Copilul captiv (3)
Raspunsuri - Pagina 9
mihuta spune:
Alice Miller sustinea ca linia de demarcatie intre cine e salvabil si cine nu, este in existenta unui martor pozitiv, cineva care sa-i arate copilului ca exista si iubire sau intelegere in viata. O bunica, un prieten, un vecin, a caror existenta sa poata contrabalasa raul.
Un copil care a trait doar in prezenta raului ajunge rau.
Eu prin salvare inteleg nu neaparat vindecare ci pastrarea capacitatii de a nu face rau altora. De a nu intoarce abuzul..
Lali_mete spune:
Conchita 
Imi place tare mult ce ai scris in ultimele doua postari,ai descris,vorba Neliei,ai scris pe scurt ce ma chinui sa scot din suflet de cateva zile.Si eu ma chinui sa raspund calm si frumos cand ma simt amenintata,mintita,pacalita sau luata peste picior.Deocamdata raspund calm in cam jumatate din cazuri,in cealalta jumatate din cazuri ori izbucnesc in plans,parasesc grupul ori persoana ,ies din discutie,ori vorbesc foarte urat,reactionez violent.Pana sa pot da sfaturi trebuie sa le pot urma eu,sau sa le urmez odata cu acea persoana.Eu tanjesc dupa cineva care sa ma inteleaga intru totul,cineva care sa "imi sufle in coarne",sa ma rasfete.Ma rasfata sotul,m-a rasfatat de la inceput.El a inteles de ce anume am eu nevoie si se comporta ca atare.Imi spune zilnic ca ma iubeste,ma ajuta cand am nevoie,tace cand am nevoie de liniste.Eu mai am pana pot face acelasi lucru pentru el,pentru cei din jurul meu.Pana acum cativa ani eu faceam pentru altii ceea ce face el pentru mine,eu sfatuiam pe toata lumea,ajutam pe toata lumea.Cand cineva avea nevoie de un umar pe care sa planga si o mana care sa-i stearga lacrimile stia ca eu sunt acolo,si il/o primesc cu bratele deschise.Eram vesela tot timpul,ciripeam,nu vedeam necazurile ,sau ma rog,le vedeam rezolvarea intotdeauna.Ce s-a intamplat? Am cunoscut oameni rai,care mi-au calcat sufletul in picioare,carora nu le-a pasat de sufletul meu bun,mi l-au scos,l-au inchis intr-o sticla si au aruncat-o pe mare.Mai am putin si o gasesc,sticla,si imi recuperez sufletul.Stiu sigur ca nu mai este mult.
Eu de obicei intru doar la Dovlecei,unde vorbesc cu alte mamici.Nu intram in alta parte pentru ca sigur ma simteam neputincioasa,nu puteam sa ajut pe nimeni,parca m-am prostit,sau pur si simplu mi se parea ca oamenii care scriu,scriu sa rada de cei care raspund.Am ajuns sa cred ca multi se prefac,se plang de necazuri doar ca sa para ca au nevoie de sprijin mai mult ca mine.
Am intrat la acest topic din intamplare,sau poate nu.Poate cineva de acolo de sus a vazut ca am nevoie de ajutor si mi-a oferit unul,mi-a oferit ocazia interactionez cu voi,sa ma vindec si sa ajut pe altii sa se vindece.
Va pup si va imbratisez strans,strans,si te felicit Conchita pentru progres.
Lali,mami
+ 
Paul-Iuliansi+ Vali,tati
in devenire = NOI,o familie care vrea sa fie fericita !!
Glicina spune:
Eu va citesc de cateva zile.
Ar trebui sa reiau, pe rand, fiecare postare...
Pentru moment as vrea sa va spun atat: imi doresc o gradina, o mare gradina cu flori, de toate parfumurile, de toate culorile, v-as umple bratele cu flori fiecareia dintre cele care-ati scris aici sau care doar ati citit... Va multumesc pentru fiecare rand!
Deus spune:
Conchita ai reusit in discutia cu sotul tau sa-ti aduci la tacere "corpul durere"
“Un corp de durere este incapacitatea de a accesa puterea prezentului. Orice durere emotionala pe care o simti lasa in tine un reziduu de durere care continua sa traiasca in tine. Se uneste cu durerea pe care o aveai deja in tine din trecut.
Acest reziduu este un camp de energie negativa care-ti ocupa mintea si corpul. Este o entitate de sine statatoare…e corpul de durere emotional. Acesta are doua stari de baza: adormit si activ. In unii oameni corpul de durere este activ tot timpul iar in altii rareori: in relatii intime, situatii care sunt legate de pierderi din trecut, abandon… orice intamplare poate activa corpul de durere, mai ales daca rezoneaza cu durerea din trecut. Cand corpul de durere e gata sa se trezeasca chiar si un gand sau o remarca inocenta facuta de alta persoana il poate activa.
....................................................................
Fi atent la orice semn de nefericire interioara, poate fi corpul de durere pe cale sa se trezeasca. Aceasta nefericire poate lua diferite forme: iritatie, nerabdare, atitudinea sobra, dorinta de a cauza durere, furie, manie, depresie, nevoia de a avea putina drama in relatiile tale si asa mai departe. sa il prinzi de indata ce se trezeste din starea lui adormita. Corpul de durere vrea sa supravietuiasca, la fel ca orice corp de durere in existenta. Si poate supravietuii doar daca te poate pacalii sa te identifici cu el in mod inconstient. Dupa ce face asta se poate ridica, te poate invaluii, poate devenii tu si sa traiasca prin tine. Se hraneste prin tine cu orice experienta care rezoneaza cu acelasi tip de energie ca al lui. Se hraneste cu orice lucru care creaza durere de orice forma.“
Eckhart Tolle
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
hannen spune:
Lali_mete,am citit mesajul tau(la prima pagina) si tin neaparat sa-ti zic,mamei i-ar trebui cont pe DC sa-ti povesteasca si ea drama ei cu taica-su ,cu alta femeie adusa in munca mamei ei,in casele ridicate de mama si fratele mai mare cu mama lor gravida cu cel mic...case care acum se darama peste ei(taica-su cu mindra)...despre mandra care i-a furat tot din casa si din lada de "moarte".Cum le-a dat si le da tot copiilor aleia,niste puscariasi (pina si cal si caruta le-a dat) iar pe copiii lui i-a dat afara din ograda.
Mai este in viata fratele mamei cel mic,care a fost arestat de doua ori pe minciunile lui taica-su cum ca i-a facut mandra "curva".L-a scos mama de la sectie ca o cunosc politistii si stiu ca e o doamna ...dar amenzi a platit si inca mai are(unchiu-miu,daune morale pt. nemernica lu` tac`su)
Colac peste pupaza,asta vara a dat-o si pe mama afara din curte.
Stiu ce inseamna,mama are 55 de ani si plinge ca un copil cind isi aminteste cum se poarta tatal ei cu ea si cu fratele ei.
Copiii lui niciodata nu au contat,altii sunt mai buni insa.Incredibil!
Si sa stii,desi tatal ei nu i-a dat in viata lui decit o palma mamei mele,in timp ce maica-sa(mamaia mea draga) i-a batut ,copiii fiind,mai mult o iubeste pe maica-sa.
Stie cit s-a chinuit sa-i creasca,stie ca vindea pe ascuns vin,porumb,lapte...ca se le cumpere rechizite si haine si incaltari ca sa-i trimita la scoala in rind cu oamenii.In timp ce el(taica-su) inchidea tot!
Avea mamaia nevoie de fasole ,trebuia sa vina el sa-i deschida,avea nevoie de sapun,de slanina,carne,sunca...IDEM.Tot era inchis!!Cu lacat mare!
Mamaia care s-a maritat cu 2 ha de pamint si loc de casa(din cea mai bogata familie din sat dupa preot)a luat un sarantoc care din munca ei ,pe pamintul ei zestre a tinut-o cu lacat la toate usile toata viata!
El are bani,si acum munceste,face butoaie,scanduri de gard...e vestit pe o raza de cateva comune in jur.Acum tot ce face imparte jumate cu mandra lui.Dar lui mamaia nu-i dadea un sfant.
Anul trecut l-a gasit mama aproape mort,dezbracat pe un celofan .Daduse in dezinterie si nemernica astepta sa moara probabil.Nu a sunat vreo 5 zile.Cind s-a dus mama plingea ca un copil ,ca el moare .L-a dus la dr. si dupa ce l-a pus pe picioare a dat-o afara din casa.
Ca sa nu mai zic ca l-a tratat si pe el si pe sor`sa de cancer la nas...da!Mama si-a dat seama si l-a dus din timp la dr.Apoi a aflat sor`sa si a dus-o si pe ea(ca au avut doi frati care au murit cu nasul "mancat") le iesise cite o "buba" si-au stat asa.
ehe,multe,multe!
Doamne ce mi-am dat eu drumul la gura.Am vrut doar sa-ti zic ca nu esti singura.Dar am inceput sa pling si-am zis,macar cu voi sa impartasesc durerea mamei!Si sa stii,virsta nu conteaza.Si peste 30 de ani o sa doara la fel!
P.S. n-am citit decit prima pagina de la primul subiect.Nu stiu ce s-a povestit.Poate am timp sa recuperez.
Va
Hannen 
mamica de trei printzese Amira
Israa
Inas
ISLAM DENOUNCES TERRORISM
I want to tell the world... a Story
Occupation 101: Voice of the Silenced Majority
The Future`s So Bright I Gotta Wear Shades 
"In a world filled with hate,we must still dare to hope.In a world filled with anger,we must still dare to comfort.In a world filled with despair ,we must still dare to dream. And in a world filled with distrust,we must dare to believe."-Michael Jackson
Qamar spune:
si eu va citesc dar inca nu pot sa scriu...
in primul rand pentru ca perioada prin care trec acum mi-a adus foarte aproape toate amintirile astea..pe care trebuie sa le integrez cumva si sa le accept...si in al doilea rand pentru ca sunt 80% sigura ca mama mea citeste DC si poate doar pentru ca este acum cea mai buna bunica ever pt Bia, n-as vrea sa ...n-as putea...nu stiu...
dar cine stie, poate intr-o zi o sa reusesc sa spun si eu lucrurilor pe nume..
multe multe imbratisari pentru niste doamne frumoase si puternice
Your heart is my piñata..
andruskandu spune:
Buna, fetelor!
V-am tot citit, ieri si azi.... mi-am facut curaj sa mai scriu. Subiectul m-a bulversat teribil, de nu mai dorm noaptea, si ma simt rau, totul pe fond nervos, o stiu... cu palpitatii, dureri in piept, de cap...
Acum cateva seri am avut un cosmar, tare urat, provocat de mine: seara ma uitam la tv, Andrei adormit langa mine, si ma gandesc ca vine al meu acasa (ca a muncit din greu la casa, unde ne vom si muta curand) era trecut de 11 seara...
Si fac o paralela cu situatii similare din copilarie: "sa inchid tv, cand aud cheia in usa, sa nu vada el ca sunt treaza"... (parca G. era mama, in starea de semitrezie). Si aud cheia in usa, pun mana furibund pe telecomanda, dar nu reusesc sa inchid tv, in schimb trec ca fulgerul prin minte faptele si consecintele lor, corpul se umple de adrenalina...si incepe sa ma doara puternic in piept, ca o arsura fierbinte, si durerea se duce pe bratul stg pana la degete... si o moleseala ciudata, de ziceai ca se scurge viata din mine.
Chiar am avut tendinta, reprimata, de a-mi imbratisa "pentru ultima oara" copilul...
Ce sa zic, ca aveam o necesitate de a merge la toaleta, si incercam sa-mi fac curaj sa merg... si il pipai pe Andrei, constat ca facuse pe el in somn, da' zdravan! Vrand-nevrand m-am ridicat sa-l schimb si sa schimb asternuturile... zic ca a fost empatie.
Da' a doua zi, dimi i-am zis c-a facut pipi pe el, (ca era asa adormit, ca nu cred ca-si amintea ceva):
- Da? Am facut pipi pe mineee? Da' nu-i nimica, spala masina!
Asa-i zisesem eu candva... dulceata mea!
andruskandu spune:
Ce sa va zic? O alta amintire:
Aveam vreo 6-7 ani si ma jucam prin casa... mama vorbea de sora mea, care ii crea probleme si avea nevoie de ea, ca se maritase devreme iar la 19 ani avea copil, la 22 era vaduva (sotul ei s-a spanzurat dupa ce i-a taiat toate hainele ei si copilului).
Si mi-a zis:
- Las' ca stiu eu, si tu o sa faci repede copil, c-o sa te mariti pe la 17 ani, o sa umbli repede cu baietii...
Si i-am raspuns:
- Ba nu! Eu la 25 de ani o sa ma marit, si-o sa fac dupa aceea un copil!
Si-am avut dreptate... ca primul iubit l-am avut la 27 de ani...
Uite cum isi pun vorbele grele amprenta asupra copiilor!
olympia spune:
M-am tot gandit zilele astea cum de ajung parintii sa-si trateze diferit copii, diferit insemnand ca pe unul il bat pe celalalt nu, sau pe unul il cresc ei, dar pe altul il dau la bunici, unuia-i cumpara si-i ofera, altuia abia-i asigura strictul necesar.
Daca unul e mai bolnavicios, mai sensibil, sau poate doar mai mic ajung sa-l protejeze pe acela mai mult, automat oferindu-i si un plus de atentie si ingrijire. Ceilalti copii ar putea resimiti asta ca pe o pierdere sau o nedreptate, parintii n-au timp sau nu realizeaza cat de important e sa explice si sa compenseze cumva diferenta de tratament.
Dar, sunt familii in care cel mai mic e dimpotriva neglijat, pe ideea ca-i mic si nu-si da seama, sau e mai prost imbracat ca la varsta asta nu conteaza asa mult, important va fi doar mai tarziu cand iese intre oameni si trebuie sa-si faca un rost si lumea va judeca parintii dupa cum arata tanarul care "intra-n randul lumii"...
Conchita tot pe-aici cred ca e si explicatia felului de-a fi al mamei tale. ("Dau lumii, ca sa arat ca-s buna, sa ma simt buna, sa-mi creasca prestigiul si stima dar daca pot face economie la proprii copii, acasa fac!") Cam ca la cei ce fac pomeni bogate, mult peste ce-si permit sau peste ce ofera in mod obisnuit propriilor copii, ca asa "se face" ... Si mai era si ideea de-a "cali", de a te purta aspru, ca sa vada cum e viata si sa lupte, ca daca-l tii in puf, nu are cum deprinde asta.
Discriminarea fiu/fiica e inca prezenta, fie si doar in forme atenuate.In cel mai bun caz, sora si fratele nu primesc aceleasi sarcini in gospodarie, dar diferenta poate aparea si la nivelul alternativelor de educatie oferite sau, mai greu sesizabil in viata marunta de zi cu zi.
Nu-mi amintesc ca mama sa-l fi acuzat prea des pe fratele meu ca pierde timpul, sau sa-i puna la indoiala deciziile, oricum nu in fata, ca mie-mi zicea asta, dar lui nu, ca "e barbat si e viata lui". Fetelor, chiar dupa ce devin femei in toata firea le sunt discutate si suspectate alegerile, de parca ar avea toata viata nevoie de sfaturi necerute. Si asta, la a treia generatie educata, deci urmele primitivismului se sting greu, greu de tot.
Imi amintesc de familia numeroasa a bunicii in care trei baieti au facut facultate si doctorate la Paris, dar surorile au fost maritate cu zestre si atat! Bunica ,cea mai mica dintre fete si preferata fratilor mai mari a avut norocul unor ani de pension numai la insistentele acestora, deci tot barbatii au decis asta, celelalte surori nici nu indraznisera sa puna problema.
Concurenta pentru dragostea parintilor poate fi dureroasa mai ales cand parintii n-au prea multa de oferit, ca n-au primit la randul lor sau ca-s prinsi cu munca.
Povestea Talei a bolilor ei si a acuzatiilor de simulare mi-au amintit de o alta, a unui baiat care chiar s-a dus sa se opereze de apendicita la un doctor care-i cunostea familia si stia ca tatal e mai mult plecat prin tara cu afacerile. Baiatul era mijlociu, intr-o famile cu trei baieti si o mama oarba si cred ca asa a incercat sa atraga atentia asupra lui. L-a gasit tatal cand s-a intors din calatorie si dupa ce s-a vindecat i-a acordat " atentie" batandu-l pentru ultima isprava! Altadata a fugit cu circul, era fascinat de lumea magica de-acolo si tatal a venit iar dupa el , l-a batut si l-a adus acasa. Cred ca si batut fiind se simtea iubit, ca altfel tatal era ori absent ori doar dadea comenzi si-i punea la munca.
Influentele care ajung sa marcheze educatia si destinul unui copil sunt greu de descurcat si si se duc adanc in trecut, pana in vremuri in care nimeni nu-si punea cu adevarat problema asta.
Oricat de vinovati ar fi parintii care si-au neglijat si abuzat copiii, ei nu pot fi scosi din tabloul vremurilor in care s-au format. Atata au putut, atata au inteles, atata minte sau inima au avut!
Si chiar daca intelegerea mecanismelor producerii raului, nu poate repara trecutul, sper macar sa poata limita afectarea prezentului si a viitorului.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
Gabrielama spune:
N-am mai scris in ultimele zile... am citit si m-am intristat; m-am revoltat si mi-a fost ciuda...
Si mi-am amintit la randul meu o gramada de intamplari si stari si m-am umplut de tristete si iar m-am revoltat.
Simt ca pentru mine va fi curand momentul confruntarii; greu, dar va trebui sa fie.
Va imbratisez pe fiecare in parte si va doresc putere!
Gabi
There is no taste like the taste of being thin!