Tatici participanti la nastere

ralucajosan spune:

Eu am nascut la Spitalul Judetean din Suceava prin cezariana, considerata urgenta medicala. Nici nu s/a pus problema ca tatal sa asiste la nastere. Exclus...
Ceea ce vreau sa aduc in discutie este faptul ca, la noi in oras, nici dupa nastere, pe toata perioada spitalizarii, tatilor nu le este permis accesul in sectia de neonatologie, unde sunt nou - nascutii, si nici in salonul mamicilor.
Astfel, a fost nevoie de interventii si parainterventii pentru ca tatal sa isi vada, timp de 5 minute, fetita dupa nastere. Eu am avut oarecum noroc ca mamei mele, cadru medical fiind, i s/a permis sa ma insoteasca pana la sala de operatie si apoi sa ma viziteze in salon, O SINGURA DATA, imediat dupa ce am nascut.
In rest, vizitatorii (inclusiv tatal si familia) sunt tinuti pe holul spitalului, la un gemulet de sticla, unde se inghesuie de fiecare data, cel putin 5 / 6 mamici.
Eu am fost nevoita sa stau in spital aproximativ 3 saptamani, timp in care tatal a putut sa isi vada fata de 2 ori (o data imediat dupa nastere, cand am apelat la o cunostinta si ne/am rugat cu cerul si pamantul sa ii arate copilul si a doua oara la botezul fetei / pe care l/am facut in spital).
In rest, mii de ore de vorbit la telefon - reflectate intr/o factura de vreo 10 mil. si scurtele vizite la gemulet.
Explicatia spitalului este ca, fiind vorba despre sectia de neonatologie, nu se doreste patrunderea vreunui virus din exterior, care pentru mititei ar putea fi fatal.
Toate acestea fac ca experienta nasterii sa fie una extrem de traumatizanta nu numai pentru taticii care nu isi pot vedea copilul pana la externare, dar si pentru mamicile care trebuie sa faca fata singure situatiei, neputand apela la sprijinul familiei in nici un mod.
Cred ca ar fi posibil ca si la Suceava, cum se intampla peste tot in tara, sa se gaseasca o solutie care sa permita si sotului, dar si familiei, sa ia legatura, bineinteles in conditii de igiena maxima, atat cu mamica dar si cu nou/ nascutul.

conchita spune:

la discutia asta a fost doar un singur caz cum il descrii, desi aparent lua apararea barbatilor. daca te gandesti putin si ignori suprafata argumentelor, faptul ca femeia isi doreste sotul iubit alaturi in cel mai mare moment al vietii ei ar trebui sa fie magulitor, nu insultator cum s-a sugerat, ca ar vrea cineva sa va castreze. a castra un barbat simbolizeaza emascularea. or, te intreb, care este poza traditionala a barbatului? aceea de protectie a fiintelor gingase si slabe cum sunt femeile.

de aceea am si spus ca mie poza de azi mi se pare cea mai aproape de idealul uman, desi s-a ajuns la ea de pe pozitii beligerante, via feminism: la nastere, femeia e femeie, barbatul e barbat. ea naste, el e langa ea, protejandu-o si protejandu-si copilul. nu e pe maidan vanand cai verzi pe pereti (aia e fuga, nu e masculinitate). sper ca a fost mai clar acum.

pisi-pis spune:

Da, si saracul barbat care participa la nastere ramane nu numai cu amintirile "abstracte", ci rememoreaza acut si durerea nasterii, soc post-traumatic veritabil .

blackpanterro spune:

Asta in lumea ta nu si a mea. In lumea mea sotul se ofera, vrea neaparat sa participe ca asa i se pare firesc (si mie la fel)

Adriana 22+ si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

hannen spune:

Da mai,de aia pling eu cu vorbe cind vad cite o nastere la TV,din cauza ca am uitat durerile!

Da` ce voi dupa ce va taiati un deget uitati durerea si ati vrea s` o mai experimentati o data,ca sa va aduceti aminte?

Hannen mamica de trei printzese Amira Israa Inas
ISLAM DENOUNCES TERRORISM

I want to tell the world... a Story

Occupation 101: Voice of the Silenced Majority

The Future`s So Bright I Gotta Wear Shades

"In a world filled with hate,we must still dare to hope.In a world filled with anger,we must still dare to comfort.In a world filled with despair ,we must still dare to dream. And in a world filled with distrust,we must dare to believe."-Michael Jackson

roxy spune:

ralucajosan si eu tot din Suceava sunt, si pe baiatul meu cel mare tot acolo l-am nascut.Ce descriere perfecta ai facut la cum se naste acolo.Si eu tot cezariana , tot 3 saptamani in spital, tot acolo botez.Probabil doar perioada si motivele difera.Mi se par asa de prezente in memorie evenimentele de atunci de parca ar fi fost ieri.Revad drumu pe jos pe care l-am facut la cateva ore de la cezariana de la salon pana la usa sectiei , unde astepta sotul si parintii mei, pentru a le spune ca sunt ok, si am ajuns in juma de ora, in conditiile in care faci nici 5 minute.Dar mergeam tinandu-ma de pereti, nimeni nu se grabea sa te ajute.Dar mi se parea ca usa se tot indeparteaza...cred ca stii ce spun.Sper ca e totul bine cu copilul tau si motivele pentru care ati stat in spital sunt depasite.Daca vrei poti sa-mi scrii pe privat, raspund cu placere.

ralucajosan spune:

Draga Roxy, multumesc pentru raspuns. Cu siguranta, drumurile de la salon pana la camera unde se afla Alexandra le visez si acum noaptea ... Erau cam 300 m. pe care la inceput ii parcurgeam in 1/2 de ora, apoi din ce in ce mai repede. Oricum, dezumanizant tratament...
Am incercat sa iti trimit un PM, dar nu am reusit (cred ca nu sunt foarte familiarizata cu forumul).
Daca vrei si iti face placere (eventual sa afli vesti din orasul natal)poti sa imi trimit tu mesaj privat. Sper sa reusesc sa il citesc si sa raspund.

cdp spune:

@conchita: noi in esenta spunem acelasi lucru. Diferenta e in nuante.
Vorba unui intelept: diavolul se ascunde in detalii.

Laura25 spune:

Nu poti trimite mesaje private pana nu iesi de sub miderare (12-15 mesaje scrise, nu mai stiu exact).

---

Bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Luna1 spune:

Sotul meu a participat la nasterea celei mici. Eu tot cu gandirea romaneasca am fost, sa nu vada dom'le "iesirea". El a zis ca mine si a facut ca el, adica atunci in momentul expulziei nu ma mai interesa cine se uita si unde, putea sa fie si Papa. Asa ca sotul meu a asistat la tot procesul si si-a vazut gargarita din primul minut de viata, mi s-a prut un bonding imens pentru ei doi, niciodata nu mi-a zis ca e prea mica, ca ii e frica sa o tina in brate, sau ca e ceva ce nu se simte stapan pe el sa faca in privinta ingrijirii ei.

De atunci imi spune ca a fost cel mai superb moment din viata lui, ca acum stiind cum este sa asiste la venirea pe lume a puiului nu mi-ar fi iertat-o niciodata daca nu-l lasam sa fie acolo, ca se simte mult mai apropiat de mine si ma iubeste mai profund si mai...cu respect dupa ce a vazut prin ce trec pentru a naste puiul nostru, ca simte ca a fost si el putin util, si ca nu vrea sa uite in veci acele momente pline de trairi fizice si emotionale.

Dupa nastere plangeam amandoi ca prostii uitandu-ne la EA.

Si by the way, sotul meu e inca vanator in familie, desi a transpirat langa mine, nici nu concep cum ar fi fost sa trec prin tot singurica, fara el langa mine.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)