sprijine, si-au descoperit „traume din copilarie” care le afecteaza viata si vor sa-i traga la raspundere.
| Citat: |
| fetelor, si acum imi vine sa pling. i-am spus sa se opreasca si sa incheiem subiectul pentru totdeauna. eu nu fac fata emotional - imi vine sa pling si sa dau cu ea de pamint efectiv - iar ea isi va nega pina in mormint greselile fata de mine si fratele meu. |
Esti in faza de furie acum – ti-ai amintit de ceea ce ti-au facut si te-ai revoltat impotriva tratamentului la care te-au supus. Nu faci fata emotional acum la o asemenea discutie si pentru ca raspunsul tau la aceste probleme din trecut este emotional si e normal sa fie asa! Lucrurile n-au avut timp sa se aseze inca, sa le asimilezi – deocamdata ai dat numai raspunsuri emotionale la aceasta problema. Nu cred ca e momentul potrivit sa ai asemenea discutii cu ea acum, mai ales daca esti insarcinata.
| Citat: |
| trebuie sa ma consolez cu faptul ca sotul si copilul ma iubesc, si sa incerc sa merg mai departe. dar nu pot. |
Iubirea pe care nu ai primit-o de la parintii tai in copilarie n-o vei putea inlocui cu iubirea sotului sau a copiilor niciodata. Este un alt fel de iubire. Iubirea care ti-a lipsit in copilarie o poti inlocui numai atunci cand inveti sa te iubesti pe tine insati!
| Citat: |
| as vrea sa nu mai am ura asta fata de ea, asa vrea sa pot sa ma uit la ea cand vorbim, nu cu drag, dar impacata. desi rationalizez ca de atit e in stare, sentimentul e foarte nasol. |
Nu incerca sa sari etapele. Ceea ce simti fata de ea acum o sa treaca intr-o zi. Si o sa o poti privi impacata, atunci cand nu vei mai avea asteptari nerealiste de la ea. Atunci cand te vei detasa emotional de ea si de ceea ce ai trait in copilarie. Numai ca ziua aia nu a venit inca... Ai rabdare cu tine! Ofera-ti timpul de care ai nevoie pentru vindecare.
Am sa caut sa-ti recomand o carte pentru fratele tau. El in ce stadiu este acum? Realizeaza ca ceea ce traieste acum vine din copilarie? Nu stiu daca este o idee buna sa-i scrii acum, cat este la inchisoare. Descoperirea asta poate fi foarte dureroasa iar el poate are nevoie de toata puterea lui sa treaca prin ceea ce traieste acum. Eventual scrie scrisoarea, te va ajuta in primul rand pe tine, sa-ti externalizezi emotiile, sa-ti ordonezi gandurile, sa realizezi prin ceea ce ai trecut... Dar inainte sa i-o trimiti mai gandeste-te o data... La urma urmei poti sa i-o trimiti si mai tarziu. Daca pentru tine a venit timpul sa te eliberezi de trecut, nu inseamna ca si pentru el e la fel. Eu inteleg cat de mult iti doresti sa-l salvezi dar uneori nu este posibil, din pacate! Am trecut si eu prin asta cu sora mea, care, din nefericire, a ales sa ramana in captivitate...
Deus spune:
gabi - tu ai luat antidepressants?
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
pitzinuca spune:
multumesc de raspunsuri
fratele meu e mai mic cu 10 ani ca mine. sigur, poate nu a venit momentul lui si nu vrea sa se elibereze, de altfel, el priveste cu totul altfel problema, nu se considera captiv. el isi vede copilaria ca fiind una ok, cu nevoia de a avea lucruri si nu sentimente autentice, curate - creata si hranita de mama. insa el se apucase de droguri sau bautura - era deja dependent.
ma gandeam ca poate ar fi o idee buna sa ii scriu pt ca fiind in inchisoare isi ia totusi inima in dinti si se duce la psiholog (e in germania), si nu se mai poate refugia in drog sau bautura la durere.
ar trai poate niste adevaruri fiind treaz.
eu , cu (DPN 27.08.2010), andi si tati
_
traduceri si asistenta
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
rrox3 spune:
Pitzinuca 
Foarte bine ca esti furioasa. Traieste-ti furia atat cat o simti, e multa furie adunata. Dar nu iti mai confrunta mama, nu are nici un rost. Nu va putea sa-ti raspunda asa cum ai tu nevoie. Va trebui sa renunti sa mai astepti ceva de la ea - emotional vorbind. Olympia ti-a scris foarte bine.
Scrie-i cand simti ca ai sa-i spui, sa-i strigi ce ti-a facut. Tie! Lasa-l pe fratele tau, aici e vorba de tine. Simte-te suficient de importanta ca sa fii furioasa doar pentru ce ti-a facut tie. Ia hartie si scrie tot. Nu trebuie sa si trimiti ce ai scris, dar te va ajuta sa le scrii. Te-ar ajuta si sa le citesti dupa aceea cuiva care te poate asculta empatic, fara urma de retinere si tendinte de a judeca ce citesti.
Si nu incerca sa iti inabusi furia. Nu e inca timpul pentru facut pace. E normal sa nu te poti uita la ea si sa-ti vina sa dai cu ea de pamant. E responsabila pentru ce ti-a facut, oricate explicatii am gasi si am intelege de ce a facut-o.
Daca poti, ia baietelul acasa si ia distanta de mama ta. Pana cand o sa te poti uita la ea si nu o sa te mai infurii. Va veni si vremea asta.
Scrie-i si fratelui tau daca vrei. E normal sa vrei sa-i atragi si lui atentia, sa il tragi de maneca. Eu cred ca e un bun moment acum. Cred ca-i mai deschis sa afle ce-i cu el si mai dispus sa reflecte asupra lui, cat timp e acolo. Exista o carte de Alice Miller publicata, tiparita in Romania. Cred ca i-ar fi foarte buna. Se numeste Revolta Trupului.
Si fii mandra de tine! Ea nu te-a iubit, dar uite ce ai facut tu! De unde ai pornit si ce ai ajuns! E mult, foarte mult! Uita-te la Andi, el stie ca-l iubesti Si minunea mica din burta simte c-o iubesti si o doresti 
Tu esti mult mai bogata decat mama ta. Si nu ma refer la avere.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gina_raluca [Rrox . Eu nu stiu despre situatia din Romania, dar aici, psihoterapeutii se impart in mai multe tabere. Ce descrii tu e ideal si mi se pare ca schema therapy a lui Young se apropie cel mai bine de asta. Grupul lui imbina cognitiv-comportamentala cu emotiile si cu experienta corectiva. Dar sunt cateva premize cognitiv-behavioristice care nu se impaca cu psihanaliza. CBT spune ca persoana are o problema specifica (circumscribed), de exemplu anxietatea sociala, si ca e motivata sa isi adreseze problema, ca se va implica in tratement si va face temele, ca va putea stabili o relatie terapeutica, si ca problema asta tine de conceptii/ emotii dezadaptative care se pot combate si inlocui cu altele pozitive. In psihanaliza, terapia interpersonala, schema therapy, object relations, stim de la inceput ca unii oameni au mai multe probleme (nu numai una) si ca desi isi doresc sa le depaseasca, ei saboteaza terapia si progresul prin faptul ca nu isi permit sa fie vulnerabili. Sau ca unii nu vor avea incredere in terapeut si ca vor avea "testing behaviors" (adica vor testa terapeutul sa vada daca e diferit de ceilalti din viata lor) si ca va dura mai mult timp pana sa se angajeze cu adevarat in tratament. Unii oameni nici nu stiu exact ce probleme au, au o stare vaga de nefericire si nu inteleg ce se intampla. E foarte greu pentru un CBT sa lucreze cu ceva vag. Terapia interpersonala, psihanaliza, schema therapy spun ca prin incursiunile in trecut si procesarea emotionala, intervin schimbari in toate domeniile vietii (work, love, play) pe cand in cognitive-behaviorist, progresul e intr-un din domenii. Eu asa le inteleg. |
Gina si in Romania e la fel din cate stiu eu. Curente total separate. Ce am scris e viziunea si parerea mea personala. Mi-ar placea o terapie integrativa cumva, care sa exploreze trecutul - fiindca acolo sunt cauzele si daca nu le gasesti pe toate si nu le prelucrezi pe toate, ai mari sanse sa recidivezi - dar sa foloseasca si tehnici cognitiv-behavioriste pe parcurs, pentru a usura viata clientului. Pentru a-i da ceva unelte cu care sa se simta mai bine, cat dureaza explorarea si analiza. Nu cred ca asta l-ar demotiva in travaliul identificarii si prelucrarii traumelor.
In plus, cei care nu pot la momentul ala sa mearga pe explorare, din motivele pe care le-ai mentionat si tu, macar ar putea fi ajutati sa le fie mai bine cu tehnici cognitiv-behavioriste.
Cam asa ceva mi-ar placea mie sa practic.
Poate imi spune LadyJ
daca e vreo scoala de psihoterapie pe gustul meu in Romania. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui conchita
nu esti off topic!! pai depresia si anxietatea sunt ca sarea si piperul la captivitate, spune aici te rog mult!! e foarte interesant de stiut ce ne asteapta, ti-am citit mesajele mai devreme, wow...tema de gandire serioasa.  nimic |
E vorba de relapse rates daca nu scurmi bine trecutul.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)