Discutii off-topic (la "Taticii ...")

szivarvany spune:

Larissa, da, e egoism . Foarte mare egoism. Atat si n-are nicio legatura cu iubirea de mama.

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

simpatic spune:

Si eu consider ca e egoism. Un egoism intretinut din nefericie de mentalitati.
Vizita la psiholog in caz de divort e o idee foarte buna.
Eu am invitat-o la psihologi , la consiliere de familie, la mediere, am incercat totul ca sa existe o cale de intelegere amiabila in contextul divortului.
Evident ca nu a fost posibil.
Rezultatul a fost ca o parte din copilaria copilului meu a fost distrusa.

Rufus spune:

Nu, n-am facut asa ceva.
Ti-am "sanctionat" postarea (din care am citat), care nu seamana deloc cu ce ai scris ulterior. Sper sa nu irit fetele care citesc, dar e clar ca lumina zilei ca foarte putine din voi pot admite ca un barbat poate face treaba la fel de bine ca o femeie (chiar si mai bine) cand vine vorba de copii. De altfel, citind toate raspunsurile de aici (si altele, de ani de zile, pe Forum) imi dau seama ca aceasta mentalitate (ca multe alte mentalitati) nici n-are sanse sa se schimbe. N-ar fi nici un bai, daca cel ce sufera, in primul rand, n-ar fi un copil.
Ceea ce spune Adina Iulia, referitor la obligativitatea consilierii parintilor inainte de un posibil divort, este un lucru extraordinar. Slabe sanse de realizare, in contextul nepasarii generale. E clar ca putini parinti se gandesc la copii cand viata ii duce intr-o fundatura.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

buflea spune:

Pornind de la faptul ca legea discrimineaza - am ajuns macar la intelegea ca legea este buna. Legea cauta un compromis care nu poate fi 100% multumitor si care ar trebui luat ca o baza de comunicare si intelegeri verbale intre fostii soti spre beneficiul copilului.

Acum in situatia ta - partea a doua nu se indeplineste si legea nu are cum sa va impace, nu are cum sa decida care e mai bun parinte dintre voi doi, care vrea sa se razbune, nu poate legea sa ii impuna mamei sa-i vorbeasca copilului frumos despre tine si invers ...etc, etc, etc.

Exista probabil o istorie in spate pentru care relatiile dintre voi sunt atat de proaste. Inteleg ce sugerezi - ca sotia ta doreste sa indeparteze copilul de tine - nu stiu de ce face asta, sigur ca nu e bine ... dar in conditiile astea, nu ai decat sa faci strict ce spune legea. Dupa mine, a incerca sa smulgi mai mult de la mama, prin cearta, prin amenintari, prin alte procese, tinand copilul mai mult decat spune legea ... etc, cred ca face mult mai mult rau tuturor - relatia dintre voi se va deteriora si mai tare, pe copil il zapaciti complet iar instanta nu stiu cat poate rezolva asta.

Pana la urma, fara sa vreau sa te minimizez cu nimic, mama e mama, ea are responsabilitatea copilului si probabil ca orice incercare de a ta de a obtine mai mult, nu face decat sa o intarate sau sa ii confirme niste defecte ale tale, probabil false.

Inteleg ca vezi copilul destul de des, ca ea ti-l da strict in spiritul legii ... poate o solutie este sa fii mai putin patimas si te supui legii, la minut, sa pari mai docil chiar daca in sufletul tau fierbi, sa nu mai ai contact cu mama copilului deloc, macar pentru o perioada ... si in timp, ura mai scade, evenimentele neplacute se mai uita, vietile se mai refac, copilul mai creste ... cedezi acum, o perioada, dar poate ai de castigat mai tarziu.

ruxij spune:

In US la divort esti obligat sa mergi la un curs de "parenting", in care ti se explica exact asta, cum sa te comporti cu copilul, sa nu iti vb de rau exul/exa, consecintele divortului samd. Tine 8h cursul. Dc. nu te duci, pierzi in batalia pt custodie.

ruxij spune:

Pana la urma luptele astea pt. custodie nu fac bine copilului niciodata. Ar fi bine ca unul dintre parinti sa cedeze si ambii sa incerce sa se inteleaga "cu vorba buna". Nici o lege nu e perfecta, nici asta de aici si legea prefera ca voi sa va intelegeti, in loc sa stati sa va tot luptati. In general, mustele se prind cu miere, cu raul nu faci nimic. Nu conteaza care e egoist, ca mama e asa, ca tata e pe dincolo. In loc sa va balacariti unul pe altul, mai bine v-ati intelege, dc. tineti la interesul copilului, nu doar la razbunare.

larissa_79 spune:

simpatic, eu nu stiu situatia de la voi, ce si cum determina o mama sa se poarte asa. Oricum nimic n-are scuza...dar...punctul de plecare pentru tine trebuie sa fie o idee mai optimist. Bucura-te de putinele clipe alaturi de puiul tau, arata-i avantajele si ce norocos e ca o are pe mama alaturi...gaseste-ti tie niste defecte doar ca sa il motivezi sa fie fericit langa ea. Gandeste-te tu pentru amandoi la fericirea lui! Si eu cred ca se poate....chiar cu riscul de a trece tu pe planul 2...cred ca merita...Poate ca in timp ea va aprecia si poti obtine mai mult fara sa ceri. Dar..neaparat tu trebuie sa o prezinti pe ea copilului intr-o lumina mai buna decat e ea vazuta de el. Sa ma scuzi ca intdraznesc sa dau un sfat...

Larisa 28+ cu Nectarie si mamica de Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

CarmenAlbu spune:

Simpatic te felicit pentru implicarea in cresterea si educarea copilului tau!
Nu credeam ca exista barbati care sa faca asta la noi in Ro si se pare ca multi judecatori ignora deasemenea acest lucru, poate statisticile sunt in defavoarea ta!
Cunosc o mamica ce a ramas accidental gravida si nu a putut sa faca avort ca este impotriva, nu a vrut sa se casatoreasca cu tatal, ci i-a cerut doar sa fie prezent macar la evenimentele majore din viata micutei, nici nu a vrut sa auda... (studii superioare, loc de munca bun, ar putea pacali), alta mamica s-a despartit iar tatal nu venea la copii ca nu-si mai suporta fosta sotie , tot incerc sa gasesc un exemplu de tata dedicat si din pacate , desi cunosc multi oameni in jurul meu, lucrez cu oameni, nu am.. asta e realitatea si pentru aceasta mamicile primesc custodia copiilor , judecatorii nu isi permit sa ia in calcul acei ffffff putini tati dedicati, riscul este prea mare, dovada, aici DC, este un forum de copii, cati tati sunt implicati in aceasta discutie, cati tati se informeaza de pe acest forum, ( or fi 50 activi?)
Si iti spun toate lucrurile astea ca pe o consolare pentru ca de fapt tu inca nu ai pierdut nimic, copiii nu ne apartin, ei au deja de la o varsta fosrte frageda o personalitate bine conturata, avem privilegiul de a pretrece cu ei, a ii indruma cam pana pe la 12 ani, dupa aceea e foarte greu iar mai tarziu e egoist ca nu lasam aripile sa creasca!
Ai un copil pe care il vezi, de care te ocupi, de care iti este dor si este normal si frumos, mult succes in continuare


In belgia un procent f mare din cuplurile divortate impart custodia 50-50, 2 saptamani la un parinte, 2 saptamani la celalalt, au in ambele case cele necesare , practic 2 seturi de haine, incaltaminte, material de scoala sa nu fie traumatizant pentru ei sa faca mereu bagaje, ei vin cu rucsacul cu jocurile wii preferate si se adapteaza mamelor si tatilor vitregi, dar nu au fost niciodata implicati in problemele adultilor nu atiu decat ca mama si tata sunt mai fericiti separati si la fel de fericiti cu copilul, parintii se tiganesc ca si la noi dar copilul nu stie, se vorbeste foarte frumos de ambii parinti! (locuiesc acolo 50% din timp si stiu personal)

Letizia
Doamne Ajuta-ne!!!
27+ cu

ilia_99 spune:

eu personal m-am bucurat cind am auzit de noul Cod Civil, care intra in vigoare anul viitor, pt ca am inteles ca introduce notiunea de "custodie comuna". acuma simpatic m-a dezumflat nitel cind a spus ca e vorba de "autoritate parinteasca comuna", ceea ce intr-adevar suna diferit si nu stiu inca cum va fi formulata in Codul de procedura si care vor fi normele metodologice de aplicare, la modul practic.
mie mi-ar conveni un aranjament de genul celui mentionat de Carmen, din Belgia. mi se pare echitabil si pt copil, dar si pt parinti. asa ambii vor avea posibilitatea sa petreaca timp egal cu copilul, dar sa-si asume si responsabilitati egale. nu de putine dati m-am simtit coplesita de responsabilitatea unica pt fata mea si incurcata uneori, in decizii importante, unde mi-as fi dorit sa ma pot sfatui cu tatal ei, sa gasim cea mai buna solutie pt ea, in ce priveste scoala, de ex. din pacate, pe toate, dar absolut toate le-am facut singura. si mers cu ea noaptea la spital si operatii si inscrierea la scoala si mutarea de la scoala, cind am vazut ce performante slabe are scoala privata, etc... mi-as fi dorit sa pot imparti toate astea cu cineva, pt ca, desi e frumos sa ai copii, e si infiorator de greu uneori.
2 sapt la mine, 2 sapt la tata ar fi grozav. poate suna egoist, dar in alea 2 sapt cind sunt la tata as avea si eu timp sa dorm noaptea intreaga, sa ma ocup putin mai mult de mine, sa invat pt cea de-a doua facultate, etc.. dupa ce am trecut deja prin experienta divortului, sincer va spun, nu m-as mai angaja intr-o asemena lupta supraomeneasca pt copii - eu am 3! - daca as putea imparti raspunderea cresterii lor cu tatal si as stii ca lor le e bine.
dar, poate ca tb sa ai aceasta experienta ca sa-ti dai seama ca nu foloseste nimanui: nici copilului si nici tie, ca mama.
stiti care e reversul medaliei pt mama "atotpotenta"? obosita de toata aceasta lupta, impovarata de toate lucrurile marunte care tb facute zilnic, fara timp de respiro si necajita, in egala masura, ca "nenorocitul" nu se tiraste pe jos dupa ce i-a luat copilul, va ajnge sa se intoarca impotriva copilului si sa-si verse pe el toate frustrarile din relatia esuata. exact ce pov simpatic ca face fosta lui sotie. ceea ce e dezastruos pt copil, desigur, fiindca pune bazele unei relatii de abuz emotional.
simpatic, sincer, imi pare rau pt toate astea!

vizita la psiholog e o idee minunata, de acord, dar e nevoie de doi adulti cu o maturitate emotionala, care sa le permita sa-si dea orgoliul la o parte si sa puna interesul copilului pe primul plan. din pacate, nu e cazul tuturor parintilor care divorteaza, dar e adevarat ca nici legislatia noastra nu ne ajuta deloc.

A_Iulia spune:

Pai si crezi ca o altfel de legislatie l-ar fi obligat pe fostul tau sot sa fie mai responsabil fata de fetita voastra? eu nu cred. daca ar fi avut de gand sa se implice, s-ar fi implicat oricum, indiferent de custodii comune sau nu.