Copilul captiv (4)

olympia spune:

Editez ca uitasem ideea principala... Educatia care ne-a marcat pe toate era axata pe condamnarea drastica a greselilor "iti dau ca sa tii minte si sa nu mai faci", in secunda doi si fara apel!

Ceea ce poate face diferenta, acum cand noi suntem parintii, este permiterea greselilor, explicarea relaxata a lor... a motivelor, a modurilor de indreptare.
Daca ne gandim mereu la asta si ne educam intai pe noi asa , laolalta cu cei mici, licaririle de furie si pierderea controlului sunt evitate. Aici chiar merge ce zice Deus cu "devii ceea ce practici"


Pitzinuca, Kira este un nume foarte frumos !

Happy, mie imi place mult de tine, am bagat un ochi la poze,
ti-am vazut si papusile frumoase ca mamica lor! Si imi place si Aisel, are o rezonanta deosebita.

Gaia.nevia si eu tot cam asa, dar dezordinea e si in cap si in jur. Fac intai casa "luna si bec" cum zice fii-mea, amestecand doua expresii de-ale mamei, si apoi cand incep sa lucrez, arata in doua minute toate ca dupa taifun!

Inbox, in afara de senzatia asta incerta fata de barbati in varsta, n-ai niciun alt semn?

Claram, uite o idee: mergeti in parc la locurile de joaca si petreceti mai mult timp acolo.

Andruskandu, brrr, sinistra atmosfera! Draga de tine,


Carina, ba da! Cand dau de ceva ce ma face sa ma simt bine, nu ma pot opri nicicum, (mancare, computer, carti, oameni placuti) mai, dar nici asta nu-i normal si de inteles? Ca doar o viata avem!

Rrox am ochit trei carti de pe lista ta, iti trimit mail.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

J G spune:

Inbox,
La fel ca tine nu las fetita niciodata singura cu un barbat si o sa fac asta pana voi fi sigura ca intelege ce inseamna abuz sexual si voi avea incredere ca se va apara si-mi va spune. In categoria asta intra toti barbatii din familie si inclusiv cu tatal ei o las cu strangere de inima (desi am discutat cu el despre asta). Nu voi avea niciodata incredere, niciodata, poate sunt paranoica dar prefer preventia. Recunosc ca de cate ori vad pe strada un bunic cu nepoata primul meu gand e "cata inconstienta!" apoi incerc sa ma ponderez, stiu ca nu toti barbatii abuzeaza sexual insa de asemenea stiu ca o fac mult mai multi decat isi imagineaza majoritatea oamenilor! Mai ales membrii familiei sunt "predispusi".




J si Carla (05.02.2006)
in the rear garden

gaia.nevia spune:

Pitzinuca, felicitari pentru fetita! si mie imi place Kira
Sa duci sarcina bine la capat si sa fiti amandoua sanatoase si voioase!

simali spune:

Am trait episoade similare cu mama mea. Am convingerea ca este capabila sa nu ne mai vorbim toata viata. Pentru ca ea NU MA IUBESTE SI NU M-A IUBIT NICIODATA. De aceea ii este atat de usor sa nu ne vorbim. In ziua in care am inteles ca parintii mei nu m-au iubit am plans mult. Foarte mult. Stiu ca nu m-au iubit pentru ca NU ERAU CAPABILI de iubire, pentru ca ei, la randul lor au fost copii neiubiti si nu stiau ce inseamna sa iubesti cu adevarat. Dar asta nu m-a incalzit in niciun caz prea tare. Sa realizez ca n-am fost un copil iubit a durut; dar macar am facut ordine intr-un sertar in care nu-mi era deloc clar ce se afla si de atunci sunt mai linistita. Macar nu mai am asteptari prostesti.

Pentru fratele meu mama are o forma primitiva de iubire-obsesie. Multe femei care nu dau doi bani pe ele insele, cand li se naste un baiat au ceva de gaini bete care a reusit sa faca un ou de aur. Au pentru oul de aur un fel de de adoratie primara, mai mult o obsesie, care in niciun caz nu poate sa fie considerata iubire.



"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

gina_raluca spune:

Rrox, m-ai "citit" perfect! De-asta relatia cu terapeutul e vitala pentru depasirea problemelor mele. Pe Coasta de Est, va trebui sa reincep cu alt terapeut si daca reusesc sa lucrez la problemele legate de abuzul sexual cu terapeutul actual, acolo voi cauta o terapeuta. Cred ca relatia asta ma va forta sa adresez si problemele cu mama.

Mindy spune:

si eu am aceata paranoie.
pana a avut fetita 16-18 luni, am dormit toti 3 in acelasi pat, ea la mijloc.. apoi am mutat-o de langa noi, ea inca mai doarme cu mine.
stim toate ca barbatii au erectiile de noapte, unii inconstient se apuca de pipait si magaiat corpul de langa ei, fara sa isi mai aduca aminte dimineata ce au facut. :(

Mindy spune:

fetelor, chiar daca nu am mai scris, va iubesc si va citesc cu interes -probabil cateva pagini le-am scapat din lipsa de timp.

zicea cineva de culoarea gri: si eu am atractie pt aceasta culoare, imi da confort, o stare de bine. imi place si rosu, portocaliu.

altele din sechelele copilariei cu care inca ma mai lupt: obsesia de curatenie, adica mi se pare ca nu e destul de curat, fac curat si apoi in cateva minute e totul la loc.
mi-e greu sa fiu disciplinata, mi-e greu sa duc un proiect la bun sfarsit, le cam las pe ultimul moment parca e mai interesant asa.

la capitolul relatii, a fost greu pana mi-am gasit perechea, am avut o relatie de kko 3 ani cu un tip, nu stiu ce naiba a fost in capul meu, acea relatie nici nu trebuia sa existe, o pierdere de vreme, poate m-a atras ca era mai in varsta ca mine si ma iubea obsesiv, nesanatos, gelos, eu nici macar nu il iubeam credeam in naivitatea mea ca il iubesc, era o nevoie a mea de a fi cu cineva, de a-i pasa cuiva de mine, de a umple un gol -varza totala

Qamar spune:

groaznic
acelasi pattern si la a mea; cea mai lunga perioada de silence fata de mine, in conditiile in care eram in aceeasi casa- 2 luni; eu eram in vacanta de vara inainte de anul 2 de facultate si nu fusesem de acord sa raman la tara la bunicii materni...

---

Your heart is my piñata..

flower-power spune:

Simali. Ca sa vedeti ce copil prost eram , cand ma certam cu mama, in adolescenta, imi ziceam in sinea mea ca nu are suficienta demnitate ca tot ea venea la mine

Pucku spune:

citesc in continuare, va iubesc

as vrea sa scriu la fiecare in parte,dar nu pot, sunt asa adancita in problemele mele

cunosc f bine boala sotului, semnele specifice, si am impresia ca numai daca as zice un cuvant deja toata lumea si-ar da seama....e o boala crunta care-tzi mananca linistea, te distruge pshihic incet incet, in perioadele acute perceptia realitatii e diferita/ schimbata/interpretata deferit

de ce mi-e frica....cel mai tare pt ca e o boala care poate cauza violenta....sotul meu e o fiere calma, poate prea calma....dar in ultimultimp a incceput sa se enerveze....eu am un stil asa mai de armata, un patern care-l mostenesc de la tata...7uf asa as vrea sa scapt de el...si-mi place sa organizez totul, si sa dau indicatii, binenteles ca eu le consider logice...in ultimul timp insa pe colegul il enerveaza asta, si l-am prins de carteva ori in opsai....mi-e frica sa nu devina ca tata...cu toata boala lui l-as parasi, dar as avea remuscari toata viata


eu m-am eliberat...urata eliberare...la 18 ani s-a luat de mine ca nu stiu ce am facut si a inceput sa dea....m-am intors, m-am suit pe el si am dat si eu ...i-am spart arcada....si am plecat de acasa...m-am intors dupa 3 -4 zile, nu-mi mai aduc aminte, m-am dus sa-l caut la insistentele mamei, la tara, statea mai mult acolo, ca iesise la pensie pe caz de boala, si nu l-am gasit.....din pacate l-am gasit mult prea tarziu, era plecat de pe lumea asta, am ramas cu inima plansa, si regret si acum ca nu am apucat sa-i cer iertare

eu nu pre eram tzinta atacurilor, chiar daca nu m-a dorit..

pana la 11 ani a fost aproape pace la noi in casa....mai dadea in fratele meu, sau mama,dar extrem de rar...apoi dupa revolutie ceva s-a schimbat

eu cred ca cel mai mult am suferit pt ca se faceau diferente majore intre mine si fratele meu, ce ma durea cel mai tare era ca eu nu aveam niciodata serbata ziua mea, pt ca pica in vacanta, pe cand fratele meu primea in fiecare an tort, petrecere, cadouri

eram o fire timida si cautam constant iubire...acasa nu primeam, la bunici nu primeam, asa ca am inceput sa o caut in afara...asa am ajuns sa fac parte din grupul de rockeri....nu mi-a placut muuzica in sine niciodata, dar cautam atentie, si acolo am primit-o...mai radeau de mine, dar nu-mi prea pasa, ca primeam atentia necesara

si asa cand mi-au taiat aripile sa nu plec de la ei in alt oras la liceul de arta, ca sa nu ramana singuri, pt ca fratele meu tocmai ce plecase la facultate, m-am razvratit....nu stiu daca din 4 ani de liceu, am fost 2 ani la scoala...plecam prin tara, bateam muntii, musai de 1 Mai eram la Costinesti, vara la fel, nu am pierdut nici un concert rock mare + tone de festivaluri....m-am calmat in iarna din clasa a 12 indragostindu-ma de un baiat la casa lui....dprept sa spun, mi-a deschis oki, ca pana atunci nu stiam pe ce lume ma aflu, si mi-am dat seama ca nu pot continua asa in viata

ar fii multe de spus, dar de fapt intrasem sa explic altceva
as vrea sa rup lantul, dar nu stiu cum
copilul imi seamana enorm,nu stiu cate faceam eu la varsta ei, 6 ani, dar probabil o mare parte, asa cum puteam sa ma manifest eu atunci intr-o famile in care stiam de frica curelei....dar lasat liber al meu copil doreste atentie, are o nevoie imensa sa fie ascultata, sa i se dea dreptate, sa i se aprobe sa faca ceva, chiar daca la varsta asta ar trebui sa vina naturai- gen pot sa beau apa, sa ma duc la toaleta, sa-mi spal dinti...., dureri de cap, care tind sa cred ca-s inchipuite, o imaturitate emotionala,se comporta ca un copil de 3 ani cand cere ceva, vorbeste in secvente cand e nervoasa, nu stie sa se exprime clar si concis ce vrea, mai nou plange din orice, se rad copii de ea la scoala-perceptia ei, ca de fapt copii rad din alta cauza, nu suporta critica, nu suporta sa nu stie,,o chemare spre perfectionism, foarte rigida la nou...si ar putea continua...e un copil foarte talentat artistic, are o imaginatie debordanta, o memorie de elefant.....si inteleg ca nu percepe iubirea noastra suficient, e captiva in lumea ei...pana vom primi o evaluare pshicho sociala as vrea sa o ajut...am inceput sa o incadram mai bine, lucram cu niste pictograme sa o facem sa se imbrace si pregateasca de scoala in timp, urmand ca in timp sa introducem si un spatiu alb care va reprezenta imprevizibilul, sa vedem cum reactioneaza...e anevoios, si in cele aproape 3 saptamani lucrate nu am reusit prea multe....daca e de bon humor dimineata toate merg struna, daca nu....tzine-te..daca doreste sa faca ceva si nu se poate brakeaza, efectiv nu stiu cum sa reactionez...paternul imi vine sa- dau una peste fata, practic ma educ si abtin sa nu fac asta, dar nu stiu ce sa fac....astept la urma urmei sa-mi spuna si mie cineva ce sa fac, cum sa ma comport....caut sa copiez ceva, pt ca nu pot produce eu nic...si ma simt si mai mult neputincioasa
nici nu stiu ce vreau de fapt....vreau sa invatz sa interactionez cu un copil foarte dificil, sa stiu sa mna impun sa pot sa-mi stabilizesz copilul emotional

Corina , Stephanie si Yann Edward + Totoku

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""