Discutii off-topic (la "Taticii ...")

ilia_99 spune:

povestile dau statistica, espiritu . eu te inteleg acum, dar vb cu o femeie care, dupa divort, nu l-a vazut pe tatal fetei ei timp de 1 an si ceva, nexam pensie, telefon, nimic... si acum se "implica" la fel. si, din pacate, cunosc mai multi din astia decit ca tine..
asa ca.. pina nu vor fi mai multi ca tine si simpatic, mentalitatea nu se va schimba.
eu, de ex, pot accepta ca partenerul are un rol egal cu al meu, dar si el tb sa valideze perceptia asta...

buflea spune:

Ma scuzati ca intervin dar eu nu am inteles de ce legea discrimineaza taticii ?
Pana la urma, Simpatic inteleg ca are drept de vizitare regulata, are jumatate din vacante ...

Sunt curioasa cum ar trebui legea sa sune ca sa nu se simta aceasta discrinare ? Sa se plimbe copilul o zi la mama, o zi la tata ? Sa scrie in lege ca mama ii da micul dejun in cartierul Colentina si tata ii da dinner in Drumul Taberei ? Ca mama il duce la scoala si tatal il ia ?

Nu se poate asa ceva ... nu poate legea sa planifice la detaliu si fix 50% timpul mamei si al tatalui cu copilul.

Mie personal legea mi se pare destul de ok - copilul ramane in responsabilitatea unui parinte (cu bune si cu rele) si celalalt parinte are drept oarecum egal de a petrece timp cu copilul.
Aceasta solutie este un compromis pentru toata lumea, nu mi se pare ca este cineva avantajat sau dezavantajat. Cel cu custodia se bucura mai mult de copil dar are si mai multe responsabilitati, deloc usoare. Cel fara custodie are posibilitatea sa petreaca timp MAI de calitate cu copilul, il vede ceva mai rar (dar nu foarte rar in cazul Simpatic) dar nici nu are pe umeri toata presiunea unei fiinte complet dependente de tine.

Altfel, incercand sa imparti timpul fix 50%-50%,intre doi oameni care se urasc intre ei, cred ca faceti varza copilul ala, daca azi e la mama, maine la tata, azi mananca mai sarat ca asa gateste mama si maine numai uscaturi ca asta mananca tata, azi isi face lectiile cu mama care tipa la el si maine cu tata care e mai relaxat.

Sigur acum e de discutat de ce este mama favorizata in a pastra custodia copilului ... legea trebuie sa il dea cuiva, nu are cum sa-l imparta in doua si s-a stabilit ca mama este mai in masura sa isi asume aceasta responsabilitate. Sigur ca in cazul lui Simpatic care vrea sa se dedice 100% copilului, legea l-a defavorizat, dar ma intreb cum ar trebui sa sune legea ca Simpatic sa nu fie defavorizat ?
De ce mama ? Pentru ca biologic vorbind, mama simte altfel vis-a-vis de puiul ei, ALTFEL nu inseamna mai bine sau mai rau, inseamna ALTFEL, este o legatura biologica care nu poate fi contestata si legea presupune ca bazat pe aceast atu biologic, mama este mai indreptatita sa isi asume aceasta responsabilitate.

Argumentul ca Simpatic are grija mai buna de copil decat mama copilului mi se pare indoielnic. Nu exista o referita la care sa raportam "grija fata de copil". Nu exista "parinte MAI bun". Preferinta copilului pentru unul din parinti iar nu este un argument relevant ... preferinta unui copil de 4 ani pentru tata nu poate justifica necalificarea mamei in meseria de parinte.

Atata timp cat copilul nu e traumatizat nici cu mama nici cu tata si este ingrijit decent, nimeni nu are dreptul sa decida ca un parinte este mai bun ca altul. Cu atat mai putin legea.

espiritu spune:

sincer nu mai am cheful necesar sa iti reiau ce anume gresesti.citeste tot nu pe sarite.

I'm not crazy my reality is just different than yours !

simpatic spune:

Da am fost o perioada si in CIC

@buflea
Da, am un (relativ) program de vizitare pe care mama se lupta sa il micsoreze, pentru ca si-a dat seama ca "distanta" pe care a pus-o intre mine si copil nu a fost suficienta. Si a pus distanta asta tocmai din vina mea ca am facut greseala sa fiu tata.

Te intreb dircet pe tine ca mama , ai avea sufletul sa tragi efectiv de copilul tau , sa il smulgi din bratele tatalui 2 ANI de zile aproape de fiecare data ca ti-l aducea inapoi? Sau sa ii spui copilului "du-te la tactu si sa te speli pe cap cu el?" sau "stai la tati cat a zis doamna judecator nu cat vrei tu?"
Nu mai continui ca nu are rost, dar crede-ma nu vreau sa treaca copilul nimanui prin ce a trecut al meu! Si asta tocmai datorita faptului ca "mama e mama". El nu are nici o vina. Vina imi apartine in totalitate pentru ca in timpul casatoriei nu m-am informat suficient asupra riscurilor in caz de divort, si am facut greseala de a fi un tata implicat si dedicat.

Rufus spune:

Cu tot respectul, te contrazic. Este clar o manifestare traditionalista. Eu am stiut intotdeauna, si in prima si in a doua casnicie care sunt medicamentele tuturor copiilor. M-am mai "inmuiat" de cand cu Tora, pentru ca si ea e foarte responsabila si m-am mai lenevit...si nu sunt, nicidecum, exceptie. Cat despre nevoia biologica a copilului de mama, in afara de alaptat nu cunosc nimic din ce ar face o mama si un tata n-ar fi in stare...sa nu-mi spui de instincte, ca eu imi simteam fata, din camere diferite, si cand clipea noaptea sau visa urat si in doi pasi eram langa ea.
Stiu absolut orice despre fetele mele, cu exceptii date de varsta celor mari unde prezenta Torei ma salveaza de penibil. Daca n-ar fi ea, nu mi-ar pasa de penibil.
Nu pot sa zic ca ma deranjeaza, dar teoria asta cu mama mai buna ca tatal asa, prin definitie, ma amuza, in cel mai bun caz. Nu ma intereseaza ce spune o statistica sau alta si nici cum era acum 100 de ani.

buflea, legea e buna. Aplicarea e proasta si asta tine de traditionalismul de care vorbeam mai sus. Si da, un parinte poate fi mai bun ca celalalt. Sunt numeroase dovezi si de o parte si de alta. N-ar putea Simpatic sa fie mai bun parinte? De ce n-ar fi? Poate fi discutabil...dar indoielnic?
Eu nu ma indoiesc ca un barbat poate fi parinte mai bun decat o femeie.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

buli spune:

Rufus, aici sint in totalitate de acord cu tine.
tatal poate fi si, in unele cazuri chiar este, un parinte la fel de bun ca mama.
iar copilul isi va da seama de asta mai devreme sau mai tirziu.
pentru ca o mama care reactioneaza nepotrivit si care taie relatiile tata-copil pe orice motiv, va fi sanctionata in primul rind de copil.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

ilia_99 spune:

rufus, ai sarit pe mine tocmai dupa ce am revenit si am spus ca situatiile difera de la caz la caz si am empatizat cu espiritu si simpatic. nu e neaparat nevoie ca o femeie, imediat dupa ce naste, sa devina MAMA, de altfel sunt atitea exemple dureroase in sensul asta. nici n-am spus ca mama e mai buna decit tatal, asa, pur si simplu, am explicat despre nevoile copilului, care difera de la copil la copil si de la o virsta la alta. de altfel psihanalista Francois Dolto, care a revolutionat psihologia infantila si care mie mi-a deschis ochii in multe privinte, a explicat foarte pertinent toate aceste lucruri. Ea sustine, de ex, ca un copil mic poate fi incredintat tatalui fara pb, daca tatal a fost cel care s-a ingrijit mai mult de copil decit mama. Cea mai importanta nevoie a copilului mic este rutina, care ii da sentimentul de siguranta. Asa ca, daca tatal a facut nopti albe linga el, i-a dat medicamente, l-a hranit si l-a ingrijit, da, nu vad nicio pb in a i se incredinta copilul tatalui.
Pb apare la divort, cind mama decide ca orgoliul ei e mai presus si tb sa-i plateasca polite "nemernicului", confundind aici atributele de sot cu cele de tata ale barbatului cu care a facut copilul si care nu au nicio legatra una cu alta.
acuma... discutia asta e ceva in genul "toti barbatii e porci si toate femeile e curve", ma scuzati, da' asa imi pare si cred ca e eronat sa judecam asa, global.
fiecare are experienta proprie, data de istoria personala. fostul meu sot imi aducea fata acasa - chiar si la 6 ani - cind facea febra, pe motiv ca e mai bine asa. cum as fi fost de acord sa i se incredinteze lui copilul, care avea 1 an si 8 luni la divort? daca as fi stiut ca se descurca cu ea, in orice situatie, n-as fi avut nicio pb sa stea la el mai mult timp, nu doar peste we.
cit despre mentalitate... anul trecut fii-mea a decis ca vrea sa petreaca mai mult timp cu taica-su, pt ca, "daca as fi cu el in casa, l-as vedea mai des, ca doar seara vine acasa, nu?" si am lasat-o. a stat 2 luni - dupa care a decis ca se intoarce - avea deja 10 ani. ce ma intreaba un prieten de-al meu cind a auzit: da' ce i-ai facut lui fii-ta de a plecat la ta-su? geaba am incercat sa-i explic ca mi se pare normal, ca are nevoie sa-l cunoasca pe taica-su mai bine, sa petreaca timp cu el, sa-l vada relationind intr-un alt cuplu, cu sotia lui, etc... lui ii suna ca si cum fii-mea ma pedepsea prin mutarea asta, fiindca eu nu eram o mama buna.
simpatic, eu n-as fi putut sa fac niciodata ce a facut exa ta. eu am avut nenumarate momente in care am scrisnit din dinti si i-am spus ca poate sa mearga la el, sa-l sune cind vrea. nu l-am vb de rau niciodata in fata ei, nu l-am jignit, ba am incercat sa-i explic fetii ca nu toti oamenii sunt la fel si ca nu tb sa-i faca o vina lui taica-su ca nu reactioneaza cum ar vrea ea. cu el am discutat cind mi-a spus ca nu-i mai poate acorda la fel de mult timp fetii, ca incepe o noua relatie si are nevoie de we libere, deh, ca sunt dispusa la orice program, la libera lui alegere, ca poate veni dupa-amiaza s-o duca in parc, la cofetarie, etc, nu e musai sa respectam sentinta de divort. n-a venit! si acum o vede o data la 2-3 luni, iar ea il suna mai des decit o suna el. nu ma bag, e destul de mare sa adune singura doi cu doi. de asta va spun, situatiile sunt diferite de la caz la caz.
buli are dreptate, la un moment dat, copilul va sanctiona mama care ii taie legaturile cu tatal. din pacate, efectele majore vor fi tot asupra copilului si-mi pare rau ca atitea femei nu-si dau seama de asta.

poate acum m-am facut inteleasa, nu sunt impotriva incredintarii copilului tatalui, daca acesta este unul dedicat si interesat de binele copilului. si aveti tot respectul meu.

larissa_79 spune:

Eu nu prea stiu cum e cand te separi pentru ca noi formam o familie si una fericita zic eu. Scriu aici doar pentru a intari ideea ca intradevar uneori un barbat poate face cam tot ce face mama. Fetita mea e extrem de atasata de tatal ei..a si beneficiat f mult de prezenta lui ( noi lucram amandoi de acasa). Si inca de mica...el i-a curatat buricul, el ii facea baiata...el o schimba imbraca tot...mie mi-o aducea la alaptat. Bine asta seara...ca ziu pe atunci era la job. Chiar si acum stie medicatia copilului ce si cum sa ii dea daca e nevoie. Bine normal eu raspund de medicamente...insa stiu ca ma pot baza pe el daca eu nu sunt acasa. Ca sa nu mai zic ca eu stau mai prost cu nervii si "urlu" mai repede la copil si imi pierd rabdarea in timp ce el e mai calm, se joaca mai mult cu ea...o scoate afara etc. Cred sincer ca un tata poate fi unul adevarat atunci cand vrea si poate. Sigur ca de exemplu fetita mea nu doarme noaptea decat cu mine. Orice cu tatal dar la somn noaptea doar cu mine...dar asta se explica prin faptul ca noi suntem amandoi si ea ne iubeste pe amandoi in egala masura. Eu sunt pentru o mai mare implicare a tatalui in familie...pentru ca stiu cazul in care tatii se uita la tv, dorm....in loc sa se joace cu copilul lor in putinul timp liber. Noi am scos tv-ul din casa si avem timp de joaca cu copilu....in curand cu copii.
Ne-a si invatat punctele slabe...modul de manifestare. Daca ii e somn la amiaza...zice: "mamiii hai sa dormim". Daca eu ii spun ca am putina treaba sa mearga cu tati...schimba placa: "tatiii hai sa ne gadilam..apoi sa dormim". Ea a invatat ca eu nu ma joc cu ea inainte de somn si tati o face. Nu cere de la mine lucruri care le face cu tatal ei si invers. E o smechera :)
Mi-a placut mereu atitudinea lui rufus si espiritu ca le stiu povestile de pe alte topice.

Larisa 28+ cu Nectarie si mamica de Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

A_Iulia spune:

sunt cazuri (chiar pe forum) in care custodia a fost acordata tatalui (nu ma refer aici la cazul lui Rufus).

Si eu cred ca legea e relativ ok.

Ce nu este ok este altceva - parintii ar trebui OBLIGATI sa participe la sedinte cu psiholog, in care sa li se explice foarte clar consecintele unui divort asupra copilului, cum ar trebui ca cei doi sa se inteleaga, etc. Eventual si cu examen

larissa_79 spune:

simpatic, e asa de dureros ce povestesti tu acolo...din putinul care l-ai spus. Mama e chiar insensibila la suferinta copilului vostru, al copilului ei pana la urma? Nu stiu...dar in caz de ceva...de orice...fericirea copilului meu primeaza si daca cumva asta ar inseamna sa fie langa tatal lui..l-as lasa sa fie. Poate suna emotional si cumva teoretic pentru ca eu n-am de unde sa stiu ce simti in caz de divort...insa cat de egoista sa fii ca mama si sa calci pe lacrimile propriului copil?

Larisa 28+ cu Nectarie si mamica de Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/