Pufuleti de ian-feb 2010 (51)
Raspunsuri - Pagina 11
sagetutza spune:
Danasor si Micky vad ca numai oi mai suntem pe aici, te 
si pe tine si va pup pe toate, imi pare rau ca nu putem veni si noi la intalnire.. dar asta e.. NB va doresc si numai ganduri bune.
editez: mancat litere i vazut si Micki
ayanna_xem spune:
Fetele mele dragi, eu am disparut ca magarul in ceata in ultimele zile...
Dar v-am citit...de raspuns n-am mai reusit... si am ca motivatie absolut toate of-urile pe care le-am citit pana acum la voi...experimentez din greu bebe plangacios, urlacios, agitat, mofturos, bosumflat, incruntat si etc...urlacios am zis?
Eu am ajuns la concluzia ca suntem cam toate cu fundul in aceeasi luntre...poate ne luam de mana si facem si noi o spirala ca astia din MISA si ne mai purificam si noi spiritual...
Din fericire, cu toate astea inca n-am cazut in butoi...dar am ajuns sa vorbesc singura! Cu voce tare...
...ma incurajez si ma imbarbatez si-mi spun de toate si cand ma aud parca-mi vine si mie sa cred ca nu e chiar asa de negru 'scaraoski' cum pare la prima vedere...
Mie mi se intampla adesea sa ma gandesc la viata mea raportandu-ma la ce se intampla in lume, la ce vad la stiri...sunt atatea nenorociri si tragedii in lumea asta fetelor incat ar trebui sa ne consideram nu norocoase, ci efectiv recunoscatoare pentru ce avem.
Eu zic ca suntem realiste daca spunem ca oricand poate fi mai rau...desi sunt convinsa ca de multe ori e loc si de mai bine.
Incerc sa ma bucur de fiecare clipa, mai usoara sau mai dificila si ma rog la Dumnezeu sa ma fereasca de traume, de nenorociri, de tragedii...astea sunt cu adevarat de inspaimantat. In rest...daca suntem sanatosi restul le rezolvam.
Viata noastra nu-i asa lunga...mie mi se pare cumplit ca avem de trait pe Pamantul asta doar cateva zeci de ani...mie nu mi-s suficienti pentru a fi cu sotul, copilul, familia...imi doresc eternitatea langa ei...iar gandul ca suntem doar o frantura de timp in formula asta ma ingrozeste si ma impulsioneaza sa ma bucur cat pot de mult de viata...
...nu stiu ce sau daca exista ceva 'dincolo'...dar incerc sa-mi imprim in suflet si in tot ceea ce inseamna 'eu' sentimentele astea de bucurie intensa pe care le am cand imi tin copilul in brate, chiar asa urlacios cum e si cu mine plangand odata cu el (nu esti singura Cris.d 
), momentele cand imi imbratisez sotul si ii simt caldura si ma face sa ma simt in siguranta, momentele pe care le petrec cu parintii mei pe care-i vad cum imbatranesc de la o zi la alta (necrutator timpul, necrutator!!!), cu fratii mei, cu prietenii mei si tot ceea ce adunat la un loc imi creeaza viata asta care o traiesc aici pe pamant.
Nu stiu de unde am venit, de ce m-am nascut, dar tot ceea ce traiesc e coplesitor...asa ca profit cat pot sa valorific momentele astea...si repet...dupa parerea mea altii sunt cei care traiesc adevaratele tragedii...
Va doresc fetelor sa va bucurati de viata voastra si s-o apreciati cat de mult puteti...iar momentele dificile pe care le intampinati sa le depasiti cu seninatate si sa dea Domnul sa nu cunoasteti niciodata adevarata suferinta...
Nu va suparati pe mine, cred ca am fost cam off topic...dar am simtit nevoia sa va zic toate astea pentru ca in ultima vreme am simtit un aer mai pesimist in mesajele voastre si ...asta e revolta mea! Impotriva butoiului....
Am sa va pun si o povestioara...pe care probabil o stiti...dar mie imi place tare mult...am citit-o intr-un moment de impas si mi-a ramas in minte...
mami de 
strumfita scumpa Daria-Ioana
my pictures
Am nevoie de ceva ca sa zbor! Nu de aripi, nu de ingeri, nu de Dumnezeu...si totusi...am nevoie de ceva ca sa zbor! Poate...de un simplu...sut in fund!
micki_mica spune:
| Citat: |
citat din mesajul lui alexutzzza Sa aibe legatura cu noi? de 3 zile adik exact de cand e el plangacios, ne certam grav in casa eu cu tacsu' si zbieram unu la altu si e atmosfera cam tensionata, io plang pe rupte cand sunt singura acasa sau ma plang la prietene...poate copilu sa reactioneze la asta?  de  YannisAMR 7 kile....  si nu vor sa plece singure |
ihi
sa stii! pls, nu esti mama loca, dar nu va mai certati, nu mai zbierati....speriati copilul. si tu nu mai plange ca asa de tare il influentezi, de nici nu ai idee! eu, cand se aseza la san, ma aoleam ca tragea asa de tare incat ma schimonoseam si ma vaitam, si Kiti incepea sa planga pe bune...si m-am prins ca din cauza mea. m-am bucurat ca papa cu pofta, m-am abtinut cand durea si il mangaiam si il incurajam. l-am linistit cu vorba, luandu-l in brate si zicandu-i ca nu e vina lui...a facut ochii mari, a tacut, m-a lasat sa il mai alint un pic si a inceput iar sa suga, uitandu-se sa vada daca ma mai plang... si de atunci ma abtin.ei cred ca din cauza lor. ei nu stiu de problemele noastre si cand ii facem partasi la certuri poate cred ca e vina lor.
zic si eu ce cred
Mihaela, mami de
Florin Cristian (16.12.2009) aici poze si povestea piticului
ayanna_xem spune:
pasi pe nisip ( Ademar Baross )
Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasand o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decat una singura...
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza !
Locurile in care nu se vedea
decat o singura urma
corespundeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat...
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcandu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cand aveam cea mai mare nevoie
de Tine?
De ce m-ai parasit???
Iar Domnul mi-a raspuns:
-Dragul meu, eu tin la tine si nu te-am parasit...zilele in care n-ai vazut
decat o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat EU pe brate...
mami de strumfita scumpa Daria-Ioana
my pictures
Am nevoie de ceva ca sa zbor! Nu de aripi, nu de ingeri, nu de Dumnezeu...si totusi...am nevoie de ceva ca sa zbor! Poate...de un simplu...sut in fund!
sagetutza spune:
Cu alte cuvinte si mai frumos zis decat mine, dar cam asta e ideea...
| Citat: |
| citat din mesajul lui ayanna_xem Fetele mele dragi, eu am disparut ca magarul in ceata in ultimele zile... Dar v-am citit...de raspuns n-am mai reusit... si am ca motivatie absolut toate of-urile pe care le-am citit pana acum la voi...experimentez din greu bebe plangacios, urlacios, agitat, mofturos, bosumflat, incruntat si etc...urlacios am zis? Eu am ajuns la concluzia ca suntem cam toate cu fundul in aceeasi luntre...poate ne luam de mana si facem si noi o spirala ca astia din MISA si ne mai purificam si noi spiritual... Din fericire, cu toate astea inca n-am cazut in butoi...dar am ajuns sa vorbesc singura! Cu voce tare... ...ma incurajez si ma imbarbatez si-mi spun de toate si cand ma aud parca-mi vine si mie sa cred ca nu e chiar asa de negru 'scaraoski' cum pare la prima vedere... Mie mi se intampla adesea sa ma gandesc la viata mea raportandu-ma la ce se intampla in lume, la ce vad la stiri...sunt atatea nenorociri si tragedii in lumea asta fetelor incat ar trebui sa ne consideram nu norocoase, ci efectiv recunoscatoare pentru ce avem. Eu zic ca suntem realiste daca spunem ca oricand poate fi mai rau...desi sunt convinsa ca de multe ori e loc si de mai bine. Incerc sa ma bucur de fiecare clipa, mai usoara sau mai dificila si ma rog la Dumnezeu sa ma fereasca de traume, de nenorociri, de tragedii...astea sunt cu adevarat de inspaimantat. In rest...daca suntem sanatosi restul le rezolvam. Viata noastra nu-i asa lunga...mie mi se pare cumplit ca avem de trait pe Pamantul asta doar cateva zeci de ani...mie nu mi-s suficienti pentru a fi cu sotul, copilul, familia...imi doresc eternitatea langa ei...iar gandul ca suntem doar o frantura de timp in formula asta ma ingrozeste si ma impulsioneaza sa ma bucur cat pot de mult de viata... ...nu stiu ce sau daca exista ceva 'dincolo'...dar incerc sa-mi imprim in suflet si in tot ceea ce inseamna 'eu' sentimentele astea de bucurie intensa pe care le am cand imi tin copilul in brate, chiar asa urlacios cum e si cu mine plangand odata cu el (nu esti singura Cris.d ), momentele cand imi imbratisez sotul si ii simt caldura si ma face sa ma simt in siguranta, momentele pe care le petrec cu parintii mei pe care-i vad cum imbatranesc de la o zi la alta (necrutator timpul, necrutator!!!), cu fratii mei, cu prietenii mei si tot ceea ce adunat la un loc imi creeaza viata asta care o traiesc aici pe pamant. Nu stiu de unde am venit, de ce m-am nascut, dar tot ceea ce traiesc e coplesitor...asa ca profit cat pot sa valorific momentele astea...si repet...dupa parerea mea altii sunt cei care traiesc adevaratele tragedii... Va doresc fetelor sa va bucurati de viata voastra si s-o apreciati cat de mult puteti...iar momentele dificile pe care le intampinati sa le depasiti cu seninatate si sa dea Domnul sa nu cunoasteti niciodata adevarata suferinta... Nu va suparati pe mine, cred ca am fost cam off topic...dar am simtit nevoia sa va zic toate astea pentru ca in ultima vreme am simtit un aer mai pesimist in mesajele voastre si ...asta e revolta mea! Impotriva butoiului.... Am sa va pun si o povestioara...pe care probabil o stiti...dar mie imi place tare mult...am citit-o intr-un moment de impas si mi-a ramas in minte... mami de strumfita scumpa Daria-Ioana my pictures Am nevoie de ceva ca sa zbor! Nu de aripi, nu de ingeri, nu de Dumnezeu...si totusi...am nevoie de ceva ca sa zbor! Poate...de un simplu...sut in fund! |
danasor spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui bubu_bu acu am venit de la dr are raul 7500 gr si a zis ca e gras,ca o sa fie obez in ritmul asta si ca sa nu-i mai dam atata lapte..maxim 170 ml la o masa si 6 mese pe zi ..uff ca parca el intelege ca nu are voie mai mult  desi daca stau si ma gandesc cam 6 mese pe zi are si cateodata 150,180,220 ml nu tot timpul e la fel,sa ai dam mai mult ceai....offf daca el nu a avut colici,nu a racit,nu are nici o problema si tata ziua manca doarme face kk pisu se joaca...cum sa nu puna atata..cred ca ma apuc sa ai dau si altceva de papa...nici nu stiupoze |
eu stiu ca se incepe diversificarea daca nu ia in greutate. Si Anastasia are peste 7,200 kg si ii dau doar san, nu pot sa aproximez cam cat mananca... ma gandesc daca as fi mers eu la dr. tau ce mi-ar fi spus : sa scot tzatza din gura copilului mai repede, inainte sa se sature?
exista si copii predispusi la obezitate dar sunt inca prea mici sa le restrictionam acum portiile, parerea mea e ca nu poti sa lasi copilul sa planga de foame daca nu s-a saturat, eventual poti sa-i tii un anume regim daca e cazul dupa diversificare.
mai bine ai mai cere o parere avizata in privintza asta
micki_mica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui catalutza81 HELP!!!!!!!!!!!!!!! Irina are stare subfebrila 37,7 ce sa fac????? i-am luat temperatura acuma seara. Cumva seara creste temperatura la copiii? Ce sa fac? sunt fff stresata! Catalutza mami de Irina poze Irina |
eu la 38 i-am pus un supozitor cu paracetamol (la peste 6 kile ale lui bb). am repetat la 8 ore, daca mai facea febra.
sa treaca repede!Mihaela, mami de
Florin Cristian (16.12.2009) aici poze si povestea piticului
danasor spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sagetutza Despre noi. Ne apropiem de 4 lunitze. Acum 3 zile nu aveam decat 5585 gr, si astea imbrcate in conditiile in care acum o luna avea 5085 dezbracate.maine vine dr pediatru acasa si mai cantarim o data. programul nostru, dk se poate numi asa(oricum pare mai PROGRAM decat haosul de dinainte), -ne culcam dupa baita, care e pe la 20-21, -dormim in functie de cat ne-am saturat, ne trezim si papam, dar mama nu tine minte de cate ori sau la ce ora, in general de maxim 2 ori. Eu sunt atat de adormita... o iau din patutz o pun in pat cu mine, o mufez, cateodata astept sa si pape cate ceva, alteori adorm instantaneu si ea... nu stiu ce face... sunt denaturat sau nu, asta e... - ne trezim pe la 6.30-7.00, papaam apoi mai maincam pe la 9 si dupa tragem un somnic, ne trezim dupa 0 juma de ora sau 1 ora , papam si mama nesanatoas ne scoate la limbare - iar dormim pe afara cam 30-60 min, ne trezim facem galagie, vine mami acasa cu noi ne mufeaza si apoi iar afara si am ajuns pe la 14.00. In jur de 17, dk rezitam atat intram in casa, iar papik, mami se mai odihneste si mai priveste pe la tv o telenovela indiana, dupa care iar iesim dk mai e mami in stare pe la 18.30. Apoi acasa pe la 19.30-20.00 cam asta e programul, orele date pot fi cu variatiuni de +/-1 h, amai putin ora de telenovela mami:kg in plus la greu si nu 2-5 kile, dar nici nu va spun cate... Deja ne apucam de construirea unei noi garderobe , ca macar afara sa am cu ce ma imbraca, aviz ALEXUTZZA, desi eu port acum vreo 4 numere in plus, e mai bine asa decat sa vezi cum ies sunculitele si crapa pantalonii. mamica de  Maia -Teodora |
in timp ce citeam ma vedeam pe mine si Anastasia; exact la fel se intampla lucrurile cu noi exceptand partea cu telenovela indiana, la noi e Tanar si nelinistit
ai perfecta dreptate cu hainele...
danasor spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sagetutza Am mai uitat sa va spun ca suntem exclusiv pe san, fara suzeta, dar ne sugem limba la greu, am ffost si in faza in care ne bagam ambele maini in guritza, acum mai rar. mamica de Maia -Teodora |
idem
ayanna_xem spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ayanna_xem pasi pe nisip ( Ademar Baross ) Am avut un vis in noaptea de Craciun. Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu pasea alaturi de mine, pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla: una era a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri reprezentau o zi din viata mea. M-am oprit ca sa privesc in urma. Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare. Dar am observat ca in unele locuri in loc de doua urme nu mai era decat una singura... Am revazut filmul vietii mele. Ce surpriza ! Locurile in care nu se vedea decat o singura urma corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele: zile de neliniste si de rea-vointa, zile de egoism sau de proasta dispozitie, zile de incercari si de indoiala, zile de nesuportat... Zile in care eu fusesem de nesuportat. Si atunci intorcandu-ma spre Domnul am indraznit sa-i reprosez: -Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce nu ti-ai tinut promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata, in zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine? De ce m-ai parasit??? Iar Domnul mi-a raspuns: -Dragul meu, eu tin la tine si nu te-am parasit...zilele in care n-ai vazut decat o singura urma de pasi pe nisip sunt zilele in care te-am purtat EU pe brate... mami de strumfita scumpa Daria-Ioana my pictures Am nevoie de ceva ca sa zbor! Nu de aripi, nu de ingeri, nu de Dumnezeu...si totusi...am nevoie de ceva ca sa zbor! Poate...de un simplu...sut in fund! |
...si ca sa dau cu 'bata-n balta'...si sa va readuc cu 'picioarele pe pamant' (capul puteti sa-l lasati in nori!)...hai sa va zic ce comentariu am gasit la povestioara asta pe un site. Cica, citez: "E placut sa fii purtat in brate, dar la ala care poarta, nu se gandeste nimeni? Poate sa faca hernie saracu"...doamne apara-ma, de unde le mai scot unii...
mami de
strumfita scumpa Daria-Ioana my pictures
Am nevoie de ceva ca sa zbor! Nu de aripi, nu de ingeri, nu de Dumnezeu...si totusi...am nevoie de ceva ca sa zbor! Poate...de un simplu...sut in fund!