Copilul captiv (4)
Raspunsuri - Pagina 5
olympia spune:
Pucku, tare greu trebuie sa-ti fie 
! Sunt convinsa ca vei primi sfaturi bune, cand intra Lady J, Rrox... pana atunci as zice ceva despre relatia ta cu fetita. In loc sa "lucrati" cum zici tu, ia dragaleste-o tu mai mult si mai pe indelete.
Intrati seara in pat o ora mai devreme si stai cu ea, s-o mangai, sa povestiti relaxate una-alta, sau sa-i citesti o carte care-i place. Daca-i dai atentia si dragostea de care are nevoie si ea nu va mai fi mereu setata sa ti-o atraga. Stai cu ea pana adoarme. Asa va adormi mai senina si poate o trezesti dimineata o idee mai devreme si o iei cu binisorul si coopereaza mai bine la imbracat si restul programului de dimineata. Cand vine de la scoala, o intampini cu drag, o mangai , iar cu binisorul, discutati despre scoala dar tot fara presiune.
Peste zi daca face ceva, deseneaza, sau construieste ceva in joaca, ia si tu o pauza, discutati un pic, lauda rezultatul muncii ei... Cand treci pe langa ea prin casa n-o face in viteza ci mangaie-o sau mai fura-i cate un pupic. Asa nu se va simti invizibila sau ca un soldatel cuminte ce trebuie sa -si faca datoria si atat.
Starea ta de incordare chiar daca e de inteles in situatia voastra nu trebuie sa i se transmita ei. Daca sotul e bolnav si oricum se mai enerveaza, tu trebuie sa fii plapuma de puf in relatia cu ea.
Asa era baiatul meu cel mare si mai ales dupa ce s-a nascut sora lui. El avea sapte ani si chiar nu mai stiam cum sa-l iau. Cel mai bine a functionat sistemul de mai sus. Eu acordam grija fetitei, firesc de altfel, dar frustrant pentru el si credeam ca el intelege situatia si gata! Nevoia lui de atentie si dragoste nefiind implinita, se purta cam cum povestesti tu.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
flower-power spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mindy mi-e greu sa fiu disciplinata, mi-e greu sa duc un proiect la bun sfarsit, le cam las pe ultimul moment parca e mai interesant asa  . |
In "Drumul catre tine insuti" capitolul "Amanarea satisfactiei" trateaza aspectul asta.
Pucku, are dreptate olympia. Nu sa inveti sa te impui ai nevoie . Daca ai reusi sa scapi de modelul militaresc cred ca ar fi bine pt toata lumea . Stiu ca-i greu. Daca vei reusi sa te echilibrezi vei putea sa oferi fetitei ceea ce ea iti cere. Timp si afectiune reala. Ea atunci va simti si nu va fi nevoie sa te impui in nici un fel.
Cred ca lantul putem sa-l rupem cand ajungem noi sa fim bine. Abia atunci reusim sa fim atat de disponibili pt copiii nostri cat sa ne placa ceea ce vedem in oglinda pe care o reprezinta ei.
gaia.nevia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui flower-power sa fim atat de disponibili pt copiii nostri cat sa ne placa ceea ce vedem in oglinda pe care o reprezinta ei. |
Foarte frumos spus!
? neatza lume... 
kariguld spune:
Puku, cauta limbajul de iubire al fiicei tale. este calea spre o buna comunicare, intelegere intre voi, indeplinirea sarcinilor pe care le are. nebanuite transformari vor avea loc si ceea ce azi ti se pare greu si dificil de atins, cu timpul va deveni usor si rutina.
limbajele de iubire sunt:
-mangaierile fizice
-cuvintele de incurajare
-timpul acordat
-darurile
-serviciile
ne iubim copii neconditionat, orice ar face si orice s-ar intampla, indiferent de cum arata, indiferent de talentele sau lipsurile pe care le au. poate are comportamente inadecvate, asta inseaman ca nu-i vom arata iubirea noastra? nicidecum! rezervorul lui de iubire trebuie umplut inainte sa aiba loc o disciplinare a sa, sau o discutie despre asteptarile de la el. avand rezervorul de iubire plin, va reactiona fara resentimente si respingere la sfaturile noastre.
iubirea neconditionata nu va afecta copilul nicidecum, nu-l va face rasfatat cum probabil au crezut parintii nostrii. din contra, il va forma si modela pentru viata. iubirea neconditionata ii ajuta pe copii sa se simta in largul lor si sa-si stapaneasca nelinistile si comportamentul pe masura ce cresc si se maturizeaza.
sunt asa de multe de spus.....
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
M-am nascut pentru succes!
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gaia.nevia overshoppingul e tot o problema psihica?  |
Orice e "over..." arata o nevoie nesatisfacuta, care incearca sa se pacaleasca in felul asta. Poate aduce placere sau poate fi autodistructiva.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui J G Inbox, La fel ca tine nu las fetita niciodata singura cu un barbat si o sa fac asta pana voi fi sigura ca intelege ce inseamna abuz sexual si voi avea incredere ca se va apara si-mi va spune. In categoria asta intra toti barbatii din familie si inclusiv cu tatal ei o las cu strangere de inima (desi am discutat cu el despre asta). Nu voi avea niciodata incredere, niciodata, poate sunt paranoica dar prefer preventia. Recunosc ca de cate ori vad pe strada un bunic cu nepoata primul meu gand e "cata inconstienta!" apoi incerc sa ma ponderez, stiu ca nu toti barbatii abuzeaza sexual insa de asemenea stiu ca o fac mult mai multi decat isi imagineaza majoritatea oamenilor! Mai ales membrii familiei sunt "predispusi". J si Carla (05.02.2006) in the rear garden |
Mi se pare absolut groaznic sa traiesti fara sa ai incredere in nimeni
Sau in nimeni de sex masculin... J G ai dreptate, abuzurile sexuale asupra copiilor au de cele mai multe ori loc in familie - familia extinsa.
Dar sa nu ai incredere in propriul sot, tatal fetitei tale, inseamna ca nu ai incredere nici in capacitatea ta de a alege cu cine traiesti, de a ii cunoaste pe cei pe care ii iubesti.
In privinta bunicilor mi se pare chiar simplu sa stii cu cine ai de-a face, nu de alta, dar pe unul, l-ai avut alaturi drept tata. Il cunosti.
Banuiesc ca ai motivele tale, experientele tale
, dar vrei sa-i induci si fetei tale frica de sexul opus, ideea ca orice barbat poate fi un agresor? Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui simali
Am trait episoade similare cu mama mea. Am convingerea ca este capabila sa nu ne mai vorbim toata viata. Pentru ca ea NU MA IUBESTE SI NU M-A IUBIT NICIODATA. De aceea ii este atat de usor sa nu ne vorbim. In ziua in care am inteles ca parintii mei nu m-au iubit am plans mult. Foarte mult. Stiu ca nu m-au iubit pentru ca NU ERAU CAPABILI de iubire, pentru ca ei, la randul lor au fost copii neiubiti si nu stiau ce inseamna sa iubesti cu adevarat. Dar asta nu m-a incalzit in niciun caz prea tare. Sa realizez ca n-am fost un copil iubit a durut; dar macar am facut ordine intr-un sertar in care nu-mi era deloc clar ce se afla si de atunci sunt mai linistita. Macar nu mai am asteptari prostesti. Pentru fratele meu mama are o forma primitiva de iubire-obsesie. Multe femei care nu dau doi bani pe ele insele, cand li se naste un baiat au ceva de gaini bete care a reusit sa faca un ou de aur. Au pentru oul de aur un fel de de adoratie primara, mai mult o obsesie, care in niciun caz nu poate sa fie considerata iubire. "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice |
Alice e atata tristete in ce ai scris
Si atata depreciere la adresa ta... tu esti de vina ca aveai asteptari prostesti, nu parintii tai ca nu sunt capabili Alice, ai acceptat, ai facut ordine in sertar... dar l-ai lasat gol si inca suferi. Cred sincer ca ai avea mult de castigat dintr-o relatie terapeutica. Nu ramane resemnata acolo unde esti acum, meriti si esti capabila de mult mai mult
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Pucku ....astept la urma urmei sa-mi spuna si mie cineva ce sa fac, cum sa ma comport....caut sa copiez ceva, pt ca nu pot produce eu nic...si ma simt si mai mult neputincioasa nici nu stiu ce vreau de fapt....vreau sa invatz sa interactionez cu un copil foarte dificil, sa stiu sa mna impun sa pot sa-mi stabilizesz copilul emotional |
Pucku
, nu e un copil foarte dificil, e doar un copil sensibil, cu inclinatii artistice, expus unui mediu frustrant, incarcat cu emotii puternice care nu-s ale lui (copilului) si cu care nu stie ce sa faca. "Dificil"-ul este modul ei de a reactiona la tot ce se intampla in familia voastra. Si nu, nu te-ai eliberat.
Te-ai razvratit doar. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Tala spune:
Alice, tu spui ca ai tai nu au fost capabili de iubire pentru ca nici ei nu au primit la randul lor, dar nici tu nu ai primit de la ei si totusi esti capabila....Si eu am incercat sa le gasesc scuze pana am obosit pentru ca nu le-am gasit. Idem si in cazul fratelui...
Mindy si eu patesc exact la fel. Am ajuns eu la un moment dat la concluzia ca actionez stralucit in situatii de criza asa ca la provoc cumva. Fac bagajele cu cateva ore inaite de plecare (asta inseamna ca nu dorm o noapte si sunt varza a doua zi), curatenia de Carciun, Paste etc o fac cu 2 zile inainte (asta inseamna ca de Craciun, Paste eu inca smotruiesc pt ca nu pot sa dorm stiind ca sub masina de spalat este praf) - am crezut ca fac asta din cauza ca mama rasturna casa cu o luna inainte si atmosfera era oribila, asa ca hai sa fac eu invers...
Am tentinta sa ma supraaglomerez cu treburi si sarcini. Practic nu am simtul masurii si parca imi testez limitele de anduranta la maxim (nu mi-a facut bine asta in trecut si nici acum)
Pucku, eu cred ca ti-ar fii mai usor daca nu ai pleca de la premisa ca ai un copil dificil. Ea iti transmite doar ca ceva e in neregula. Am avut o pasa proasta acum un an si atat eu cat si copilul eram ca doi tauri infuriati cand ne intalneam. A spus sotul stop joc, ne-a izolat, m-am calmat si 'brusc' copilul meu (cu care asociasem tantrumuri si prima adolescenta si toate avertizarile varstei dificile in care se afla) a devenit un ingeras care 'torcea' la mine in brate de fiecare data cand ii vorbeam calm si cald la fiecare pupic si dovada de rabdare si intelegere din partea mea.
Olympia, esti mai bine? sfaturi nu ma pricep sa dau dar te asigur ca ma gandesc la tine (probabil te-a epuizat dilema de zilele trecute cu vacanta baiatului)
Va imbratisez si ma gandesc la fiecare
http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Pucku copilul imi seamana enorm,nu stiu cate faceam eu la varsta ei, 6 ani, dar probabil o mare parte, asa cum puteam sa ma manifest eu atunci intr-o famile in care stiam de frica curelei....dar lasat liber al meu copil doreste atentie, are o nevoie imensa sa fie ascultata, sa i se dea dreptate, sa i se aprobe sa faca ceva, chiar daca la varsta asta ar trebui sa vina naturai- gen pot sa beau apa, sa ma duc la toaleta, sa-mi spal dinti...., dureri de cap, care tind sa cred ca-s inchipuite, o imaturitate emotionala,se comporta ca un copil de 3 ani cand cere ceva, vorbeste in secvente cand e nervoasa, nu stie sa se exprime clar si concis ce vrea, mai nou plange din orice, se rad copii de ea la scoala-perceptia ei, ca de fapt copii rad din alta cauza, nu suporta critica, nu suporta sa nu stie,,o chemare spre perfectionism, foarte rigida la nou...si ar putea continua...e un copil foarte talentat artistic, are o imaginatie debordanta, o memorie de elefant.....si inteleg ca nu percepe iubirea noastra suficient, e captiva in lumea ei...pana vom primi o evaluare pshicho sociala as vrea sa o ajut...am inceput sa o incadram mai bine, lucram cu niste pictograme sa o facem sa se imbrace si pregateasca de scoala in timp, urmand ca in timp sa introducem si un spatiu alb care va reprezenta imprevizibilul, sa vedem cum reactioneaza...e anevoios, si in cele aproape 3 saptamani lucrate nu am reusit prea multe....daca e de bon humor dimineata toate merg struna, daca nu....tzine-te..daca doreste sa faca ceva si nu se poate brakeaza, efectiv nu stiu cum sa reactionez...paternul imi vine sa- dau una peste fata, practic ma educ si abtin sa nu fac asta, dar nu stiu ce sa fac....astept la urma urmei sa-mi spuna si mie cineva ce sa fac, cum sa ma comport....caut sa copiez ceva, pt ca nu pot produce eu nic...si ma simt si mai mult neputincioasa nici nu stiu ce vreau de fapt....vreau sa invatz sa interactionez cu un copil foarte dificil, sa stiu sa mna impun sa pot sa-mi stabilizesz copilul emotional |
Parca ai vorbit despre baiatul meu.
Acum stiu precis ca este ceva ce noi gresim de ajung sa aiba copiii nostri problemele acestea. Si pentru ca greselile sunt inconstente, pentru a le constientiza avem nevoie de cineva din afara care sa ne atraga atentia asupra lor.
Noi facem terapie de cam o luna. Vlad singur si eu si sotul meu impreuna, intr-o sedinta separata. Si am primit ca tema pentru acasa sa ne scoatem din vocabular cuvantul "trebuie". Limbajul lui Vlad si al nostru abunda de "trebuie". La inceput am fost contraiati. Dar am inteles cata presiune intra in "trebuie" si cat de mult din viata noastra se invarte in jurul OBLIGATIILOR. Cate suntem noi si cat suntem obligatii in viata pe care o ducem? Cat din relatiile pe care le avem noi cu copilul sunt percepute de el ca fiind obligatii?
Trebuie sa petrec timp cu copilul! Sarcina, odata trasata este dusa la indeplinire. Copilul simte ca nu primeste ceea ce are el nevoie sa primeasca. Simte ca tu "trebuie"? Si desi tu crezi, la sfarsitul a n ore epuizante in care te-ai straduit sa "trebuie", desi tu CREZI ca ai petrecut timp cu copilul, el iti cere in continuare. Si esti tentat sa crezi ca este exagerat copilul. Ca e "demanding child", ca e hiperactiv, etc.
Terapia e necesara. Nu-ti dai seama cat e de necesara pana nu te duci.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice