Discutii off-topic (la "Taticii ...")

espiritu spune:

in caz de divort indiferent ca ce e dupa e amiabil sau nu copilul se plimba intre 2 case.depinde mult atomsfera in care se plimba fiindca una e sa fie intrebat "vrei sa mergi la tati azi?" si alta "trebuie sa mergi la tati azi".
e anapoda rau cand cei doi nu ajung la un numitor comun in ceea ce priveste copilul.fiindca e clar ca nu se respecta dreptul copilului de a alege ci se urmeaza niste indicatii date de judecator care nu are de unde sa stie daca in saptamana X copilul vrea sau nu vrea sa mearga la tati sau daca el vrea sa stea mai mult sau mai putin acolo.

I'm not crazy my reality is just different than yours !

mihuta spune:

Exact asta vroiam si eu sa spun. Pe de alta parte, la un copil de 2-3 ani e mult mai greu sa stii ce vrea exact, el traieste in prezentul absolut. Poate acum vrea la tata dar peste jumate de ora incinge o joaca si nu mai are chef sa plece. Atunci ce faci?

Pe de alta parte, mie ca adult nu mi-ar surade sa fiu obligata sa traiesc in 2 case, cu atat mai putin ar fi ok sa fie obligat un copil. Una este sa aiba, stiu eu, 6-7 ani si sa spuna "vreau sa dorm la tata in noaptea asta", alta e sa aiba 2 ani si sa fi dormit toata viata cu mama si sa trebuiasca sa doarma fara ea intr-o casa pe care nu o cunoaste jumate din saptamana sau o saptamana intreaga.

In cazul lui Simpatic, conflictul cu exa se datoreaza firesc fricii acesteia ca isi va pierde copilul. De altfel si durerea si frustrarea si furia lui simpatic tot de aici vin, ca si-a pierdut copilul. Ca banuiesc a de fapt ambii sunt parinti dornici si disponibili deci copilul nu e nefericit locuind la mama si n-ar fi nici daca ar locui la tata. Interseul lui ar fi ca cei doi sa se inteleaga suficient astfel incat sa se respecte dorintele copilului, avand incredere ca celalat parinte nu va profita de situatie.

A_Iulia spune:

Sunt 100% de acord cu tine, cu exceptia acestei fraze. Nu stim exact de ce exa lui Simpatic se comporta asa. Sigur ca poate fi interpretat intr-o mie de feluri, dar si in felul in care poate chiar asculta dorintele copilului ce nu mai doreste sa fie plimbat week-end de week-end la tatal sau (simpatic dobandise toate week-end-urile - de vineri pana duminica - si jumatate din vacante, ceea ce se obtine extrem de rar daca fosta nu este de acord - de unde concluzia ca ea a fost initial de acord sa le incurajeze relatia peste limitele acordate uzual de instanta, doar ca din anumite motive modelul nu se prea mai potriveste)


In rest, multe flori tatilor care AU INTELES ca un razboi cu fosta nu le poate aduce absolut nimic bun, indiferent ce ar putea obtine ei prin vreo hotarare judecatoareasca.

simpatic spune:

Am obtinut un weekend din 2 (primul si al treilea) nu toate weekend-urile, fara acordul fostei evindent.

Incercarea de a ma intelege a esuat. Motivele le-am mai explicat. Copilul fiind foarte atasat de mine, mama se simte amenintata tocmai de dorintele copilului. Pentru ca asa cum am mai spus in astfel de situatii mamele gandesc egoist si se pun pe ele pe primul loc.

"Plimbatul din casa in casa" cata vreme copilul are conditii si se simte bine, este un "rau" mult mai mic decat acela de a ramane fara un parinte fie mama fie tata.

Poate imi explicati si mie de ce credeti ca un copil are nevoie mai mult de mama decat de tata.Eu cred ca aceasta gandire provine dintr-o mentalitate traditionalista.

Problema mea nu e ca mi-am pierdut copilul, si ca acesta a suferit foarte mult (sunt prea multe de spus).

ilia_99 spune:

simpatic, n-ai mentionat ce virsta are copilul tau, iar mie mi se pare important.
copilul are nevoie mai mult de mama in primii ani, iar asta nu e o mentalitate traditionalista, ci o realitate. nu stiu barbati - nici din tatii foarte implicati pe care-i am in jur si am destui - care sa se fi sculat noaptea la copil decit cu rare exceptii, care sa fi avut mereu rabdarea si disponibilitatea necesara colicilor, urletelor, nevoilor copilului mic si foarte mic, care sa stie cind e vaccinul, cite picaturi de vigantol tb sa ia si asa mai departe. e o diferenta biologica structurala care justifica nevoia copilului de mama, ca daca n-ar fi asa ar naste si barbatii si ne-am imparti responsabilitatile mult mai simplu. ce bine ar fi...
pe de alta parte, un copil mai mare si mai ales un baiat incepe dupa virsta de 6 ani sa aiba mai mare nevoie de tata, pt ca are nevoie de modelul de masculinitate, ca el sa poata sa se dezvolte ca barbat. de aceea incep sa-l atraga lucrurile pe care le poate face cu tatal si cu mama nu, sporturi, hobby-uri, etc. apar mai apoi experientele sexuale si asa mai departe.
eu n-as avea nimic impotriva ca baietii mei sa ramina 2-3-6 luni/an la tatal lor cind ne vom desparti, caci spre asta ma indrept si eu, dar mai tirziu, deocamdata sunt mici, 1,6 ani si 4,6 ani. dar asta nu inseamna ca nu-i poate vedea oricind vrea, in fiecare we daca vrea sau in fiecare dupa amiaza, daca vrea. eu as putea relationa asa cu tatal lor, fara pb, pt ca stiu ca e bine si pt ei.
stiu insa ce polite se pot plati prin intermediul copilului si ce joc de putere se pune in scena, dar, asa cum spuneau si fetele asta nu inseamna ca toate - mamele - suntem la fel.

am intervenit pt ca m-a deranjat intrebarea de ce are copilul mai mare nevoie de mama... asa se intreaba si partenerul meu, dar daca ar sta o saptamina intreaga acasa cu ei si eventual cu unul bolnav... ar intelege. asa, de la birou, e mai simplu, 3-4 ore seara e chiar haios sa ai copii..

simpatic spune:

Copilul are 4 ani si 6 luni.
Sa inteleg ca un copil are nevoie mai mult de mama deoarece mama se implica mai mult?
Dar daca amundoi parintii se implica la fel de mult atunci ar avea copilul nevoie mai mult de mama?

Eu pot sa spun ca m-am implicat in aceasi masura ca si mama copilului. Ne-am "completat si suplinit reciproc in exerecitiul ocrotirii parintesti" cum zicea o doamna judecatoare in motivare.

Ne-am despartit cand copilul avea 1 an si 10 luni, si intre timp chiar asa mic fiind a stat si cate o saptamana la mine fara mama lui.
Nu mai reaiau discutia.
Nu stiu altii cum sunt dar eu m-am implicat total in viata copilului meu.

Asadar o sa reformulez intrebarea: in conditiile in care ambii parinti se implica in tot ceea ce presupune cresterea si educarea copilului, de ce considerati ca un copil are nevoie mai mult de mama decat de tata?

Luna1 spune:

Ilia te contrazic putin, nu cu rea vointa. Tu te referi la situatie din perspectiva ta, eu din a mea, simpatic din a lui, etc.

Tu in situatia ta consideri ca sunt rari barbatii care se implica total, la fel de mult precum mamicile.

Eu insa cunosc foarte multi aici care se implica uneori la fel de mult sau chiar mai mult decat ele. In afara imposibilitatii alaptatului fac totul. De ex sotul prietenei mele a stat un an acasa cu cea mica. El a schimbat-o, el a hranit-o, el a plimbat-o, el s-a jucat cu ea, el s-a trezit noaptea etc. Asta era dinamica familiei la momentul respectiv, sotia avea o cariera, sotul nu.

La fel sotul meu, facem foarte multe, majoritatea lucrurilor impreuna. S-a trezit la colici, a plimbat-o pe fie-mea in brate prin casa, ii da sa manance, ii gateste, etc.

Daca nu ma insel cazul lui Simpatic e similar, a stat cu copilul chiar si in CIC, nu-i asa Simpatic?

Deci in cazurile acestea, presupunand ca eu sau prietena mea am divorta, cum as putea eu (sau prietena mea) sa le zic copiilor, "tati va vede de la 12 la 17 al doilea weekend din luna".

Pai in primul rand tu ca OM, MAMA, trebuie sa inveti sa iti asculti copilul.

Parerea mea e ca atunci cand copilul plange ca vrea la tati, merge la tati daca e posibil (tati vrea, are timp si poate sa-l ia). Respectam anumite reguli, norme de program, dar unde e posibil, atat cat se poate, ma doare undeva ce a hotarat tribunalul, copilul poate petrece timp in plus cu tatal.

Eu cred ca asta am inteles, ca simpatic nu intelege de ce binele fostei sotii este mai presus decat binele puiului lor, atat timp cat el are disponibilitate si se implica.

Parerea mea, sper ca nu va supara prea tare.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

espiritu spune:

mentalitatea "mama is everything" nu e buna.sincer.eu ma dau pe mine ca exemplu fiindca nu am stat cu altii sa vad.eu am facut mai mult decat exa.asa a fost sa fie.11 luni exa a avut un job in UK.
deci faza ca fara mama copilul e lost in space nu tine.
no offence!

I'm not crazy my reality is just different than yours !

ilia_99 spune:

ok, in cazul asta, da, e alta poveste. nu cred ca "mama is everything", cred ca, oricum, copilul are nevoie de ambii parinti in egala masura si cel mai bine ar fi sa ne putem trece peste orgoliile noastre stupide de adulti. eu am judecat dupa cazul meu, ai dreptate Luna si la mine cred ca ar fi o pb pt cel mic sa stea fara mine un timp mai lung. nu am facut nimic special fata de ceilalti doi, pur si simplu e mai mamos. cel mare cred ca ar fi chiar ok, daca ar stii ca are acces la mine cind vrea.
nu stiam pov voastre, simpatic si espiritu, si nici gradul de implicare pe care l-ati avut in cresterea copiilor voastri.

espiritu spune:

acum pe bune povestile conteaza mai mult sau mai putin conteaza perceptia voastra ca femei si mame asupra problemei.
cum sa poti corecta o mentalitate cand nu accepti ca partenerul ppoate avea un rol EGAL cu al tau?
asa e si in societate si in justitie,generalizare la maxim.luam cazul unuia naspa si il proiectam ca un stigmat peste toti.
suntem diferiti!!!!

I'm not crazy my reality is just different than yours !