Copilul captiv (4)
Raspunsuri - Pagina 12
gina_raluca spune:
Semiramida, vreau sa-ti spun si eu ca nu ai neaparat nevoie de psihanaliza. Nu stiu cum se numeste in Romania, dar aici exista psychodynamic therapy (terapie psihodinamica) care e o versiune mai "diluata" a psihanalizei, adica dureaza mai putin timp si se folosesc tecnici putin diferite de cele propuse de Freud. Dar mai exista si analiza tranzactionala (Rrox daca poti explica asta pentru ca aici nu se prea preda) si exista terapia relationala/ interpersonala (unde accentul se pune pe relatia terapeutica si cum te raportezi tu la terapeut si de unde provin anumite moduri de a te relationa/raspunde), sau cognitiv comportamentala (se pune mai mult accentul pe prezent si pe relatia dintre stimul-raspuns si importanta gandurilor), terapia existentiala (accentul e pe frica de viitor), si mai sunt.
gina_raluca spune:
Semiramida, mai exista si Schema Therapy a lui Young. (LadyJ, tu sigur stii denumirea in limba romana). Terapia asta imbina elemente cognitive-comportamentale cu incursiuni in trecutul persoanei si se pune foarte mult accentul pe intelegerea repercusiunilor emotionale pe care diferitele evenimente (mai ales relatia cu parintii) au avut-o asupra persoanei.
conchita spune:
bine v-am regasit. 
mi-am luat de la biblioteca Bad childhood, Good life, aproape am terminat-o, o sa va povestesc din ea cand apuc. in seara asta m-am inscris la un grup de suport real, sper sa-mi depasesc teroarea si sa ma duc. la mine e din rau in mai rau si vreau sa vad luminita aia o data, ca nu mai rezist. la proiect o sa incerc sa mai lucrez in uichend, imi cer scuze pentru taraganare, dar nu am energie, pur si simplu. schimbarile de atitudine din partea mea au dus la schimbari de situatie, iar reactia mea la reactii a fost un atac de panica absolut cumplit ieri. ma simt la jumatea drumului - de intors nu mai pot, de mers inainte mi-e groaza, ma simt sfarsita si fara putere. dar nici sa stau unde am coborat nu pot, asa ca trebuie sa ma scot din mlastina asta cumva. sa cer ajutor, asta fac, desi nu stiu cum, ca n-am invatat niciodata. ieri am batut la vecina in usa sa ma ajute si m-a ajutat, dovada ca dragostea si intelegerea pot veni si din alte parti, nu numai de la mami si tati si fratioru' - pe care acum sunt extrem, extrem, extrem de furioasa, nu-mi trece deloc. credeam ca i-am iertat, uite ca de fapt nu inca. nu-mi pot controla furia pe ei, pur si simplu, imi vine sa urlu de tristete...nu stiu ce sa pun in loc, nu stiu cum arata iubirea adevarata la fatza, nu mai stiu cine sunt si din ce-s facuta. in limbaj de specialitate, am atins un "low". poa' sa urmeze un high sau un si mai low.
cred ca se mai cheama si soc post-traumatic, pentru ca eu abia acum imi permit sa traiesc emotiile reale pe care le-am inghesuit adanc, ascunse si neauzite atatia ani de zile. ma simt de parca traiesc un doliu dupa o moarte care s-a intamplat jde veacuri in urma - copilul din mine. pentru ca eu am crezut la inceput ca e vorba despre un copil captiv, acum stau sa ma gandesc daca am fost vreodata copii, daca ne-am simtit copii...daca nu cumva am fost fortati sa devenim adulti prea devreme...
olympia spune:
Conchita, 
, chiar ma intrebam pe unde esti si-n ce ape te scalzi... Uf! Cred ca era previzibila si reactia asta,(pentru specialistii din zona), nu esti singura care a atins haul zilele astea. Iesim noi cumva si la lumina. Eu am ramas socata ca nu pot sa vizualizez si sa aleg nici cea mai frumoasa nici cea mai urata amintire din copilarie... si ziceam ca eu tin minte tot, cu detalii de culori, mirosuri si acum e numai ceata in trecut... si nu numai in trecut.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
gina_raluca spune:
Conchita, doare al naibii acum. Da-ti timp sa jelesti durerea asta.. Simte-o, plangi, cand simti furia, plangi sau scrie, la fel cu durerea..
Ma bucur foarte mult ca ti-ai permis (nu e cuvantul cel mai potrivit, allowed yourself) sa ceri ajutor. Grupul de suport te va ajuta enorm. Vei cunoaste persoane care au istorii similare si care au reactionat la fel sau diferit, dar vei vedea pe parcursul timpul cum grupul va deveni o a doua familie. Va fi locul unde vei fi acceptata pentru ceea ce esti tu. Si vrei primi feedback la fel cum vei da si tu, dar vei vedea ca se pot rezolva conflictele intr-un mod in care toti se simt validati si ascultati si importanti. Nu trebuie sa mai cedezi tu pentru a avea armonie. Vei afla mai multe despre tine decat stiai inainte.
Si faptul ca ai cerut ajutor vecinei si ti-a raspuns, ajuta la fel. Iti demonstreaza ca sunt oameni carora le pasa de tine si ca poti conta pe altii.
Cei din jurul tau se vor adapta greu la schimbarile pe care le-ai facut dar nu problemele lor nu sunt responsabilitatea ta. Tu alege ce e mai bine pentru tine si pentru Sonia.
conchita spune:
of doamne...olympia, gina, multumesc. persoana care a deschis topicul asta mi se pare la ani-lumina de ceea ce sunt acum. credeam ca a fi puternic e sa-i ajuti pe altii, fapta de care nu sunt absolut deloc capabila acum, spre deosebire de atunci. poate de-aia am si imaginea asta deformata despre prietenie si intimitate -imparti doar ce e bun, daruiesti doar ce ai bun, restul il tii inchis sub lacat, prietenii nu merita sa fie impovarati, familia nu trebuie sa fie impovarata cu ce ti se intampla tie rau. am apelat la vecina ieri, in fond o straina, careia ii sunt simpatica pentru nu stiu ce motive, pentru ca am realizat, cu o durere infinita care mi-a sfasiat inima in bucati, ca sunt complet singura. si nu din cauza altora, ci din cauza mea - mi-a fost teama sa ma "impart" asa cum sunt, or nu sunt doar buna. probabil ca adevarata putere e sa te ajuti singur, dar si mai mare putere este atunci cand te afisezi asa cum esti in realitate, si anume vulnerabil. da, unora le va fi infinit mai usor sa stie cum te pot rani, dar deschizi altora poarta sa te iubeasca, pentru ca te cunosc, asa cum esti, nu doar o platosa stralucitoare din fum...
nu stiu ce sa pun in loc, sincer. nu stiu cum sa iubesc, cum sa mai iubesc. nu stiu cum sa iert si sa merg mai departe, nu stiu cum sa-mi repar vinile si cum sa le ispasesc si cum sa repar ce-am stricat si cum sa nu mai stric in continuare...la mine si la altii.
pepene spune:
conchita, fii blanda cu tine
olympia spune:
Pai n-ai cum sa te reconstruiesti asa deodata. Ia-o usurel, ai facut niste pasi uriasi, vezi unde te duce drumul asta. Nu ierti acum nimic, nu-i momentul, va veni sau nu.
Si stii si cum arata iubirea adevarata, e aceea pe care ti-o daruieste fetita ta, zi de zi.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
conchita spune:
pepene
olympia, fetita mea ma iubeste acum pentru ca nu ma cunoaste si e dependenta de mine din toate punctele de vedere, asa cum am fost si noi, copii fiind. daca nu ies din groapa asta, ma va "iubi" cum o iubesc eu pe mama, adica bolnav si vinovat si confuz si tanjind dupa neintamplate, sau va petrece ani in terapie.
grupul de suport la care m-am inscris nu este pentru adulti abuzati in copilarie, ci este al-anon, adica pentru oameni care traiesc sau au trait cu alcoolici. la concluzia asta am ajuns, ca de-aici trebuie sa incep, prin a intelege ca oamenii care m-au ranit au avut o problema si sa-i inteleg ramificatiile. abia apoi o sa fac pasul doi si sa inteleg si ce-i cu mine, de ce perpetuez durerea asta si nu pot scapa de ea si de ce revine in forta la intervale si de ce ma face ne-functionala, inclusiv ca mama - ca nu pot pretinde si nu ma mai pot minti ca privirea mea pierduta in spatiu si zambetul pe jumatate si entuziasmul caznit transmit dragoste fetitei mele sau atentie autentica. si stiu ca simte, vad ca simte, dar acum nu am alta cale decat sa trec prin iad, nu e cale de intoarcere, e doar inainte. voi repara ce e de reparat dupa ce ma fac "bine".
un pasaj relevant (care m-a zguduit cu totul) din cartea pe care o citesc, e scrisa de dr. Laura Schlessinger, are si website cu niste teste, nu l-am verificat inca.
pag. 129: Let's be honest here: "people pleasers" , "doormats", and "martyrs" are not truly giving people; these are the mechanisms by which un-self-aware and emotionally challenged people attempt to manipulate others in their adult lives to feed them what they didn't get as children. Ultimately, these mind-sets are as self-centered as were the people who hurt or starved you in the first place because it is still all about you.
Truly giving people are confortable with receiving and giving of their deepest selves - which is the most profound form of giving there is.
gina_raluca spune:
Conchita, intr-adevar, fii blanda cu tine si ai rabdare. Vei reusi sa treci peste asta si te vei simti eliberata la sfarsit. Ce simti tu face parte din procesul de jelire a ce s-a intamplat pentru a te putea impaca, cu adevarat, cu s-a intamplat.
Cum explica Laura Schlessinger, relatiile interumane cele mai sanatoase sunt cele interdependente. Cele unde poti fii vulnerabila si poti cere ajutor daca ai nevoie, cum si tu vei stii sa iti ajuti prietenul/prietena cand e nevoie. Nici nu e bine sa faci asta indiscriminat, adica cu toti oamenii, dar cu cei pe care ii consideri apropiati, e sanatos.