Copilul captiv (3)

Deus spune:

giulia71 aici esti in locul potrivit unde vorba Olympiei (cred) arunci cate o greutate de pe suflet(din sac)

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

pitzinuca spune:

rox - pe ai mei eu nu ii iubesc, desi imi doresc. pe fratele meu il iubesc. eu l-am crescut, ai mei ma lasau cu el, iar eu ma duceam la scoala(e 10 ani diferenta intre noi)si veneam in pauza sa vad daca s-a trezit. acum mi se pare horror. l-am iubit, l-am urat, eram f geloasa pe el, ii mai ardeam si scatoalce si batai, el era total alta fire decit mine dar copil si l-am facut sa sufere - cred de fapt ca ma invinovatesc ca daca mama nu a putut sa fie o mama buna pentru el, macar eu as fi putut sa fiu, desi eram copil, of, nu mai stiu.

fratele meu a fost atras de mic de magie, iluzionism, singur a exersat si are un talent foarte mare. pacat ca niciodata nu si l-a folosit ca sa faca ceva bun pentru el.
intr-a zecea cu interventii mama l-a mutat in bucuresti la tonitza la insistentele lui - are talent si la desen - dar ii si trecea corigentele si clasa. a stat in garsoniera cumparata pentru mine de ai mei (eu deja ma mutasem cu sotul pe atunci prieten), acolo a facut datorii enorme la intretinere si telefon si acolo a inceput cu drogurile, de care dupa ani de zile am aflat ca ai mei stiau ceva, dar nu au luat nicio masura!!!
intr-a doispea s-a intors la liceul de acasa, nu a mai dat bacul si a plecat in germania cu taica-miu sa faca showuri de magie pe strazi, etc sa faca bani. banii astia i-a dorit si i-a visat de mic copil. recent am aflat ca a facut o criza la 8 ani ca de ce mi-au luat mie garsoniera ca si lui trebuie sa ii ia. si a trait cu faza asta pana tarziu, pana a devenit obsesie ca de ce nu sta acolo si s-a dus si a spart usa chiriasilor si i-a amenintat. i-amenintat oe ai mei sa ma santajeze sa o vind sa ii dau jumate, a spart geamuri, pereti, etc. au fost si episoade de amenintari asupra mea, dar l-a pus sotul la punct, ai mei nu au sarit iar el intr-o criza cu drogurile a umplut peretii de la el din camera cu tot felul de inscrisuri printre care si unele in care il declara pe barbata-miu dusman...

si cu toate astea, cred cu tarie ca daca mama si tata ar sta deoparte si ar impune niste limite, el ar mai avea o sansa.

el acum deja si-a activat mecanismul de iluzie asupra propriei persoane si spune ca i-a dat gata pe toti gardienii de la inchisoare cu numerele lui (ceea ce nu neg) si ca este legenda inchisorii. asa s-a vazut intotdeauna, asa s-a mintit intotdeauna. ca e nr 1 , cel mai cel, etc. pt ca maica-mea i-a indeplinit absolut toate dorintele si absolut toate cererile exagerate (scuter dupa corigenta, s.a.).

rox - nu stiu de ce ma implic asa, poate pentru ca nu imi dau inca voie sa fiu linistita alaturi de familia mea? pentru ca ma pricep foarte bine sa imi pun bete in propriile-mi roate? nu stiu de ce. pentru ca mama ma enerveaza ingrozitor si imi ridica tensiunea si as vrea sa ma inteleaga ca ii face rau si ca eu consider ca am scapat de rau si as vrea sa scape si el.

conchita - daca ar fi asa nu m-as mai baga.

ah, vroiam sa va mai scriu, dar mi-am pierdut sirul.

gata, mi-am amintit. happy - si eu am fost plina de intoxicatii toata copilaria, hepatita cronica in clasa a 5-a, supraponderala de mica. eu intoxicatia am pus-o pe seama alimentatiei, nu m-am dandit niciodata.

si copilul meu s-a intoxicat pana pe la vreo 5 ani, dar nu asa de des ca mine. si culmea, cel mai tare se intoxica atunci cand ajungea la maica-mea la tara...

pe andi l-am lasat f rar la ai meifara mine. m-am luptat mult cu mama sa ii explic de ce nu trebuie sa ii dea musai de 3 ori pe zi carne, prajeli, etc. intr-un final si-a schimbat atitudinea si oricum il iubeste pe andi enorm de mult. si andi o iubeste. si fiind singura bunica nu pot sa i-o iau atata timp cat e rezonabila si eu sunt pe faza sa i le retez. cred ca parintii nostri se schimba fata de nepoti pentru ca isi dau seama oarecum ca au gresit unele lucruri si poate vor sa compenseze...

tala, giulia, va imbratisez tare-tare

ah, despre relatiile cu barbatii... nu am avut nicio relatie serioasa pana la sotul meu, absolut niciuna, numai one night standuri. nu stiu ce e aia iubire adolescentina plimbari prin parc, etc. am avut inceputuri dar faceam eu ce faceam si ma retrageam din relatii, nu stiam sa relationez. nu va spun cum a fost prima noapte de amor. cu barbata-miu si eu eram obsedata, control-freak, nesigura rau de tot, ciudata, insa stiam ca e omul meu, nu m-am mai retras, si el a tinut de mine si m-a acceptat cu multe si eu la fel pe el, in fine, sa-i dea Dumnezeu sanatate si lui, si la familia lui.

nu v-am spus, pe linga faptul ca mama era tata si tata era mama in atributii, si nu faceam lucruri impreuna, fiecare manca in camera lui sau singur la masa, in casa noastra intotdeauna a fost o mizerie si o dezordine crunta.
la un moment dat nu mai stateam la ai mei si m-am dus pe la ei, si fratele meu manca corcoduse verzi si arunca samburii sub pat, pe covor! si maica-mii nu i se parea ceva anormal!!!

o sa mai revin, va urez un sfarsit de saptamana minunat, asa ca voi toate



eu , cu (DPN 20.08.2010), andi (24.06.2003) si tati
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

rrox3 spune:

Conchita si mie mi-a rasarit un proiect in cap... dar cred ca-i mai de viitor putin
Imi place optimismul tau Ia-ti tot timpul de care ai nevoie, nu te grabi tare cu vorbitul. Asteapta pana chiar trebuie sa spui si da pe afara

Nelia eu nu cred in iremediabil in privinta psihicului uman... nu stiu daca-s realista, da' nu cred.

Happy daca pe cineva ajuta ceva, nu mi-as permite niciodata sa rad de acel ceva. Daca chiar crezi, credinta te poate salva. Daca nu... cauti alta cale.

Olympia ma regasesc in aceeasi situatie cu tine, deja incep sa mi se amestece povestile si dramele in cap si chiar trebuie sa iau o pauza. Si ma simt tare prost, fiindca fiecare merita sa fie perceputa individual, exact asa cum este ea, cu povestea ei...

N-am citit tot. Revin cand imi clatesc putin mintea. Va imbratisez pe toate

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

nelia spune:

rrox, nici eu! S-a inteles ca da? Daca da, atunci e nu! De fapt, e si da si nu... Nu, nu cred in iremediabil, dar cred ca e mult, mult mai greu sa-l refaci, desi nu imposibil. Dar cred totusi ca, undeva exista o linie, o linie foarte importanta, a suportabilitatii... pina unde pot fi impinse toate nenorocirile... daca se trece si de aceea si viata nu-i ofera conditii, conjuncturi bune individului care a fost impins dincolo de ea ca sa aiba puterea sa se intoarca dupa ce a fost trecut, se poate ca raul facut sa fie iremediabil. Mi-ar placea sa nu fie asa, sa nu spun asta, sa spun ca toti oamenii sint recuperabili, indiferent de ceea ce s-a intimplat... dar, din pacate, lumea este plina de exemple care imi arata contrariul... Stii, un picior e clar ca nu-l mai poti pune la loc, dar stii ce ai avut acolo si stiind, gasesti solutii sa-l inlocuiesti... cind psihicul este cel amputat, in general omul doar stie ca ii este, simte... dar nu stie ce ar fi fost acolo daca... de aceea, cind vrei sa-l refaci, cind te zbati ca sa gasesti solutii sa-l reconstruiesti ca sa poti merge mai departe, sa scapi de suferinta sau sa inveti sa traiesti cu ea, e greu... e foarte greu, pentru ca nu stii ce ar fi fost, nu stii de unde sa incepi aceasta reconstruire... ai modele, dar nu se potrivesc, iar la comanda nu se fac precum in cazul piciorului. Aici vad eu marea nevoie de specialisti, aici te pot ei ajuta... pentru ca, desi nici ei nu stiu ce a fost acolo, prin studii indelungate, au ajuns sa detina niste metode si niste unelte cu ajutorul carora te poate ajuta macar sa vezi de unde sa incepi si te poate acompania pe drumul inceput... spre tine insuti!

Dar copiii, copiii sint regenerabili, numai ca tot de iubire au nevoie ca sa se regenereze, elibereze si sa infloreasca... chiar si atunci cind nu mai sint copii... De fapt, in general, iubirea si acceptarea asa cum este fiecare cred ca sint regeneratoarele sufletului, a psihicului uman. Asa ca, hai sa ne iubim cit putem!

It's All About Love... L.O.V.E.... prietenii stiu de ce!

Am citit si ce ati mai scris si voi citi in continuare, nu va fie teama cind scrieti, siguuur sinteti citite.

Edit: am completat un pic, ca nu era clar ce voiam sa spun cu iremediabilul asta...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

conchita spune:

sunt pe fuga, deocamdata atat: are legatura si cu tine. :-)) si cu Lady J, gina, olympia, Deus,, etc, toate doamnele de-aici, si cu Miss Parker - cand o sa-mi fac putin timp sa ii vorbesc. daca iti spun ca pe PM si email am cunoscut mai multe povesti decat sunt scrise la topicul asta in 3 seriale, ce concluzie vei trage? aia logica :-), si-atunci vei intelege si in ce consta proiectul meu. am facut putin research azi in pauze, este mult de munca, eu sunt dispusa, poate exact asta este chemarea mea in viata si abia acum am descoperit-o. si poate si a ta si a altor copii captivi. ar fi culmea sa ne oprim aici! m-as infuria foarte tare pe mine, ar fi de neiertat. ca si cum ai arata cuiva prajiturica si dupa aia, stai sa vezi, hocus pocus, fuse doar o poza. trebuie trebuie TREBUIE sa ne eliberam si o putem face impreuna, asa cum am inceput.

p.s. hint: eu cred intr-o abordare holistica a eliberarii si vindecarii, iar terapeutul e doar una dintre sursele de ajutor posibile. nu vreau sa sune ca am secrete marete acuma, in fond chiar nu e mare lucru daca stai sa te gandesti. dar pur si simplu nu vreau sa mai promit inca o chestie si sa nu ma tin de cuvant, cum am facut si la grupul mamelor singure, ca m-a lovit inundatia si criza existentiala.

conchita spune:

iar uitasem. azi am inregistrat un progres micut. exul meu va pleca in alt stat cu jobul pentru juma de an si este deosebit de stresat si anxios, in primul rand ca va fi departe de sonia, in al doilea ca va fi singur cu problema lui grava, fara suportul familiei. de obicei, cu tipologia mea de a reactiona intocmai, asa cum genial a punctat Adela99, ma contagiez de starea interlocutorului si parca sunt un mim in oglinda! o avea legatura si cu empatia probabil, dar mai sigur cu trecutul. asa ca azi ma pregateam sa reactionez conform patternului de veacuri, dar mi-am amintit la timp de tema pentru acasa - auto-analiza si auto-terapia. asa ca am inchis frumos ochii, am respirat adanc, am zis Doamne, te rog lumineaza-ma sa raspund cum e mai bine pentru el, sotul meu, si-am raspuns cu blandete. am cautat in adancul sufletului cum m-as fi purtat cu un om care nu mi-a facut niciun rau, aflat in situatia sotului meu. am facut abstractie de trecut, de faptele lui, de cine este, l-am depersonalizat, ca sa zic asa, de masca lui agresiva, pentru ca acum stiu ca si el e un copil captiv. am raspuns copilului inocent si ranit care se ascunde sub anxietatea de-acum. reactia lui a fost incredibila, in sens pozitiv. pe bune, parca ar fi iesit soarele a doua oara azi, asa am simtit! am realizat ca indiferent cat rau ne-a facut mie si soniei (nu o identific pe ea mie, chiar asa s-a intamplat), in primul rand el si-a facut rau siesi indirect cu mine si sonia ca intermediari, la fel cum s-a intamplat si cu familia mea!

am inteles astazi ca raul asta comis asupra copiiilor nici nu are legatura cu noi, ci cu parintii. noi am fost ca papusile alea pentru vraji in care infigi acele si le bolborosesti blesteme, obiecte purtatoare de proiectii...

nelia spune:

Conchita, ultimul paragraf este genial, ai spus in citeva rinduri ceea ce eu ma tot chinui sa spun si nu reuseam, lasind sa se inteleaga ca parca as lua apararea parintilor cind e vorba de traumele copiilor.

Cred ca asta am inteles eu cind m-am eliberat de tot greul din familia mea: ca ceea ce se intimpla acolo nu avea legatura cu mine, cu dragostea lor pentru mine, ci cu viata lor. Ei isi traiau viata, asa cum puteau si cum erau capabili, eu eram in ea, da, dar vine momentul cind trebuie sa iesi, sa te eliberezi si asta nu neaparat sa pleci, cum am facut eu de nevoie, ca acolo pe loc nu mai era mare lucru de facut... sau sa intorci spatele, ci doar sa incepi sa-ti traiesti propria ta viata, fara un pietroi permanent atirnat de ea.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

conchita spune:

nelia , incep sa cred ca exista o latura sociopata in oamenii violenti, si mai ales in cei violenti cu propria familie, chiar daca ei nu-s sociopati pe deplin. nu pot gasi alta explicatie. eu nu cred ca ei sunt constienti pe de-a-ntregul ca si copiii sunt fiinte umane, exact ca un criminal din ala care nu vede o persoana in victima, o persoana cu sentimente, care poate suferi, de aceea nici nu conteaza ce nume are - pentru ca daca le-ar afla numele, le-ar personaliza la loc. or ei vad in toate victimele incarnarea unei singure persoane sau a unei singure obsesii. sunt doar ei cu obsesia asta, cu boala, cu nebunia. suferinta extrema poate aduce un om in pragul pierderii mintilor si asa inteleg eu de ce mamele si tatii nostri care au suferit la randul lor, pur si simplu au ramas cu neuronii distrusi, nu s-au mai facut conectiile, s-au dezumanizat, ca altfel nu pricep ce s-a intamplat. asa ca nu mai putem vorbi de "mama" si de "tata" sau de sora, fratele, ci de recipientul de carne al unei boli, care o fi fost aceea, dupa caz.

ma gandeam astazi iarasi la closure, ca inseamna lucruri diferite pentru fiecare persoana. pentru mine inseamna sa accept, abia dupa aceea pot inchide usa in urma mea partial definitiv. ca sa accept, trebuie sa inteleg. ca sa inteleg, trebuie sa privesc critic si obiectiv. din pacate, asta mi-e posibil doar cand nu e vorba despre mine...si, din nou din pacate, adevarul obiectiv e un tel dificil de atins, daca nu imposibil - nu putem calatori in mintile si inimile abuzatorilor sa stim ce s-a derulat in subteranele respective. putem doar intui, ceea ce ne lasa cu adevaruri partiale sau cu un alt set de iluzii. pentru ca, ceea ce simt eu poate foarte bine sa nu aiba legatura cu ce s-a intamplat in realitate, obiectiv vorbind, sau subiectiv din punctul de vedere al abuzatorilor! LadyJ, gina, rrox ziceau despre asta ca daca am simtit ca m-a iubit mama, atunci m-a iubit. cu asta am probleme de comprehensiune. este posibil ca ea sa ma fi iubit si eu sa nu fi simtit pentru ca avem energii pe unde diferite si iubim/primim iubirea pe canale diferite. sau invers, ea sa nu ma fi iubit, dar eu sa fi simtit dragostea, pentru ca o port in mine de cand m-am nascut, via Sfantul Duh, si sa nu fi fost capabila sa fac diferenta. deci sentimentele astea, aka autentice, nu prea sunt autentice in realitate si sunt destul de greu de cuantificat. azi pot avea o certitudine despre ceva si maine sa ma indoiesc profund despre exact acelasi lucru. pe de alta parte, si mintea e inselatoare, nu ca mecanismele logice nu ar fi valide, dar cu reperele oloage...ce logica mai e si-aia...

un alt adevar partial e ca nu cred ca m-a urat. ca sa urasti, trebuie sa si iubesti pe jumate persoana respectiva. indiferenta e atunci cand nu-ti pasa daca il doare cand il bumbacesti sau il tratezi ca pe un obiect de mobila cum a trait semiramida.

gina_raluca spune:

Conchita, mi-a placut mult cum i-ai raspuns sotului. Incerc sa ma educ si eu in spiritul asta si sa-mi infranez iesirile necontrolate. La mine in situatii in care ma simt inconfortabila sau amenintata emotional, se declanseaza raspunsul fight or flight si simt ca trebuie sa ma protejez. Eu de obicei simt nevoia sa o iau la fuga. Si cateodata plec in mijlocul discutiei...
Sunt de acord ca vindecarea (si nu-mi place termenul asta pentru ca implica ceva patologie) se poate face pe mai multe cai. Nu e terapia singurul raspuns. Terapia ofera o corrective experience, adica o experienta diferita de ce a trait sau traieste persoana, dar si un prieten adevarat care accepta si intelege persoana asa cum e ea, poate ajuta la fel de mult. Sau muzica, arta,orice imbunatateste calitatea vietii persoanei cred ca sunt excelente.

Nelia, spre impacarea despre care scriai tanjesc eu.

ra_mi_ella spune:

Incerc sa tin pasul cu voi. Mai am de citit din urma, dar nu ma lasa piticul.
Adrianka- te inteleg perfect " Pentru el sa iubesti inseamna liniste, respect. Pentru mine...batai de inima si stoluri de fluturi...", numai ca nu mai vreau fluturi. Vreau liniste ca mi-au ajuns stolurile.

conchita, si pe rrox pentru sfaturile tale pretioase.