Tatici participanti la nastere

Primul meu copil s-a nascut in Canada. Societate americana, incurajeaza (pe mine m-au obligat de-a dreptul) participarea parintilor la nastere. Eu am participat activ tinand de un picior si incurajand sotia in romana pe langa franceza asitentei si engleza doctorului: hai acum, impinge, se vede capul etc. Drept recompensa, mi s-a oferit 'placerea si onoarea' de a taia cordonul ombilical.
Am trecut relativ ok peste moment, mai ales ca a fost un travaliu prelungit si interesul medicilor fata de femeia in travaliu nu difera mult de al romanilor. Ba parca au si ceva probleme cu masurarea dilatatiei (o fi problema cm-inch).
Totul s-a terminat cu bine, fericire si tot asa. Dupa un timp totusi, mi-am dat seama ca poate nu este cea mai buna idee. Se spune ca femeile au un mecanism mental care le face sa uite durerile nasterii tocmai pentru a naste inca o data. Dar ce ne facem cu barbatii? Va spun sincer ca multa vreme am visat senzatia aceea absolut ciudata ca tai un furtun de cauciuc tare si alunecos. Fara sa mai spun de imaginea sotiei in momentele acelea care numai afrodisiaca nu e.
Ati participat la nasteri? Cu ce impresii ati ramas si cum v-au afectat?

blackpanterro spune:

:) eu cred ca vezi problema prea biologic, da e cam scarbos sa vezi cum iasa bebe, sange, lichid amniotic, transpiratie, urlete si alte chestii dar cei mai multi vad rezultatul iubirii care se naste din femeia iubita si nu se uita la toate astea.

Sota-miu abia asteapta sa participe din nou. La prima nastere a fost acolo ma tinea de un picior si el, numara pana la 10 cu mine. Si lui i s-a parut putin ciudat pt ca nu a mai participat la asa ceva pana atunci dar el peste toate simte cum spuneam mai sus.

Adriana 21+ si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

cdp spune:

Tot ce stiu e ca prefer suspansul pe care l-am avut la al doilea, nascut in Romania. Asa e, e un moment magic dar m-as rezuma cu bucurie la momentele imediat urmatoare taierii cordonului :) Probabil ca si eu sunt mai slab de inger, nu stiu
Nu spun ca n-as mai face-o daca as fi obligat, dar daca nu sunt obligat.... :)

inaioana spune:

Eu cred ca nu ai fost deloc pregatit psihologic pentru acest moment si ca ai facut rau ca te-ai lasat tarat in aceasta situatie ale care implicatii nu le cunosteai.
Sotia nu este numai obiect sexual si asa cum sanii sunt facuti in primul rand pentru alaptat si nu in scopuri erotice, aparatul reproducator are ca prim scop reproducerea inclusiv cu finalitatea ei suprema -nasterea si abia in subsidiar rol "afrodisiac".
In "societatea americana", spre deosebire de cea romaneasca, probabil ca se presupune ca sotul este in primul rand cel mai bun prieten al sotiei sale si ca faptul ca sunt impreuna "la bine si la greu" include si naterea copiilor lor, un moment atat minunat cat si greu.
Am vazut multe filmulete cu soti asistandu-si sotiile la nastere, inclusiv la home birth si am fost intotdeauna impresionata extraordinar de acele scene.Pentru ca este unul dintre cele mai profunde intimitati inclusiv spirituale pe care le pot avea doi soti.


Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)

cdp spune:

In mod clar nu am fost pregatit :) Societatea noastra nu te pregateste pentru asa ceva. Ai putea lucra cu copiii tai in directia asta.
Apoi, nu stiu de unde ai dedus ca sotia mea este obiect sexual pentru mine. Nasterea e o priveliste 'messy'. Probabil faci parte din grupul care filmeaza si face poze la nastere, eu nu as putea.
Consider ca prietenia si 'aproape la bine si la rau' s-au manifestat la mine prin 'scandalul' de rigoare in fata lipsei de interes al medicilor. Noroc cu seful de sectie chinez care pana la urma s-a autosesizat si aplicat procedura potrivita pentru scurtarea travaliului care nu se mai termina, in conditile in care copilul se strangula cu cordonul ombilical.
Dar poate ca sunt eud e moda veche.
P.S.: 'prietenii' din societatea americana divorteaza cu o viteza uimitoare fata de 'grobienii' romani ;)

beren spune:

Am avut onoarea reala de a participa la nasterea fetitei mele, in USA acolo unde traim. Mamele trec prin eforturi extraordinare timp de 40 de saptamani si apoi la nastere, tatii nu pot decat sa ajute in orice fel posibil, oferind confort, liniste, afectiune. Nu mi s-a parut ca ar fi cazul sa analizez experienta mea (!) in timpul nasterii copilului; oricum, inainte de nastere urmarisem multe documentare de specialitate, mersesem impreuna cu sotia la cursuri pre-natale (unde inveti de la specialisti cum sa schimbi, hranesti, linistesti un bebelus), citisem carti etc.

Concret, a fost foarte important sa fiu acolo. Noi aveam pregatita o "wish list" cum se face in US, cu ce actiuni am vrea sa fie urmate sau nu la nastere de catre spital (exemple: nu forceps, da vaccin, etc) dar desigur ca au fost dificultati, planul schimbat mult, asa ca dupa multe emotii si efort (al mamei), am ramas eu cu bebelina, mama fiind in atentia doctorilor. Am stat langa pediatricianul care a facut scorul Apgar la 1 si 5 minute, am mers apoi cu o nurse care mi-a aratat cum trebuie spalat copilasul, apoi la luat de sange pentru glicemie, hranit bebe ca sa-si revina glicemia ca fusese o nastere lunga, adormit bebe... vreo 3 ore imediat dupa nastere in care au fost multe de facut si sunt foarte fericit ca am avut posibilitatea sa fiu acolo, sa ajut. Tatal nu face oricum nici un efort comparabil cu mama si copilul, e de asteptat sa fie acolo, gata sa ajute, sa conforteze, sa fie atent la orice detaliu (doar n-o sa fie tot mama cea care urmareste conversatia doctorilor).

Mi se pare de asteptat ca tatal sa fie parinte, sa ajute cat de mult posibil, in timpul celor 9 luni inainte de nastere, apoi la nastere, apoi dupa nastere si tot restul vietii dupa... simplu, nu?

Ajutor DC | www.savethechildren.net/romania/copiii_romania/legislatie/legislatie_acteinternationale.html" target="_blank">Drepturile Copilului | www.salvaticopiii.ro/index.html" target="_blank">Salvati Copiii | R.A. Rescue | Quackwatch | www.math.caltech.edu/code/petition.html" target="_blank">"Mistere" | www.tolkiensociety.org/ts_info/mallorn.html" target="_blank">Mallorn

sdcristian spune:

daca as fi nascut natural, nu as fi vrut ca sotul meu sa fie cu mine. adica as fi vrut, dar tinand cont de firea lui mai bine fara

unii sunt mai sensibili, fara o foarte buna pregatire pot fi afectati de asa o experienta. sotul meu e exact genul asta, sensibil, sa nu vada ca ma doare ceva, sa nu sufar... nu cred ca pentru el ar fi fost o experienta minunata. in timpul travaliului l-as fi tinut langa mine, dar chiar la nastere nu.

altii sunt foarte bine pregatiti, vad nasterea dincolo de aspectul pur fizic, de durere si mess, si aceia ar trebui incurajati sa participe, pentru ca ar ajuta mult mamele in momentele dificile.

in schimb cum am avut cezariana evident nu a fost cu mine, el statea si se ruga pe coridor, asta cateva ore ca au fost ceva probleme si am asteptat mai mult pana sa intru in operatie. pana si simpla asteptare l-a cam doborat...

in schimb i l-au aratat pe carol imediat ce s-a nascut, inainte de baita, l-a si filmat putin, i l-au dat in brate la care el evident s-a muiat tot de a uitat sa-i faca si poze (il instuisem eu) si l-ar fi lasat sa faca el baita, dar nu a avut curaj.

si cand am iesit din operatie l-am vazut om schimbat, aproape plangea, asa, avea fata de tatic dintr-o data.

inaioana spune:

In primul rand, pardon, eu nu fac parte din niciun grup, sunt mizantroapa.

Nu am "dedus" ca sotia ta e obiect sexual pentru tine, tu ai adus cuvantul "afrodisiac" intr-o conjunctura din punctul meu de vedere nepotrivita, de aceea l-am si interpretat in acest sens. Din stiinta mea de carte afrodisiacul se refera la ceva ce are darul sa creasca libidoul, impulsul sexual. Dar sunt dispusa sa fiu scoasa din negura nestiintei.

Re:PS Faptul ca divorteaza "la timp" in loc sa se bata si insele pana la adanci batraneti, mie imi pare un plus si nu un minus.

Astept cu foarte mult interes inghesuiala de tati discriminati la acest subiect. La subiectul ala cu spitalele nu s-a simtit unul discriminat ca in Romania nu au voie sa participe la nastere. Ooops!

Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)

cdp spune:

Multumesc beren pentru ca ai prezentat experienta ta.
La fel a fost si la noi. 'Wish list': natural, fara foceps numai ca socoteala de acasa nu e la fel cu cea din targ. Sa vezi pe monitor cum la fiecare contractie inima copilului tinde sa se opreasca nu e cel mai placut lucru. Sa vezi ca medicii te pregatesc cu 'indemnuri' de genul: 's-ar putea ca bebe sa nu supravietuiasca' nu pica tocmai bine. Da, ma bucur ca am fost acolo in acele momente. Ma bucur ca am dat din coate romaneste pana la seful de sectie care ne-a schimbat planul. Restul medicilor mergeau exclusiv pe planul semnat de noi de frica unor eventuale procese in caz de esec si se rezumau la a constata ca da, iar i s-a incetinit ritmul cardiac.
Despre asta vroiam sa discutam. cum ati trecut prin aceste momente care sigur s-au petrecut. De povesti roz sunt pline revistele.

beren spune:

Cat despre "a fi pregatit" ... Esti adult, decizi sa devii tata, traiesti intr-o lume moderna - cum adica nu esti pregatit? Te pregatesti singur, cautand informatie, filme, articole, de pe internet etc.

Ai cel putin 9 luni ca sa "te pregatesti", nu numai pentru nastere ci si pentru noptile nedormite de dupa, cand e treaba tatalui la fel de mult ca si a mamei (poate chiar mai mult) sa legene copilul, sa-l schimbe sau sa-l spele. Mama trebuie sa se recupereze din efortul real pe care l-a facut si sa mai treaca si printr-o depresie serioasa, cand e de asteptat ca tatal sa ofere confort si ajutor (si ei, nu doar copilului).

Ajutor DC | www.savethechildren.net/romania/copiii_romania/legislatie/legislatie_acteinternationale.html" target="_blank">Drepturile Copilului | www.salvaticopiii.ro/index.html" target="_blank">Salvati Copiii | R.A. Rescue | Quackwatch | www.math.caltech.edu/code/petition.html" target="_blank">"Mistere" | www.tolkiensociety.org/ts_info/mallorn.html" target="_blank">Mallorn

sdcristian spune:

beren, uite ca al meu a facut absolut tot ce zici tu. sa devina tata era total pregatit

dar nu-l vedeam pregatit sa asiste la expulzie, asta nu tine neaparat de a fi tata, dar unii pur si simplu nu au capacitatea sa faca fata la asa ceva. sau la orice alt act medical facut altcuiva decat propria persoana. si atunci nu trebuie obligat.

daca tatal opteaza sa asiste da, trebuie incurajat.